ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 41/RC/2017

Asupra recursurilor în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1096 din 04 decembrie 2013 a Judecătoriei sectorului 1 București s-au hotărât, între altele, următoarele:

I. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de stabilire cu rea-credință de către contribuabil a taxelor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de restituiri de la bugetul de stat.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului - ca pedeapsă accesorie - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate în speță, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului - ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 18.02.2011 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 234 din 19 februarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 28.11.2010 la data de 19.02.2011.

II. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de stabilire cu rea-credință de către contribuabil a taxelor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de restituiri de la bugetul de stat.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate în speță, inculpatul B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin încheierea de ședința din data de 18.02.2011 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 234 din 19 februarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 30.11.2010 la data de 01.12.2010 și a arestării preventive de la data de 13.12.2010 la data de 19.02.2011.

III. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de stabilire cu rea-credință de către contribuabil a taxelor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de restituiri de la bugetul de stat.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate în speță, inculpatul C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin încheierea de ședința din data de 18.02.2011 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 234 din 19 februarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la data de 30.11.2010 la data de 19.02.2011.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul sentinței Oficiului Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii definitive a acesteia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt, în privința infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților A., B. și C., arătându-se că, în esență, cauza penală dedusă judecății constă în acțiunile inculpaților A., B. și C., care în cursul anului 2010 au plănuit realizarea unui circuit economico-financiar, prin efectuarea unor operațiuni comerciale cu caracter fictiv, cu scopul de a realiza venituri ilicite din evazionarea bugetului statului, prin metoda obținerii în mod ilegal a unor sume cu titlu de restituiri ale taxei pe valoarea adăugată.

Metoda utilizată de către inculpați presupune creșterea artificială și fictivă a valorii facturate a unor mărfuri cu mult peste valoarea lor reală printr-o succesiune de operațiuni comerciale astfel încât, pentru ultima factură (de valoarea cea mai mare) se solicită restituirea de TVA. Pe parcursul lanțului de facturări, unele societăți comerciale care ar trebui să plătească TVA pentru operațiunile ce au crescut valoarea mărfurilor pur și simplu nu plătesc această taxă, invocând achiziții fictive, de natură să compenseze valoarea TVA colectată cu valoarea TVA deductibilă.

Persoanele implicate speculează faptul că dreptul de deducere al TVA se naște simultan cu exigibilitatea taxei, în momentul emiterii facturii, dacă acest moment este anterior momentului livrării mărfurilor, iar nu în momentul achitării efective a facturii. Astfel, cumpărătorul mărfurilor încasează TVA aferent facturii supraevaluate, cu toate că factura respectivă nu este achitată.

Protagonistul și principalul beneficiar al operațiunii care face obiectul prezentei cauze este inculpatul A., având la data desfășurării evenimentelor dublă cetățenie, română și libaneză, asociat unic și administrator al SC D. SRL, societate care are ca principal obiect de activitate importul și exportul de produse agroalimentare.

Activitatea infracțională a acestuia a fost sprijinită în mod activ de către inculpații B. și C., președinte al consiliului de administrație și respectiv director executiv al SC E. SA Reșița, cea mai mare întreprindere din partea de vest a țării și cea mai veche unitate industrială din România, înființată în anul 1771, activând în prezent în domeniul construcțiilor de mașini (utilaj energetic, metalurgic, motoare Diesel și mașini electrice). Cei trei inculpați s-au cunoscut, conform propriilor declarații, din mediul de afaceri pe care îl frecventau.

Operațiunea pusă în practică de către inculpații A., B. și C. și care face obiectul prezentei cauze se suprapune perfect peste mecanismul descris mai sus în linii generale.

A arătat judecătorul fondului că, în esență, activitatea infracțională a celor trei inculpați s-a desfășurat în mai multe etape, prezentate succint în cele ce urmează, apoi acestea fiind analizate în mod detaliat, prin raportare la mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Premisa de la care a pornit operațiunea în discuție este aceea că SC E. SA Reșița avea pe stoc marfă degradată și uzată, nefuncțională, care putea fi valorificată doar ca materiale refolosibile, ce consta în 4 motoare navale și două generatoare, valoarea aproximativă a acestora fiind de aproximativ 200.000 euro.

Cu toate acestea, inculpații A. și B. au încheiat un contract prin care SC E. SA Reșița se obliga să vândă către SC D. SRL respectiva marfă pentru suma totală de 250 milioane euro + TVA, adică la un preț mult supraevaluat (de peste 1.000 de ori valoarea reală).

Pentru a justifica acest fapt, inculpații au plănuit introducerea în ecuație a două societăți comerciale tip fantomă, SC F. SRL și SC G. SRL, care, prin contractele încheiate cu SC E. SA Reșița, urmau să completeze furnitura cu o listă de piese și componente necesare punerii în funcțiune a motoarelor, cărți tehnice pentru motoarele respective.

Aceste prestații la care se obligau cele două societăți erau în mod evident inutile și nu aveau nicio justificare economică, astfel cum se va arăta în cele ce urmează. Mai mult decât atât, SC F. SRL nu a prestat, în fapt, nicio activitate concretă contra sumei de 100 milioane euro + TVA, pe care a facturat-o către SC E. SA Reșița. De asemenea, SC G. SRL nu a prestat, în fapt, nicio activitate concretă și nu a furnizat absolut nimic în contul sumei de 143 milioane euro + TVA, facturate și acceptate ca atare de SC E. SA Reșița. Componentele necesare punerii în funcțiune a motoarelor vândute de SC E. SA Reșița nu au existat vreodată, majoritatea pieselor și componentelor nefiind altceva decât părți intrinseci ale motoarelor respective, iar restul nu au fost regăsite nicăieri.

