ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3018/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3018/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 60/P din 18 martie

2010 a Tribunalului Bihor, în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., inculpatul T.A. a fost

condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C.

pen.

În baza art. 71 C.

pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara,

dispusă prin Decizia penală nr. 260/R/2008 a Curții de Apel Oradea.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive

de la 9 ianuarie 2008 până la 29 aprilie 2008.

În temeiul art. 20

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c)

C. pen., art. 74 C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

inculpatul S.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C.

pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata

unui termen de încercare de 8 ani.

Pe durata termenului

de încercare inculpatul urmează să se supună măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., art. 75 lit. a) C.

pen., a fost condamnat inculpatul V.C. la o pedeapsă de 3 ani și 9 luni

închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 și

art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații T.A., S.A. și V.C.,

acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente V.D. la plata

sumei de 20.500 RON în favoarea părții civile I.Z. și a sumei de 5.970,16 RON,

reactualizată la data plății în favoarea părții civile Spitalul Clinic de

Urgență Oradea.

În baza art. 191

alin. (2) și (3) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 12 august

2007, partea vătămată I.Z., împreună cu martora H.M. s-au dus pe terasa barului

„C.A." din comuna Popești și după ce s-au așezat la masă a venit

inculpatul S.A. care le-a adresat injurii deoarece i-a auzit vorbind limba

maghiară.

Cei doi nu au

reacționat și pentru a evita scandalul, s-au ridicat să plece spre autobuz, dar

au fost urmăriți de toți cei trei inculpați, care au continuat să le adreseze

injurii și amenințări.

În cele din urmă,

inculpații au smuls pari din gardul casei martorei I.E. și după ce au ajuns-o

pe partea vătămată, inculpatul T.A. a încercat să o lovească în cap cu un par,

dar aceasta a parat lovitura cu antebrațul, care i-a fost fracturat. Apoi, toți

cei trei inculpați au înconjurat-o pe partea vătămată și i-au aplicat mai multe

lovituri peste spate, brațe și picioare. La un moment dat, inculpatul S.A. a

lovit-o pe partea vătămată, cauzând căderea victimei și pierderea cunoștinței.

Internată în spital

cu diagnosticul de fractură frontotemporală dreaptă și fractură de radius drept

partea vătămată a suferit mai multe intervenții chirurgicale.

Din raportul de

constatare medico-legală rezultă că leziunile traumatice suferite de partea

vătămată I.Z. au necesitat pentru vindecare 75 zile de îngrijiri medicale și au

pus viața victimei în pericol.

Prima instanță nu a

împărtășit punctul de vedere al inculpaților și a respins solicitările acestora

de a se schimba încadrarea juridică a faptelor în infracțiunea prevăzută de

art. 182 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor criticând

greșita individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpați.

La rândul său,

inculpatul T.A. a atacat cu apel hotărârea primei instanțe, solicitând, în

principal, achitarea în temeiul art. 11, pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (3) C. pen. sau în cea prevăzută de

art. 182 C. pen. și drept urmare, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 3/A/2011 din 20 ianuarie

2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori au fost

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bihor și inculpatul T.A.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și

inculpatul T.A., motivele invocate fiind descrise pe larg în practicaua

deciziei.

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată că recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea este fondat doar pentru motivul

referitor la individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului S.A. și

pentru greșita aplicare a pedepsei complementare în cazul inculpatului minor

V.C., iar recursul declarat de inculpatul T.A. este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 52 C.

pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea

ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare trebuie să fie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite

în viitor săvârșirea de fapte penale, avându-se în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen.

Totodată, pentru

acordarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, este necesar să se

examineze în mod temeinic toate elementele, obiective și subiective, de natură

să contribuie la formarea unei convingeri corecte cu privire la aptitudinea

condamnatului de a avea, în viitor, o comportare bună, chiar și fără executarea

pedepsei. În consecință, spre a nu greși, instanța trebuie să țină seama atât

de gravitatea faptelor cât și de trecutul infractorului, de mediul în care

trăiește, de modul de comportare în familie și societate atunci când din toate

împrejurările arătate să rezulte că infractorul care a avut tot timpul o viață

onestă, îndeplinindu-și îndatoririle sociale, a ajuns să săvârșească o

infracțiune fie ca urmare a slăbirii momentane a exigenței față de sine, fie

din cauza unui concurs de împrejurări nedorite, suspendarea executării pedepsei

apare ca legitimă.

