ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6830/2012

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 399 din 8 februarie

2012, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins contestația în anulare

formulată de către contestatorul C.M. împotriva Deciziei civile nr. 793 din 31

martie 2011, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr.

3253/115/2010, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii

Caraș-Severin și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a adopta

această soluție, Curtea a reținut următoarele:

Prin Decizia civilă

nr. 793 din 31 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3253/115/2010, Curtea de

Apel Timișoara a admis recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin

împotriva Sentinței civile nr. 1699 din 22 octombrie 2010, pronunțată de

Tribunalul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 3253/115/2010, în contradictoriu cu reclamantul-intimat

C.M., a modificat în totalitate sentința civilă recurată și a respins acțiunea.

Potrivit art. 318 C.

proc. civ., contestația în anulare este admisibilă în ipoteza în care

dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când

instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Deși nu a indicat

temeiul de drept incident în cauză, contestatorul a menționat, în susținerea

contestației, că, în mod greșit, instanța de recurs a omis a cerceta motivele

de recurs invocate de către pârâta recurentă, ceea ce atrage incidența

dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., ce au în vedere

situația în care instanța de recurs a omis să cerceteze vreunul dintre motivele

de modificare sau de casare.

Din prevederile

anterior menționate, rezultă că se poate prevala de art. 318 alin. (2) teza a

II-a C. proc. civ. doar partea recurentă al cărei recurs a fost respins sau

admis, considerat ca fiind întemeiat doar în parte, ipoteze în care

contestatorul nu se regăsește.

Analizând

dispozițiile legale anterior citate, se observă că contestatorul nu poate uza

de contestația în anulare specială, deoarece recursul a fost declarat de către

pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, fiind admis în

întregime.

Nici în ipoteza în

care contestația în anulare ar fi întemeiată pe prevederile art. 318 teza I C.

proc. civ., cererea contestatorului nu poate fi primită, deoarece aspectele

invocate de către parte, vizează judecarea pe fond a cauzei, neputând fi

încadrate în categoria erorilor materiale.

Deși, ca urmare a

respingerii contestației în anulare, contestatorul este în culpă procesuală, în

conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., instanța a respins cererea

intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât acestea nu au fost

dovedite.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs contestatorul C.M., solicitând admiterea recursului,

susținând că hotărârea recurată, rămasă irevocabilă, este rezultatul unei

greșeli materiale, incident în cauză fiind temeiul de drept prevăzut de art.

318 C. proc. civ.

Astfel, s-a susținut

că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în sensul că a

reținut culpa procesuală a intimatei pârâte Casa Județeană de Pensii

Caraș-Severin, aceasta având obligația legală de a-i acorda

reclamantului-recurent o indemnizație lunară, începând cu data de 1 octombrie

2009, dată de la care este beneficiar al unei pensii pentru munca depusă și

limită de vârstă, până la data de 14 aprilie 2010.

Instanța a cărei

hotărâre a fost recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea

fondului, iar modificarea hotărârii în totalitate nu este posibilă, fiind

necesară administrarea de probe noi, conform prevederilor art. 312 alin. (3) C.

proc. civ.

În ședința publică

din 7 noiembrie 2011, instanța, din oficiu, a invocat inadmisibilitatea

prezentului recurs, ca fiind declarat împotriva unei hotărâri irevocabile.

Analizând cu

prioritate chestiunea inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține

următoarele:

În conformitate cu

art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă

acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Obiect al recursului,

în cauza supusă analizei, îl reprezintă Decizia civilă nr. 399 din 8 februarie

2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, irevocabilă, prin

care a fost respinsă contestația în anulare formulată de către contestatorul

C.M. împotriva Deciziei civile nr. 793 din 31 martie 2011, pronunțată de către

Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. 3253/115/2010, în contradictoriu cu

intimata Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, prin care a fost admis

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin împotriva Sentinței

civile nr. 1699 din 22 octombrie 2010, decizie, de asemenea, irevocabilă.

În consecință, din

perspectiva art. 320 alin. (3) C. proc. civ., această hotărâre nu mai poate fi

supusă recursului.

În același sens,

conform principiului legalității și unicității căilor de atac, recursul nu

poate fi exercitat împotriva unei decizii irevocabile, în sensul art. 377 alin.

(2) pct. 5 C. proc. civ. (sunt hotărâri irevocabile orice alte hotărâri care,

potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs), întrucât, în sistemul

procesual civil român, "recursul la recurs" este interzis.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.M. împotriva Deciziei nr.

399 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

contestatorul C.M. împotriva Deciziei nr. 399 din 8 februarie 2012 a Curții de

Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL