ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4369/2012

Asupra

recursului constată următoarele:

Prin decizia nr. 371 din 16

februarie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, a respins contestația în anulare formulată de J.M. împotriva deciziei

civile nr. 1667 din 22 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosar

nr. 3601/115/2009, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs contestatorul J.M., solicitând admiterea

acestuia și casarea hotărârii atacate.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, în prealabil analizei motivelor de recurs, constată că

acesta nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea

argumentelor ce succed.

Prin

dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina

persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare,

revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Aceleași

exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în

alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din

dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi

întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea

privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca fiind

susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Or, în speță,

hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a recursului este

decizia civilă nr. 371 din 16 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, prin care s-a respins contestația în anulare formulată împotriva

deciziei civile nr. 1667 din 22 iunie 2010 a aceleiași instanțe.

Potrivit art.

320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă

acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Se reține că

hotărârea atacată cu contestație în anulare, respectiv decizia civilă nr. 1667

din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara este o decizie irevocabilă,

pronunțată în recurs, fiind deci, în raport de dispozițiile art. 377 alin. (2)

pct. 5 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi recurată.

Astfel,

decizia pronunțată în soluționarea contestației în anulare fiind irevocabilă,

nu mai poate fi atacată cu recurs, motiv pentru care declarând recurs împotriva

respectivei decizii, contestatorul nu s-a conformat unei condiții specifice de

admisibilitate a recursului în această materie.

Recunoașterea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și,

din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Astfel fiind,

recursul contestatorului se privește ca inadmisibil și va fi respins în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de contestatorul J.M. împotriva deciziei nr. 371 din 16

februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 iunie 2012.