ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3018/2011

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 60/P din 18 martie 2010 a Tribunalului Bihor, în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., inculpatul T.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin Decizia penală nr. 260/R/2008 a Curții de Apel Oradea.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 9 ianuarie 2008 până la 29 aprilie 2008. În temeiul art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., art. 74 C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul urmează să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.C. la o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 14 C. proc.

pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 și art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații T.A., S.A. și V.C., acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente V.D. la plata sumei de 20.500 RON în favoarea părții civile I.Z. și a sumei de 5.970,16 RON, reactualizată la data plății în favoarea părții civile Spitalul Clinic de Urgență Oradea. În baza art. 191 alin. (2) și (3) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În data de 12 august 2007, partea vătămată I.Z., împreună cu martora H.M. s-au dus pe terasa barului „C.A." din comuna Popești și după ce s-au așezat la masă a venit inculpatul S.A.

care le-a adresat injurii deoarece i-a auzit vorbind limba maghiară. Cei doi nu au reacționat și pentru a evita scandalul, s-au ridicat să plece spre autobuz, dar au fost urmăriți de toți cei trei inculpați, care au continuat să le adreseze injurii și amenințări. În cele din urmă, inculpații au smuls pari din gardul casei martorei I.E. și după ce au ajuns-o pe partea vătămată, inculpatul T.A. a încercat să o lovească în cap cu un par, dar aceasta a parat lovitura cu antebrațul, care i-a fost fracturat. Apoi, toți cei trei inculpați au înconjurat-o pe partea vătămată și i-au aplicat mai multe lovituri peste spate, brațe și picioare. La un moment dat, inculpatul S.A. a lovit-o pe partea vătămată, cauzând căderea victimei și pierderea cunoștinței.

Internată în spital cu diagnosticul de fractură frontotemporală dreaptă și fractură de radius drept partea vătămată a suferit mai multe intervenții chirurgicale. Din raportul de constatare medico-legală rezultă că leziunile traumatice suferite de partea vătămată I.Z. au necesitat pentru vindecare 75 zile de îngrijiri medicale și au pus viața victimei în pericol. Prima instanță nu a împărtășit punctul de vedere al inculpaților și a respins solicitările acestora de a se schimba încadrarea juridică a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor criticând greșita individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpați.

La rândul său, inculpatul T.A. a atacat cu apel hotărârea primei instanțe, solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 11, pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (3) C. pen. sau în cea prevăzută de art. 182 C. pen. și drept urmare, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Prin Decizia penală nr. 3/A/2011 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul T.A. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpatul T.A., motivele invocate fiind descrise pe larg în practicaua deciziei.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 C. proc. pen., constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea este fondat doar pentru motivul referitor la individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului S.A. și pentru greșita aplicare a pedepsei complementare în cazul inculpatului minor V.C., iar recursul declarat de inculpatul T.A. este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare trebuie să fie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale, avându-se în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Totodată, pentru acordarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, este necesar să se examineze în mod temeinic toate elementele, obiective și subiective, de natură să contribuie la formarea unei convingeri corecte cu privire la aptitudinea condamnatului de a avea, în viitor, o comportare bună, chiar și fără executarea pedepsei.

În consecință, spre a nu greși, instanța trebuie să țină seama atât de gravitatea faptelor cât și de trecutul infractorului, de mediul în care trăiește, de modul de comportare în familie și societate atunci când din toate împrejurările arătate să rezulte că infractorul care a avut tot timpul o viață onestă, îndeplinindu-și îndatoririle sociale, a ajuns să săvârșească o infracțiune fie ca urmare a slăbirii momentane a exigenței față de sine, fie din cauza unui concurs de împrejurări nedorite, suspendarea executării pedepsei apare ca legitimă. În prezenta cauză, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului S.A. (tentativă la infracțiunea de omor calificat), este una deosebit de gravă, deoarece face parte din categoria celor care vizează însăși esența persoanei și anume viața.

Inculpatul S.A. a acționat, alături de ceilalți doi inculpați, cu o violență ieșită din comun, ajutându-se de un obiect vulnerant (par), cu intenția directă de a ucide, în vederea rezolvării unui conflict spontan, ivit între ei și partea vătămată I.Z. Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului S.A. și suspendarea executării acesteia sub supraveghere nu asigură atingerea scopului pedepsei. În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului minor V.C., pentru durata de 2 ani, Înalta Curte constată că au fost încălcate dispozițiile art. 109 alin. (3) C. pen., urmând a se dispune înlăturarea acesteia.

În motivarea recursului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat și reindividualizarea pedepselor principale aplicate inculpaților T.A. și V.C., însă Înalta Curte nu poate primi aceste critici, pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare și respectiv 3 ani și 9 luni închisoare, răspunzând pe deplin exigențelor art. 52 C. pen. Solicitarea recurentului inculpat T.A., făcută prin apărătorul desemnat din oficiu de a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., este lipsită de fundament. Astfel, din probele administrate pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, rezultă fără echivoc, participarea inculpatului T.A.

la agresarea părții civile I.Z., el fiind acela care în încercarea de a-l lovi în cap pe acesta, i-a fracturat antebrațul drept cu care parase lovitura. A se vedea în acest sens declarațiile părții civile și ale martorilor H.A.T., B.A. și N.I. Neîntemeiată este și critica recurentului inculpat T.A. referitoare la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina sa. Atât instanța de fond cât și instanța de prim control judiciar au arătat pe larg în ce condiții pot fi reținute infracțiunile prevăzute de art. 322 alin. (3) C. pen. și de art. 182 C. pen. și au evidențiat, în mod justificat, că cei trei inculpați au acționat cu intenția directă de a ucide victima, aplicându-i lovituri repetate cu parul în zona capului și pe corp, cauzându-i leziuni traumatice corporale care i-au pus viața în primejdie, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice.

Cât privește solicitarea recurentului inculpat T.A., de a se reindividualiza pedeapsa principală și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., Înalta Curte constată, așa cum a arătat mai sus, analizând motivele de recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, că instanțele au făcut o justă individualizare în cazul inculpatului T.A., pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia asigurând atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 3/A/2011 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa decizia atacată și în parte Sentința penală nr. 60/P/2010 din 18 martie 2010 a Tribunalului Bihor, secția penală, numai cu privire la inculpatul S.A. și V.C. În rejudecare, va majora de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului S.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 74 alin. (2) - art. 76 alin. (2) C. pen. Va înlătura dispozițiile art. 86 1 C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului S.A. Se va face aplicarea dispozițiilor art. 76, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei. Se va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului minor V.C. În temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.A. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat T.A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 3/A/2011 din 20 ianuarie 2011a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 60/P/2010 din 18 martie 2010 a Tribunalului Bihor, secția penală numai cu privire la inculpații S.A. și V.C. și, în rejudecare: Majorează de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului S.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 74 alin. (2) - art. 76 alin. (2) C. pen. Înlătură dispozițiile art. 86 1 C. pen.

referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului S.A. Face aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului minor V.C. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva aceleiași decizii. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați S.A. și V.C., în sumă de câte 300 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul intimat inculpat T.A.

la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2011.