ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6830/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 399 din 8 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins contestația în anulare formulată de către contestatorul C.M. împotriva Deciziei civile nr. 793 din 31 martie 2011, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. 3253/115/2010, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a adopta această soluție, Curtea a reținut următoarele: Prin Decizia civilă nr. 793 din 31 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3253/115/2010, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin împotriva Sentinței civile nr. 1699 din 22 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 3253/115/2010, în contradictoriu cu reclamantul-intimat C.M., a modificat în totalitate sentința civilă recurată și a respins acțiunea.

Potrivit art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare este admisibilă în ipoteza în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Deși nu a indicat temeiul de drept incident în cauză, contestatorul a menționat, în susținerea contestației, că, în mod greșit, instanța de recurs a omis a cerceta motivele de recurs invocate de către pârâta recurentă, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., ce au în vedere situația în care instanța de recurs a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Din prevederile anterior menționate, rezultă că se poate prevala de art. 318 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. doar partea recurentă al cărei recurs a fost respins sau admis, considerat ca fiind întemeiat doar în parte, ipoteze în care contestatorul nu se regăsește. Analizând dispozițiile legale anterior citate, se observă că contestatorul nu poate uza de contestația în anulare specială, deoarece recursul a fost declarat de către pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, fiind admis în întregime. Nici în ipoteza în care contestația în anulare ar fi întemeiată pe prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., cererea contestatorului nu poate fi primită, deoarece aspectele invocate de către parte, vizează judecarea pe fond a cauzei, neputând fi încadrate în categoria erorilor materiale.

Deși, ca urmare a respingerii contestației în anulare, contestatorul este în culpă procesuală, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., instanța a respins cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât acestea nu au fost dovedite. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs contestatorul C.M., solicitând admiterea recursului, susținând că hotărârea recurată, rămasă irevocabilă, este rezultatul unei greșeli materiale, incident în cauză fiind temeiul de drept prevăzut de art. 318 C. proc. civ.

Astfel, s-a susținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în sensul că a reținut culpa procesuală a intimatei pârâte Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, aceasta având obligația legală de a-i acorda reclamantului-recurent o indemnizație lunară, începând cu data de 1 octombrie 2009, dată de la care este beneficiar al unei pensii pentru munca depusă și limită de vârstă, până la data de 14 aprilie 2010. Instanța a cărei hotărâre a fost recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, iar modificarea hotărârii în totalitate nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, conform prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. În ședința publică din 7 noiembrie 2011, instanța, din oficiu, a invocat inadmisibilitatea prezentului recurs, ca fiind declarat împotriva unei hotărâri irevocabile.

Analizând cu prioritate chestiunea inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Obiect al recursului, în cauza supusă analizei, îl reprezintă Decizia civilă nr. 399 din 8 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, irevocabilă, prin care a fost respinsă contestația în anulare formulată de către contestatorul C.M. împotriva Deciziei civile nr. 793 din 31 martie 2011, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. 3253/115/2010, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, prin care a fost admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin împotriva Sentinței civile nr. 1699 din 22 octombrie 2010, decizie, de asemenea, irevocabilă.

În consecință, din perspectiva art. 320 alin. (3) C. proc. civ., această hotărâre nu mai poate fi supusă recursului. În același sens, conform principiului legalității și unicității căilor de atac, recursul nu poate fi exercitat împotriva unei decizii irevocabile, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. (sunt hotărâri irevocabile orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs), întrucât, în sistemul procesual civil român, "recursul la recurs" este interzis. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.M. împotriva Deciziei nr. 399 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.M. împotriva Deciziei nr. 399 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2012. Procesat de GGC - CL