ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4369/2012

Asupra recursului constată următoarele: Prin decizia nr. 371 din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins contestația în anulare formulată de J.M. împotriva deciziei civile nr. 1667 din 22 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosar nr. 3601/115/2009, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul J.M., solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii atacate. Înalta Curte de Casație și Justiție, în prealabil analizei motivelor de recurs, constată că acesta nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca fiind susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Or, în speță, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a recursului este decizia civilă nr. 371 din 16 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a respins contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 1667 din 22 iunie 2010 a aceleiași instanțe. Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Se reține că hotărârea atacată cu contestație în anulare, respectiv decizia civilă nr. 1667 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara este o decizie irevocabilă, pronunțată în recurs, fiind deci, în raport de dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi recurată.

Astfel, decizia pronunțată în soluționarea contestației în anulare fiind irevocabilă, nu mai poate fi atacată cu recurs, motiv pentru care declarând recurs împotriva respectivei decizii, contestatorul nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Astfel fiind, recursul contestatorului se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul J.M. împotriva deciziei nr. 371 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2012.