Totodată, nici cărțile și instrucțiunile tehnice pe care SC F. SRL trebuia să le furnizeze către SC E. SA Reșița contra sumei de 2 milioane euro + TVA nu au existat vreodată, achiziția acestora de către SC F. SRL de la o firmă care avea ca obiect de activitate vânzarea de îmbrăcăminte importată din Republica Populară Chineză în Complexul H. din București, fiind fictivă.

Astfel, prin achiziționarea de către SC E. SA Reșița a bunurilor și serviciilor descrise anterior de la cele două societăți fantomă, SC F. SRL și SC G. SRL, s-a realizat majorarea artificială a valorii contractului dintre SC D. SRL și SC E. SA Reșița cu suma de 245.000.000 euro + TVA.

În continuare, SC D. SRL a înregistrat în contabilitate factura seria CS UCMR nr. 0009007, emisă pentru suma totală de 250.000.000 euro + TVA, iar în baza acesteia, în cadrul decontului privind TVA pe luna septembrie 2010, inculpatul A. a solicitat restituirea de la bugetul de stat a TVA aferent facturii respective (253.749.507 lei - echivalentul a aprox. 60 milioane euro), cu toate că singura sumă plătită efectiv în urma operațiunilor comerciale succesive a fost de aproximativ 5 milioane euro fără TVA, de către SC D. SRL către SC E. SA Reșița, sumă oricum mult superioară valorii reale a mărfurilor.

O altă operațiune realizată de inculpați pentru atingerea scopului infracțional, este reprezentată de confecționarea unei noi variante a facturii seria CS UCMR nr. 0009007, la cererea inculpatului A., de către inculpatul C., în care acesta a modificat consemnările inițiale referitoare la descrierea mărfii, pentru a obține licența din partea ANCEX, pentru realizarea exportului mărfurilor respective, cu natură duală, într-o țară aflată sub embargo internațional.

Tot inculpatul C., la solicitarea inculpatului A. și cu acceptul inculpatului B., s-a deplasat la sediul SC D. SRL, unde a întocmit actul adițional nr. 1 și anexa corespunzătoare acestuia, la contractul de bază, în vederea disimulării naturii frauduloase a operațiunii comerciale.

O altă etapă a operațiunii care avea ca scop obținerea în mod ilegal a unor sume de la bugetului de stat cu titlu de restituiri ale taxei pe valoarea adăugată este reprezentată de încercarea inculpatului A. de a exporta într-un stat african marfa achiziționată de la SC E. SA Reșița, pentru a evita ca organele abilitate ale statului să descopere natura fictivă a operațiunilor comerciale desfășurate între societățile implicate, prin prisma supraevaluării acestor bunuri. Exportul mărfurilor a fost evitat prin intervenția organelor de urmărire penală.

În aceste condiții, nici urmarea socialmente periculoasă a faptei, respectiv obținerea necuvenită a unei sume imense cu titlu de restituiri de TVA de la bugetul de stat, de aproximativ 60 milioane euro, nu s-a mai produs.

Procedând la o analiză detaliată a speței, judecătorul fondului a reținut că evenimentele relevante în cauza dedusă judecății debutează în data de 10.08.2010, când între SC D. SRL, SC E. SA Reșița, SC F. SRL și SC G. SRL s-au încheiat următoarele contracte:

- Contractul nr. 10/276C din 10.08.2010 - încheiat între SC E. SA Reșița, reprezentată de inculpatul B., în calitate de vânzător și SC D. SRL, reprezentată de inculpatul A., în calitate de cumpărător, având ca obiect livrarea a trei motoare MAN tip 16V 52/55 și a unui motor MAN tip 6L 40/54, în condiția as it is (așa cum se găsesc în depozitele vânzătorului), împreună cu componentele necesare punerii lor în funcțiune și instrucțiunile tehnice de montaj general, astfel încât acestea să poată fi transformate în unități de generare electricitate. De asemenea, SC E. SA Reșița SA s-a obligat să achiziționeze și să plătească componentele și instrucțiunile tehnice de montaj de la furnizori agreați în prealabil de către cumpărător.

În schimbul acestor echipamente, SC D. SRL se obliga să plătească suma de 250 milioane euro, după cum urmează: 25 milioane euro exclusiv TVA, reprezentând 10% din valoarea contractului ca plată în avans, în maximum 5 zile de la semnarea contractului; 225 milioane euro exclusiv TVA, reprezentând 90% din valoarea contractului ca plată finală, în maximum 15 zile de la facturarea echipamentelor menționate anterior.

Părțile au convenit că livrarea se va realiza EXW SC E. SA Reșița, adică la poarta uzinei, în maximum o lună și jumătate de la data intrării în vigoare a contractului, adică de la semnarea sa și primirea plății în avans.

În baza acestui contract, la data de 31.08.2010, E. SA Reșița a emis către SC D. SRL, factura cu seria CS UCMR nr. 0009007, având înscrisă la rubrica „denumire produse sau servicii” următoarele: „3 motoare navale tip 16V52/55 și 1 motor MAN 6L40/54; contravaloare a 250.000.000 euro”. Totalul de plată al facturii a fost de 1.312.106.000 lei, din care total TVA 253.956.000 lei (aproximativ 60 milioane euro).

- Contractul comercial de comision nr. 10/34 din data de 10.08.2010 - încheiat între SC E. SA Reșița, reprezentată de inculpatul B., în calitate de comitent și SC F. SRL, reprezentată de I., în calitate de comisionar, având ca obiect prospectarea pieței, intermedierea, negocierea, contractarea, achiziționarea și vânzarea de către comisionar, în numele și pe seama E. SA Reșița, a componentelor necesare punerii în funcțiune a motoarelor, precum și a instrucțiunilor tehnice de montaj ale acestora. Valoarea acestui contract a fost stabilită conform art. 7 la suma de 100 milioane de euro + TVA.

În baza acestui contract, la data de 28.08.2010, SC F. SRL a emis către SC E. SA Reșița factura nr. 540 din 28 august 2010, având înscrisă la rubrica „denumire produse sau servicii” următoarele: „contravaloare comision intermediere conform contract nr. 10/34 din 10.08.2010; contravaloare a 100.000.000 euro”. Totalul de plată al facturii a fost de 526.342.800 lei (100 milioane de euro + TVA).

- Contractul nr. 10/35 din data de 10.08.2010 - încheiat între SC E. SA Reșița, reprezentată de inculpatul B. și SC F. SRL, reprezentată de I., având ca obiect vânzarea de către SC F. SRL a instrucțiunilor tehnice de montaj a celor patru motoare care urmau să fie livrate de către SC E. SA Reșița către SC D. SRL. Valoarea acestui contract a fost stabilită la suma de 2 milioane euro + TVA.

SC F. SRL a emis în baza acestui contract factura nr. 541 din 28 august 2010 pentru SC E. SA Reșița, în valoare de 2 milioane euro + TVA.

- Contractul nr. 10/01 din data de 10.08.2010 - încheiat între SC E. SA Reșița, reprezentată de inculpatul B. și SC D. SRL, reprezentată de J., prin care această din urmă societate se obliga să furnizeze componentele necesare punerii în funcțiune a celor patru motoare, în schimbul sumei de 143 milioane euro + TVA.

În baza contractului, SC D. SRL a emis factura nr. 104 din 28 august 2010, pentru suma de 143 milioane euro + TVA, către SC E. SA Reșița.

Astfel, în cursul aceleiași zile, 10.08.2010, se încheie patru contracte. Primul dintre acestea, respectiv cel încheiat între SC E. SA Reșița și SC D. SRL are ca obiect vânzarea a patru motoare, în schimbul sumei de 250 milioane euro fără TVA.

Următoarele trei contracte, încheiate de SC E. SA Reșița cu SC F. SRL și respectiv cu SC D. SRL, decurg din contractul încheiat cu SC D. SRL, fiind justificate, conform celor consemnate în cuprinsul acestora, de necesitatea prospectării pieței, intermedierii, negocierii, contractării, achiziționării și vânzării de către SC F. SRL, în numele și pe seama E. SA Reșița, a componentelor necesare punerii în funcțiune a motoarelor și de obținerea instrucțiunilor tehnice de montaj ale acestora, precum și de achiziționarea componentelor necesare punerii în funcțiune a celor patru motoare.

Privite din perspectiva SC E. SA Reșița, aceste operațiuni juridice sunt extrem de păguboase. Practic, această societate încheie în aceeași zi două contracte cu SC F. SRL, unul având ca obiect identificarea unui furnizor care să livreze componentele necesare punerii în funcțiune a motoarelor, precum și instrucțiunile tehnice de montaj ale acestora și altul având ca obiect vânzarea propriu-zisă a instrucțiunilor tehnice de montaj a celor patru motoare.

Tot în aceeași zi, SC E. SA Reșița încheie un contract cu SC D. SRL, prin care aceasta din urmă se obliga să livreze componentele necesare punerii în funcțiune a celor patru motoare.

Cu alte cuvinte, SC E. SA Reșița și-a asumat o obligație de 100 milioane euro + TVA în schimbul serviciilor de intermediere prestate de către SC F. SRL, având ca obiect identificarea unui furnizor care să livreze componentele necesare punerii în funcțiune a motoarelor, precum și instrucțiunile tehnice de montaj ale acestora și în aceeași zi SC F. SRL și-a îndeplinit obligația, identificându-se pe sine însăși ca furnizor al instrucțiunilor tehnice de montaj, acestea fiind vândute în schimbul sumei de 2 milioane euro + TVA. Totodată, în aceeași zi este identificat și furnizorul componentelor necesare punerii în funcțiune a celor patru motoare și anume SC D. SRL, care se angajează să livreze aceste echipamente pentru suma de 143 milioane euro + TVA.

În baza facturii seria CS UCMR nr. 0009007 din 31.08.2010, SC D. SRL a solicitat la data de 25.10.2010, în cadrul decontului privind taxa pe valoarea adăugată pe luna septembrie 2010, restituirea de la bugetul de stat a TVA-ului aferent facturii respective, adică suma de 253.749.507 lei, echivalent a 60 milioane euro.

Ulterior, în data de 26.11.2010, prin adresa înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - sub nr. 131050 din 26 noiembrie 2010, inculpatul A., în calitate de administrator al SC D. SRL, a încunoștințat organele fiscale că renunță la restituirea soldului sumei negative a TVA din decontul lunii septembrie 2010, în valoare totală de 253.749.507 lei, invocându-se faptul că nu s-a putut finaliza livrarea mărfurilor care fac obiectul rambursării.

În opinia instanței, toate aceste operațiuni comerciale au un vădit caracter fictiv, fiind efectuate de către persoanele implicate cu scopul de a realiza venituri ilicite din evazionarea bugetului statului, prin metoda obținerii în mod ilegal a unor sume cu titlu de restituiri ale taxei pe valoarea adăugată, astfel cum se va arăta în continuare.