În prezenta cauză,

infracțiunea reținută în sarcina inculpatului S.A. (tentativă la infracțiunea

de omor calificat), este una deosebit de gravă, deoarece face parte din

categoria celor care vizează însăși esența persoanei și anume viața.

Inculpatul S.A. a

acționat, alături de ceilalți doi inculpați, cu o violență ieșită din comun,

ajutându-se de un obiect vulnerant (par), cu intenția directă de a ucide, în

vederea rezolvării unui conflict spontan, ivit între ei și partea vătămată I.Z.

Având în vedere cele

ce preced, Înalta Curte constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului

S.A. și suspendarea executării acesteia sub supraveghere nu asigură atingerea

scopului pedepsei.

În ceea ce privește

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului minor V.C., pentru durata

de 2 ani, Înalta Curte constată că au fost încălcate dispozițiile art. 109

alin. (3) C. pen., urmând a se dispune înlăturarea acesteia.

În motivarea

recursului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat și reindividualizarea

pedepselor principale aplicate inculpaților T.A. și V.C., însă Înalta Curte nu

poate primi aceste critici, pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare și

respectiv 3 ani și 9 luni închisoare, răspunzând pe deplin exigențelor art. 52

C. pen.

Solicitarea

recurentului inculpat T.A., făcută prin apărătorul desemnat din oficiu de a se

dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c)

C. proc. pen., este lipsită de fundament.

Astfel, din probele

administrate pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare

judecătorească, rezultă fără echivoc, participarea inculpatului T.A. la

agresarea părții civile I.Z., el fiind acela care în încercarea de a-l lovi în

cap pe acesta, i-a fracturat antebrațul drept cu care parase lovitura. A se

vedea în acest sens declarațiile părții civile și ale martorilor H.A.T., B.A.

și N.I.

Neîntemeiată este și

critica recurentului inculpat T.A. referitoare la încadrarea juridică a faptei

reținute în sarcina sa. Atât instanța de fond cât și instanța de prim control

judiciar au arătat pe larg în ce condiții pot fi reținute infracțiunile

prevăzute de art. 322 alin. (3) C. pen. și de art. 182 C. pen. și au

evidențiat, în mod justificat, că cei trei inculpați au acționat cu intenția

directă de a ucide victima, aplicându-i lovituri repetate cu parul în zona

capului și pe corp, cauzându-i leziuni traumatice corporale care i-au pus viața

în primejdie, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice.

Cât privește

solicitarea recurentului inculpat T.A., de a se reindividualiza pedeapsa

principală și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., Înalta Curte

constată, așa cum a arătat mai sus, analizând motivele de recurs de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Oradea, că instanțele au făcut o justă individualizare

în cazul inculpatului T.A., pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a

acesteia asigurând atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea împotriva Deciziei penale nr. 3/A/2011 din 20 ianuarie 2011 a Curții de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa decizia

atacată și în parte Sentința penală nr. 60/P/2010 din 18 martie 2010 a

Tribunalului Bihor, secția penală, numai cu privire la inculpatul S.A. și V.C.

În rejudecare, va

majora de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată

inculpatului S.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c)

C. pen. și art. 74 alin. (2) - art. 76 alin. (2) C. pen.

Va înlătura

dispozițiile art. 86

1

C. pen. referitoare la suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului S.A.

Se va face aplicarea

dispozițiilor art. 76, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei.

Se va înlătura

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului minor V.C.

În temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul T.A.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat T.A. va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei

penale nr. 3/A/2011 din 20 ianuarie 2011a Curții de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Casează decizia

penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 60/P/2010 din 18 martie 2010 a

Tribunalului Bihor, secția penală numai cu privire la inculpații S.A. și V.C.

și, în rejudecare:

Majorează de la 4 ani

închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului S.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art.

174 -175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 74

alin. (2) - art. 76 alin. (2) C. pen.

Înlătură dispozițiile

art. 86

1

C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului S.A.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Înlătură pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului minor V.C.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva aceleiași decizii.

Onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați S.A. și V.C., în

sumă de câte 300 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul

intimat inculpat T.A. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 septembrie 2011.