ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8063/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, prin

Sentința civilă nr. 669 din 20 aprilie 2010, a respins acțiunea formulată de

reclamantul R.M., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin Decizia nr. 40/2009 – recurs în interesul legii – a

statuat că singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au

lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și

posibilitatea pensionării înainte de îndeplinirea vârstei standard de

pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația

reducerii stagiului de cotizare utilizate la recalcularea pensiei.

Prin urmare, se

constată că acțiunea reclamantului în contestarea stagiului de cotizare de 30

ani, utilizat de pârâtă la stabilirea drepturilor sale de pensie se întemeiază

pe o interpretare a legii aplicabile neconformă cu interpretarea judecătorească

dată acestor norme la nivelul instanței de apel. Această acțiune este

nefondată, neexistând temei legal de aplicare a pârâtei la utilizarea unui

stagiu complet de cotizare de 20 ani la determinarea punctajului mediu anual

cuvenit reclamantului.

Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 213 din 5 octombrie 2010, a

respins recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva Sentinței civile nr.

669 din 20 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că, reclamantul s-a pensionat pentru muncă

depusă și limită de vârstă la data de 9 august 1989 cu o vechime integrală de

47 ani și 7 luni, din care în gr. I de muncă 21 ani, deci, stagiu complet de

cotizare aplicabil reclamantului al cărei drept de pensie s-a deschis anterior

Legii nr. 19/2000, utilizat la determinarea punctajului mediu anual, a fost cel

reglementat de Legea nr. 31/1997 și reprezintă vechimea integrală prevăzută de

legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. Că, art. II lit.

a) din O.U.G. nr. 100/2008 exclude de la beneficiul prevederilor art. 78

2

introdus în Legea nr. 19/2000, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost

recalculate conform O.U.G. nr. 4/2005 cu utilizarea vechimii în muncă necesară

deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter

special, situație în care nu se află și reclamantul.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată a declarat recurs reclamantul R.M., criticând-o ca

fiind nelegală.

Recursul este

inadmisibil pentru cele ce preced.

La termenul de

judecată din data de 14 noiembrie 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu,

excepția inadmisibilității recursului, având în vedere următoarele

considerente:

Decizia pronunțată de

curtea de apel nu se încadrează în dispozițiile art. 299 C. proc. civ., care

reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului și anume: hotărârile

date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute

de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În speță, decizia

atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este

irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu

este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea

condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ.

Mai mult,

recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv,

aceasta apare ca o soluție inadmisibilă.

Normele procedurale

privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele

competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător

principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Prin urmare,

hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de

reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus expuse, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva Deciziei nr. 2130

din 05 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2011.