Pentru a ajunge însă la această concluzie, a fost analizat, în prealabil, profilul SC F. SRL și SC G. SRL, societăți comerciale care au avut un rol deosebit de important în atingerea scopului infracțional al inculpaților A., B. și C.

În acest sens, instanța de fond a constatat că SC F. SRL, avându-l ca asociat unic și administrator pe cetățeanul libanez I., este o societate tip fantomă, aspect care rezultă din adresa nr. 73134 din 10 decembrie 2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă București, potrivit căreia această firmă nu are niciun angajat, dar și din procesul-verbal de percheziție efectuată la sediul social al acesteia, aflat într-un apartament de mici dimensiuni, unde nu a fost identificat niciun obiect sau document specific desfășurării activității comerciale a unei societăți.

De altfel, din declarațiile martorului K., proprietarul apartamentului în care își are sediul societatea SC F. SRL, a reieșit că în imobilul respectiv nu s-au desfășurat niciodată activități specifice sediului unei societăți comerciale, fiind utilizat drept locuință de către I., care a părăsit teritoriul României din data de 15.11.2010, cu puțin timp înainte de arestarea inculpatului A., astfel cum a rezultat din adresa nr. 347211 din 10 decembrie 2010 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

Mai mult decât atât, contabilitatea SC F. SRL a fost identificată cu ocazia percheziției din data de 29.11.2010 realizată asupra autovehiculului abandonat în parcarea magazinului din București. Documentele au ajuns în respectivul autovehicul după ce, la data de 26.11.2010 au fost luate de la sediul SC D. SRL de către martorii L., M. și N., duse inițial la locuința lui M. și N. din București, iar ulterior abandonate în modalitatea menționată.

Așadar, întreaga contabilitate a SC F. SRL se găsea la sediul SC D. SRL, ceea ce evidențiază faptul că această societate era controlată de inculpatul A., fiind utilizată de către acesta pentru crearea unui circuit financiar fictiv, în urma căruia să obțină sume de bani necuvenite cu titlu de restituiri de TVA de la bugetul de stat. Este evident că prin mutarea actelor contabile aparținând SC F. SRL de la sediul SC D. SRL, inculpatul A. a urmărit evitarea descoperirii faptului că deținea controlul asupra acestei societăți, și implicit a activității sale infracționale.

Aceste aspecte au rezultat din coroborarea procesului-verbal de percheziție asupra autovehiculului aflat în parcarea magazinului din București cu declarațiile celor trei martori anterior menționați.

Aceleași concluzii pot fi trase și în privința SC G. SRL, ai cărei asociați și administratori J. (până la data de 03.09.2010) și O. au părăsit România, neputând fi audiați din acest motiv. Totodată, această societate nu are niciun angajat, astfel cum reiese din adresa nr. 73134 din 10 decembrie 2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă București, iar sediul său social se află într-un apartament de dimensiuni reduse, unde, cu ocazia percheziției desfășurate, s-au găsit doar câteva documente și ștampile, fără a exista însă vreun indiciu că acolo și-ar desfășura activitatea vreo societate comercială. Totodată, nu a fost identificat niciun document contabil care să aparțină SC D. SRL, ceea ce confirmă caracterul acesteia de societate-fantomă.

În privința documentelor de proveniență pentru bunurile și serviciile facturate către SC E. SA Reșița, SC F. SRL a înregistrat în evidența contabilă factura seria COR nr. 0341216 din 10 august 2010, emisă de SC P. SRL către SC F. SRL, în valoare totală de 526.079.628,60 lei, din care TVA 101.821.863,6 lei, reprezentând „comision”. Valoarea comisionului menționat la rubrica „Denumirea produselor sau serviciilor”, este de 99.950.000 euro, exclusiv TVA, la un curs de 4,2447 lei/euro echivalentul a 424.257.756 lei = (526.079.628,60 lei - 101.821.863,6 lei). Factura este ștampilată, iar la numele delegatului este menționat olograf, J.

Totodată, în evidența contabilă a SC F. SRL, se regăsește factura seria COR nr. 0341292 din 10 august 2010 emisă de SC P. SRL către SC F. SRL, în valoare totală de 10.263.684,6 lei, din care TVA 1.986.519,6 lei, reprezentând „instrucțiuni tehnice montat motoare”. Valoarea instrucțiunilor tehnice menționate la rubrica „Denumirea produselor sau serviciilor” este de 1.950.000 euro, exclusiv TVA, la un curs de 4,2447 lei/euro echivalentul a 8.277.165 lei = (10.263.684,6 lei - 1.986.519,6 lei). Factura este ștampilată, iar la numele delegatului este menționat olograf, J.

Cele două facturi se regăsesc înregistrate la pozițiile 12 și 13 din Jurnalul de cumpărări întocmit pentru luna august 2010 de SC F. SRL. Din analiza jurnalului de cumpărări mai rezultă că SC F. SRL a înregistrat și factura nr. 0341936 în valoare totală de 6.820.000 lei din care TVA în valoare de 1.320.000 lei, a cărei proveniență apare ca fiind tot SC P. SRL.

Totodată, din balanța de verificare pentru luna august 2010 întocmită de SC F. SRL, a rezultat că în rulajul creditor curent al contului contabil 401 - „Furnizori” se regăsește înregistrată valoarea de 543.163.313,20 lei aferentă celor trei facturi „emise” de SC P. SRL către SC F. SRL. În rulajul debitor curent al contului contabil 401 - „Furnizori” se regăsește de asemenea înregistrată valoarea de 543.163.313,20 lei aferentă celor trei facturi „emise” de SC P. SRL către SC F. SRL, ceea ce înseamnă că valoarea aferentă celor trei facturi ar fi fost achitată de SC F. SRL către SC P. SRL.

