ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 264/15.02.2016, Judecătoria Galați, printre altele, a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prevăzută de art. 8 alin. (1) în referire la art. 8 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare la data săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din ianuarie-01.03.2007).

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii faptei de stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prevăzută de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare la data săvârșirii faptei, în referire la art. 323 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din ianuarie-01.03.2007).

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 s-a dispus contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 - art. 65 alin. (2) C. pen. din anul 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. din anul 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - A.J.F.P. Galați, și inculpații A., B., C. și D..

Prin decizia penală nr. 1/A din data de 4 ianuarie 2018, Curtea de Apel Galați a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - A.J.F.P. Galați și de inculpații A., B., C. și D., extinzând efectele apelurilor declarate de inculpați și asupra inculpatului E.. A fost desființată, în parte, sentința penală nr. 264/15.02.2016 a Judecătoriei Galați și în rejudecare, cu privire la inculpatul A. a decis următoarele:

I. A descontopit în pedepsele componente pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969 aplicată inculpatului A..

A aplicat alături de pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 6 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) în referire la art. 8 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969.

A redus de la 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969, la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969, pedepsele aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii faptei de stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prevăzută de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare la data săvârșirii faptei, în referire la art. 323 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., reținând și prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 (faptă din ianuarie-01.03.2007).

În baza art. 33 lit. a) -art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969 cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969, aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) în referire la art. 8 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare la data săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din ianuarie-01.03.2007), stabilind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969.

În baza art. 86

5

, art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului A., pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit în baza art. 86

2

C. pen. din 1969.

Conform dispozițiilor art. 86

3

C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul A. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat prezentul recurs în casație inculpatul A..

În motivarea cererii, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. în temeiul căruia, în esență, a susținut că faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală, cu referire la infracțiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005, solicitând achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. În motivele scrise se arată că nu este îndeplinită condiția de tipicitate obiectivă și subiectivă a infracțiunilor economice pentru care a fost condamnat. Acesta a subliniat faptul că lipsa fundamentului tipicității derivă și din faptul că instanța a stabilit în afara oricăror probe existente, faptul că inculpatul cunoștea că societățile de la care ar fi dobândit marfa ar fi fost subiectul săvârșirii unor fraude fiscale fără ca acestea să fie în concret menționate și lămurite de instanța ce a pronunțat soluția de condamnare. Recurentul inculpat a făcut o analiză amplă a situației de fapt reținută de instanța de apel cu trimitere la probele administrate în cursul judecății. În ceea ce privește expertiza, care în opinia apărării este extrem de clară și lămuritoare sub aspectul legalității, recurentul a arătat că instanța nu a motivat de ce a înlăturat consecințele și concluziile acestui raport care erau clar în favoarea sa. Nu în ultimul rând, recurentul arată că legiuitorul a condiționat incriminarea infracțiunilor economice de cauzarea unui prejudiciu bugetului general consolidat al statului, fapt inexistent în prezenta cauză, subliniind caracterul licit al operațiunilor comerciale ce au făcut obiectul acuzației.

Prin încheierea din data de 19 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1/A din 04 ianuarie 2018 a Curții de Apel Galați, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat ca fiind grave.

Recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

Potrivit cazului de casare prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Invocând cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. recurentul inculpat a apreciat că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt de natură penală, operațiunile comerciale ce au făcut obiectul acuzației având caracter licit. În fața instanței de recurs, cu ocazia dezbaterilor, apărarea a menționat faptul că situația de fapt reținută în sarcina inculpatului se pliază pe modelul incriminator prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Înalta Curte constată că susținerile apărării nu pot face obiectul recursului în casație pentru care legiuitorul a prevăzut doar examinarea legalității hotărârii în raport de situația de fapt reținută de instanța de apel.

În această etapă procesuală, așa cum s-a arătat atât în doctrină cât și în jurisprudența Înaltei Curți, instanța de casație nu poate reexamina situația de fapt prin reevaluarea probatoriului, ci doar poate constata că fapta, așa cum a fost reținută de instanțele inferioare, nu este prevăzută de legea penală datorită neîndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii. Din acest motiv se reține că în cadrul căii de atac a recursului în casație nu se poate înfăptui o nouă judecată pe fondul cauzei bazată pe o readministrare a probelor sau pe o reapreciere a acestora, recursul în casație fiind, așa cum s-a arătat anterior, o cale extraordinară de atac ce permite analiza legalității hotărârilor atacate prin raportare exclusivă la motivele expres și limitative prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

În prezenta cauză, instanțele de fond și apel, pe baza probelor administrate, au stabilit că, faptele inculpatului A. care în calitate de administrator al S.C. F. Galați și S.C. G. S.R.L. Galați, în cursul lunii ianuarie 2007, a inițiat constituirea unei asociații și s-a asociat cu inculpații E., delegat al firmei S.C. H. S.R.L. Măcin, județul Tulcea, C., reprezentant al S.C. I. S.R.L. București (fără a deține documentele societății, în mod legal), D., administrator la S.C. J. S.R.L. Bacău și B., administrator la S.C. K. S.R.L. Bacău și a realizat prin intermediul unor firme fantomă un circuit comercial aparent real, în scopul asigurării achiziționării unor cantități de mărfuri la prețuri mult mai mari decât în realitate, prin intermediul firmelor sale, urmărind astfel rambursarea ilegală a unei taxe pe valoare adăugată în sumă de 12.476.730 RON, reprezentând exportul cantității de 75.240 kg articole de feronerie în valoare de 78.143.730 RON prin intermediul S.C. F. S.R.L. Galați, unde era administrator, cererea fiind respinsă de către D.G.F.P Galați, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de stabilire cu rea credință de către contribuabil a impozitelor, a taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, prev. de art. 8 alin. (1) în referire la art. 8 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare la data săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 5 C. pen. și de asociere în vederea săvârșirii faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, prevăzută de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare la data săvârșirii faptei, în referire la art. 323 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 241/2005.

Înalta Curte constată că, atât prin cererea scrisă de recurs în casație, cât și în cadrul concluziilor orale susținute cu ocazia dezbaterilor, incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. a fost invocată prin raportare la o altă situație de fapt decât cea reținută de către instanța de apel.

Prin criticile concret formulate, se constată că recurentul inculpat urmărește, în realitate, reanalizarea pe fond a acuzației care a condus la condamnarea acestuia, inadmisibilă în calea extraordinară de atac a recursului în casație și nu examinarea conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005, prin raportare la situația de fapt reținută prin decizia recurată.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt nefondate criticile formulate prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1/A din 04 ianuarie 2018 a Curții de Apel Galați.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1/A din 04 ianuarie 2018 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x

Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. în sumă de 90 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 octombrie 2018.