ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8063/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 669 din 20 aprilie 2010, a respins acțiunea formulată de reclamantul R.M., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 40/2009 – recurs în interesul legii – a statuat că singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de îndeplinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizate la recalcularea pensiei.

Prin urmare, se constată că acțiunea reclamantului în contestarea stagiului de cotizare de 30 ani, utilizat de pârâtă la stabilirea drepturilor sale de pensie se întemeiază pe o interpretare a legii aplicabile neconformă cu interpretarea judecătorească dată acestor norme la nivelul instanței de apel. Această acțiune este nefondată, neexistând temei legal de aplicare a pârâtei la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani la determinarea punctajului mediu anual cuvenit reclamantului. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 213 din 5 octombrie 2010, a respins recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva Sentinței civile nr. 669 din 20 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, reclamantul s-a pensionat pentru muncă depusă și limită de vârstă la data de 9 august 1989 cu o vechime integrală de 47 ani și 7 luni, din care în gr. I de muncă 21 ani, deci, stagiu complet de cotizare aplicabil reclamantului al cărei drept de pensie s-a deschis anterior Legii nr. 19/2000, utilizat la determinarea punctajului mediu anual, a fost cel reglementat de Legea nr. 31/1997 și reprezintă vechimea integrală prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. Că, art. II lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008 exclude de la beneficiul prevederilor art. 78 2 introdus în Legea nr. 19/2000, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform O.U.G.

nr. 4/2005 cu utilizarea vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, situație în care nu se află și reclamantul. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamantul R.M., criticând-o ca fiind nelegală. Recursul este inadmisibil pentru cele ce preced. La termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, având în vedere următoarele considerente: Decizia pronunțată de curtea de apel nu se încadrează în dispozițiile art. 299 C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului și anume: hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ. Mai mult, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă. Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Prin urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva Deciziei nr. 2130 din 05 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2011.