Din analiza informațiilor privind istoricul societății P. SRL transmis de O.N.R.C. către D.N.A. în data de 16.12.2010 rezultă că SC P. SRL și-a modificat denumirea în SC Q. SRL începând cu data de 06.04.2010, potrivit certificatului B2020787.

La data de 28.09.2010, la 48 zile după emiterea celor două facturi mai sus descrise, prin hotărârea A.G.A. nr. 01 din 28 septembrie 2010 a SC Q. SRL s-a hotărât cesionarea părților sociale deținute de R. și S. în calitate de asociați către cetățeanul chinez Ș.

Din declarațiile martorului R., care a avut calitatea de asociat și administrator la SC P. SRL și ulterior la SC Q. SRL, a rezultat că, în perioada în care a avut calitatea de administrator și asociat la SC P. SRL, în nicio împrejurare nu a vândut către alți beneficiari mărfuri industriale, mai exact motoare, componente motoare, subansamble și piese mașini. Totodată, a precizat că nu a intermediat prin SC P. SRL nicio tranzacție comercială privind motoare, piese, subansamble, în schimbul perceperii unui comision, ocupându-se exclusiv cu achiziționarea și revânzarea de articole vestimentare în Complexul H., că nu a auzit de firmele SC F. SRL și S.C. D., că nu a desfășurat niciun fel de activități cu aceste firme, contestând autenticitatea facturilor fiscale seria COR nr. 0341216 din 10 august 2010 și seria COR nr. 0341292 din 10 august 2010, din care a reieșit că SC P. SRL ar fi livrat către SC F. SRL bunurile și serviciile indicate în cuprinsul acestora și că a luat decizia de a schimba denumirea societății din SC P. SRL în SC Q. SRL, întrucât reprezentanții Gărzii Financiare i-au adus la cunoștință că persoane necunoscute folosesc în diverse tranzacții comerciale facturi fiscale aparținând acestei societăți.

Printre documentele aparținând SC F. SRL se regăsește un tabel unde se menționează următoarele: den. produs - Comp. motoare; factura - 0341299 din 28 august 2010; eur. - 142.950.000; curs - 4.2447; cantitate - 1; preț - 758.476.832,60 lei din care TVA 146.801.967,60 lei; den. produs - Comision; factura - 0341216 din 10 august 2010; eur. - 99.950.000; curs - 4.2447; preț - 526.079.628,60 lei din care TVA 101.821.863,60 lei; den. produs - instrucțiuni tehnice montat motoare; factura - 0341292 din 10 august 2010; eur. - 1.950.000; curs - 4.2447; preț - 10.263.684,60 lei din care TVA 1. 986.519,60 lei.

Din acest tabel, reiese că SC D. SRL ar fi aprovizionat componentele pentru motoare care ulterior le-ar fi facturat către SC E. SA Reșița tot de la SC P. SRL, acest lucru fiind susținut și de nr. facturii (aferente componentelor pentru motoare) înscrise în respectivul tabel, care este cuprins în aceeași plajă de numere ca și facturile care apar înregistrate în contabilitatea SC F. SRL ca fiind emise de SC P. SRL.

Având în vedere cele expuse mai sus referitor la SC F. SRL și SC D. SRL, societăți care în mod evident nu aveau capacitatea tehnico-profesională pentru a-și îndeplini obligațiile asumate prin contractele cu SC E. SA Reșița, dar și actele contabile emise de acestea, coroborate cu declarațiile martorului R., rezultă în mod evident că prestațiile la care s-au obligat cele două societăți prin contractele cu SC E. SA Reșița au fost în întregime fictive.

De altfel, este absolut inexplicabil motivul pentru care această din urmă societate s-ar fi angajat să ofere o sumă totală de aproximativ 245 milioane euro + TVA pentru serviciile practic inexistente așa-zis prestate de SC F. SRL și SC D. SRL.

Singura explicație valabilă este aceea că scopul real al persoanelor implicate în această afacere era cu totul altul decât acela de a realiza o operațiune comercială profitabilă și totodată licită, scop declarat în fața organelor judiciare. În realitate, prin aceste prestații fictive, valoarea facturii finale emise de SC E. SA Reșița către SC D. SRL a fost supraevaluată cu suma de 245 milioane euro + TVA, cu unicul scop de a mări foarte mult valoarea TVA în cadrul facturii respective, sumă care urma să fie solicitată de către inculpatul A. în cadrul decontului de TVA aferent lunii septembrie 2010.

În altă ordine de idei, instanța de fond a reținut că, la data de 24.11.2010, a ajuns în Portul Constanța vasul comercial T., sub pavilion olandez. În baza permisului nr. 10479 eliberat de Biroul Vamal Constanța Port, respectiva navă a fost încărcată cu mărfuri descrise ca: „echipamente industriale”, în greutate totală de 1.000 tone.

Aceste echipamente industriale erau cele patru motoare navale, pe care SC D. SRL le-a cumpărat de la SC E. SA Reșița, ca urmare a contractului nr. 10/276C din 10.08.2010, contra sumei de 250 milioane euro + TVA. Cu privire la caracteristicile celor patru motoare care au făcut obiectul contractului nr. 10/276C din 10.08.2010 și care urmau să fie transportate în Republica Guineea la bordul vasului T., prezintă o relevanță deosebită raportul de constatare tehnico-științifică realizat în cauză de expertul judiciar tehnic dr. ing. Ț. din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Constanța.

Din cuprinsul acestui raport, a rezultat că întreaga marfă debarcată de pe vasul T., conține piesele componente pentru trei motoare tip MAN 16V 52/55, pentru un motor tip MAN 6L40/54 și pentru două generatoare de 8,8 MW. Cele trei motoare tip MAN 16V 52/55 au aplicabilitate în industria navală, dar pot fi utilizate și pe uscat. În ceea ce privește motorul tip MAN 6L40/54, acesta este un motor utilizat exclusiv în industria navală, pentru propulsie, iar nu pentru antrenarea generatoarelor de energie electrică, în condițiile în care este dotat cu elemente de comandă care permit cuplarea acestuia în două sensuri, pe când antrenarea unui generator se realizează într-un singur sens. În privința chestiunii dacă întreaga marfă, așa cum s-a regăsit îmbarcată pe vasul T., ar putea realiza o instalație completă pentru asamblarea unei centrale generatoare de energie electrică, expertul a concluzionat că întreaga marfă nu poate compune o astfel de centrală.

Astfel, în raportul de constatare tehnico-științifică se reține că motorul tip MAN 6L40/54 nu ar putea fi cuplat cu un generator de 8,8 MW, întrucât puterea maxim dezvoltată nu reprezintă nici măcar 50% din puterea necesară pentru generator. Expertul arată că, din punct de vedere teoretic, din trei motoare tip MAN 16V 52/55 și două generatoare de 8,8 MW funcționale, împreună cu instalațiile auxiliare aferente, nu ar putea fi constituite decât două grupuri electrogene de tip Diesel-generator.

Cu toate acestea, expertul a constatat că din întreaga marfă descărcată de la bordul vasului T. nu se poate forma nici măcar un grup electrogen de tip Diesel-generator funcțional, având în vedere numeroasele deficiențe prezentate de echipamentele supuse analizei. În acest sens, expertul arată că produsele inspectate nu sunt însoțite de niciun fel de documentație tehnică (descriere tehnică, instrucțiuni de montaj, instrucțiuni de exploatare, cărți tehnice de exploatare, desene industriale etc.), nu conțin răcitoare de apă și ulei, componente esențiale în lipsa cărora motoarele nu pot funcționa, nu conțin cuplaje elastice, necesare cuplării motoarelor cu generatoarele, în vederea realizării grupurilor electrogeneratoare, iar ambalarea acestora este deficitară, lipsită de profesionalism. Totodată, produsele inspectate nu conțin echipamente de comandă și supraveghere pentru generatoare și nici cabluri de înaltă tensiune și alte echipamente necesare pentru cuplarea generatoarelor la rețeaua publică, iar în cazul celui de-al doilea generator lipsește capota de dirijare a aerului, elemente fără de care grupurile electrogeneratoare nu pot funcționa.

În concluzie, atât motoarele cât și generatoarele sunt foarte vechi, fiind fabricate în perioada 1987-1989, extrem de uzate și întreținute în mod necorespunzător. În aceste condiții, expertul a susținut că starea tehnică a motoarelor și a generatoarelor nu ar permite punerea lor în funcțiune, nici chiar dacă elementele lipsă indicate anterior ar exista.

Referitor la componentele necesare punerii în funcțiune a motoarelor livrate, cuprinse în anexa nr. 1 la contractul nr. 10/276C din 10.08.2010, care trebuiau să fie puse la dispoziție cumpărătorului, din cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică rezultă că acestea nu se regăsesc în fapt în marfa descărcată de pe vasul T., singurele componente care există în conținutul mărfii fiind componentele intrinseci ale celor patru motoare ce au fost efectiv livrate. Mai mult decât atât, expertul a arătat că lista de produse din anexa 1 la contractul nr. 10/276C din 10.08.2010 este atehnică, lipsită de sens, în condițiile în care atât motoarele, cât și reperele din această listă nu sunt individualizate, nu au definiți niciun fel de parametri tehnici, lăsând impresia că ar fi identice. Totodată, expertul a susținut că, chiar dacă s-ar considera prin absurd că starea tehnică a produselor este corespunzătoare, este inexplicabil de ce cumpărătorul achiziționează patru motoare, adică două în plus, în condițiile în care motorul tip MAN 6L40/54 nu putea fi cuplat cu generatoarele identificate pe teren, având putere mult mai mică decât acestea.

În privința valorii reale a mărfii achiziționate de SC D. SRL de la SC E. SA Reșița prin contractul nr. 10/276C din 10.08.2010, astfel cum a fost descărcată de la bordul vasului T., din raportul de constatare tehnico-științifică rezultă că produsele identificate la fața locului nu pot fi evaluate decât ca deșeuri metalice, având în vedere considerentele anterioare referitoare la nefuncționalitatea lor, lipsa unor componente esențiale și gradul avansat de uzură în care acestea se află, stabilind astfel o valoare a acestora de 213.890,6 euro (de 1168 ori mică decât valoarea de 250 milioane euro înscrisă în contractul nr. 10/276C din 10.08.2010). În ceea ce privește valoarea celor patru motoare livrate de SC E. SA Reșița, fără a se lua în calcul și valoarea celor două generatoare, expertul a stabilit că aceasta este de 157.387 euro.

Referitor la concluziile raportului de evaluare întocmit de expertul evaluator U., instanța de fond a constatat că acestea sunt lipsite de relevanță în speță, în condițiile în care suma totală de 9.750.000 euro evidențiată în cuprinsul acestuia, reprezintă o estimare a costului de reconstrucție brut al celor patru motoare achiziționate de SC D. SRL de la SC E. SA Reșița, iar nu valoarea actuală a acestor mărfuri, care este relevată în cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de expertul judiciar tehnic dr. ing. Ț.

De altfel, în finalul raportului de evaluare se arată că valoarea de piață pentru aceste motoare este afectată atât de deprecieri fizice datorate de trecerea timpului, peste 20 ani vechime, cât și de deprecierile funcționale, astfel încât valoarea lor de piață este cu mult mai mică decât costul de reproducție brut estimat în această lucrare.

Mecanismul fraudei puse la cale de către inculpați din perspectivă financiar-contabilă este descris în mod detaliat în raportul de constatare economico-financiară realizat de specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, argumentele care se regăsesc în cuprinsul aceste lucrări conducând la concluzia indubitabilă că operațiunea comercială inițiată în data de 10.08.2010, constând în achiziționarea celor patru motoare de către SC D. SRL, de la SC E. SA Reșița, prin intermediul contractului nr. 10/276C din 10.08.2010, nu a reprezentat altceva decât una dintre etapele punerii în executare a hotărârii de a obține în mod nelegal sume de bani de la bugetul de stat, cu titlu de restituiri ale TVA.

În privința problematicii referitoare la SC E. SA Reșița, experții D.N.A. au arătat că doar contractul nr. 10/276C din 10.08.2010 apare înregistrat în registrul de intrări-ieșiri a SC E. SA Reșița, celelalte trei contracte, încheiate cu SC F. SRL și SC D. SRL, nefiind înregistrate în evidențele acestei unități.

Totodată, nici Actul adițional nr. 1 din 12 august 2010 la contractul nr. 295/DG 1000 - nr. 10/276C și Anexa nr. 1 din 20 octombrie 2010 la contractul nr. 10/276C/10.08.2010 nu au fost înregistrate în registrul de intrare-ieșire aparținând SC E. SA Reșița.

Neînregistrarea contractelor încheiate cu SC F. SRL și SC D. SRL în evidențele SC E. SA Reșița reprezintă un argument în plus în susținerea concluziei că acestea au un caracter fictiv, având rolul de a majora în mod vădit nejustificat costurile mărfurilor achiziționate de SC D. SRL, astfel încât inculpatul A., principalul beneficiar al afacerii, să poată solicita restituirea TVA aferent facturii supraevaluate.

În baza contractului nr. 10/01 din 10 august 2010, SC D. SRL a emis factura nr. 104 din 28.08.2010, către SC E. SA Reșița în valoare totală de 752.670.204 lei din care TVA 145.678.104 lei, reprezentând contravaloarea componentelor pentru motoarele Diesel, conform contractului mai sus amintit. Valoarea componentelor facturate, exclusiv TVA, reprezintă suma de 143.000.000 euro (606.992.100 lei = 752.670.204 lei - 145.678.104 lei);

În baza contractului nr. 10/34 din 10 august 2010 a fost emisă de SC F. S.R.L. către SC E. SA Reșița factura nr. 540 din 28.08.2010, în valoare totală de 526.342.800 lei din care TVA 101.872.800 lei, reprezentând comision intermediere, conform contractului. Valoarea comisionului de intermediere, exclusiv TVA, reprezintă suma de 100.000.000 euro, la un curs de 4,2447 lei/euro echivalentul a 424.470.000 lei = (526.342.800 lei - 101.872.800 lei);

În baza contractului nr. 10/35 din 10.08.2010 a fost emisă de SC F. SRL către SC E. SA Reșița factura nr. 541 din 28.08.2010, în valoare totală de 10.526.856 lei, din care TVA 2.037.456 lei, reprezentând instrucțiuni tehnice de montaj general, conform contractului. Valoarea instrucțiunilor tehnice, exclusiv TVA, este de 2.000.000 euro la un curs de 4,2447 lei/euro echivalentul a 8.489.400 lei = (10.526.856 lei - 2.037.456 lei);

În baza contractului nr. 10/276C din 10.08.2010 - nr. 295/DG1000 din 10.08.2010 s-a emis factura nr. 0009007 din data de 31.08.2010, de SC E. SA Reșița către SC D. SRL în valoare totală de 1.312.106.000 lei, din care TVA 253.956.000 lei, reprezentând contravaloarea a 3 motoare navale tip 16V52/55 și 1 motor MAN 6L40/54. Valoarea celor 4 motoare, exclusiv TVA, este de 250.000.000 euro la un curs de 4,2326 lei/euro echivalentul a 1.058.150.000 lei = (1.312.106.000 lei - 253.956.000 lei).

Având în vedere aspectele relevate anterior, raportul de constatare economico-financiară a concluzionat că SC E. SA Reșița ar fi achiziționat, în luna august 2010, bunuri și servicii, conform facturilor existente la dosarul cauzei, de la SC D. SRL și SC F. SRL, în valoare totală de 1.289.539.860 lei, din care TVA 249.588.360 lei. Valoarea facturată de SC E. SA Reșița către SC D. SRL (1.312.106.000 lei) include contravaloarea facturilor emise de SC D. SRL și SC F. SRLși un profit estimat în valoare de 18.798.500 lei, acest lucru rezultând și din documentul intitulat: „înregistrări în contabilitate a facturilor din contractul de vânzare motoare 16V”, care se regăsește la dosarul cauzei.

Cu privire la înregistrarea în contabilitatea SC E. SA Reșița a celor 4 facturi, experții Direcției Naționale Anticorupție au evidențiat faptul că la dosarul cauzei se regăsește documentul intitulat: „înregistrări în contabilitate a facturilor din contractul de vânzare motoare 16V”, precum și Nota de constatare seria CS nr. 0010059 din data de 09.11.2010, întocmită de comisarii Gărzii Financiare - Secția Caraș-Severin la SC E. SA Reșița, în care se consemnează faptul că „subiectul economic contribuabil recunoaște și aplică prin dubla înregistrare și corespondența conturilor metodologia vectorului fiscal indirect (TVA deductibilă și TVA colectată) procedând concomitent și la fiscalizarea acestuia, „decontul de taxă pe valoarea adăugată” - pentru perioada de raportare august 2010 - fiind sustenabil în acest sens”.

Din analiza înregistrărilor contabile și a Notei de constatare seria CS nr. 0010059 din data de 09.11.2010, întocmită de comisarii Gărzii Financiare - Secția Caraș - Severin la SC E. SA Reșița, a rezultat că SC E. SA Reșița a înregistrat în mod corect și în conturile corespunzătoare, în luna august 2010, TVA deductibilă aferentă facturilor emise de furnizorii SC D. SRL și SC F. SRL. De asemenea, a înregistrat în mod corespunzător TVA colectată aferentă facturii emise către clientul SC D. SRL.

În ceea ce privește înregistrarea cheltuielilor și veniturilor aferente facturilor de aprovizionare și livrare menționăm că, acestea au fost evidențiate în mod eronat, acest fapt fiind detaliat în Nota de constatare seria CS nr. 0010059 din data de 09.11.2010, întocmită de comisarii Gărzii Financiare - Secția Caraș-Severin la SC E. SA Reșița. Ca urmare, comisarii Gărzii Financiare au aplicat măsura sancționării contravenționale a SC E. SA Reșița, încheind în acest sens procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 0137379 din 09 noiembrie 2010.

Raportul de constatare economico-financiară relevă faptul că în data de 31.08.2010, cu factura nr. 0009007, SC E. SA Reșița a facturat către SC D. SRL „unități de generatoare de energie electrică pentru produs curent electric pe uscat (U1, U2, U3, U4)”, iar în data de 15.11.2010 a stornat parțial contravaloarea unităților generatoare de energie electrică (factura nr. 0009424) și a facturat și 3 buc. motor 16 V52/155 curent alternativ polifazat, putere 11,840 KW și 1 buc. motor 6 L40/54, curent alternativ polifazat, putere 2,760 KW (factura nr. 0009425).

În perioada 08.11.2010-16.11.2010, SC E. SA Reșița a emis către SC D. SRL o serie de avize de însoțire a mărfii în care erau înscrise cantitativ piese și subansambluri necesare celor patru motoare și două generatoare facturate. Din compararea scriptică a pieselor și componentelor înscrise în avizele de însoțire a mărfii și cele necesare pentru punerea în funcțiune a motoarelor navale, menționate în anexa nr. 1 la contractul nr. 10/276C din 10.08.2010 a rezultat faptul că în cea mai mare parte acestea nu au fost înscrise în avize și prin urmare nu au fost livrate.

Având în vedere și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, experții D.N.A. au arătat că în dana din portul Constanța au ajuns cele patru motoare și două generatoare, dar nefuncționale și cu un grad mare de uzură. O parte dintre produsele menționate în anexa nr. 1 la contract sunt de fapt părți componente ale acestor unități, respectiv componente intrinseci, iar nu extrinseci, de care să fie nevoie în plus pentru buna funcționare a motoarelor navale.

Raportul de constatare economico-financiară a mai arătat că potrivit art. 134

2

alin. (1) din Legea nr. 571/2003, exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator”, iar conform alin. (2) lit. a), prin derogare de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator.

Factura seria CS UCMR nr. 0009007 a fost emisă la data de 31.08.2010, înainte să intervină faptul generator, adică să fie livrate bunurile sau să fie prestate serviciile. Astfel, aceasta a fost înregistrată în luna august 2010 atât de vânzător, cât și de cumpărător, înainte de livrarea efectivă a bunurilor, care a avut loc în perioada 08.11-16.11.2010, astfel cum rezultă din avizele de însoțire a mărfii. Factura a fost emisă pentru avansuri, înainte de încasarea acestora, singurele plăți parțiale fiind efectuate în datele de 28.10.2010, 05.11.2010 și 09.11.2010.

Experții D.N.A. au concluzionat că prin emiterea acestei facturi de SC E. SA Reșița s-a născut dreptul de deducere al SC D. SRL pentru suma de 253.956.000 lei, chiar dacă bunurile nu au fost livrate și serviciile nu au fost prestate.

Referitor la documentele justificative existente în contabilitatea SC E. SA Reșița cu privire la efectuarea prestațiilor la care s-au obligat față de această societate SC F. SRL și SC G. SRL, raportul de constatare economico-financiară a stabilit că se regăsesc ca și documente justificative doar facturile emise de cele două societăți. Totodată, nici din contabilitatea SC D. SRL nu rezultă că SC G. SRL și SC F. SRL și-ar fi onorat prestațiile în vreun fel, eventual în mod direct către beneficiarul final - SC D. SRL.

Așadar, raportul de constatare economico-financiară a concluzionat că nici din contabilitatea SC E. SA Reșița și nici din contabilitatea SC D. SRL nu rezultă elemente care să ateste, în vreun fel, îndeplinirea obligațiilor contractuale de către SC F. SRL și SC G. SRL.

De asemenea, cu privire la prestațiile SC G. SRL și SC F. SRL, martora V., director economic la SC E. SA Reșița, a declarat că nu au fost întocmite de SC E. SA Reșița note de recepție marfă, pentru că respectivele componente/instrucțiuni tehnice nu au fost niciodată recepționate la unitate. Pentru aceste motive, martora V. a înregistrat cheltuielile respective în contabilitate, iniția