ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5027/2009

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26 ianuarie

2009, pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamantul K.M. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 5030 din 30

octombrie 2008 emisă de pârâtă, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată din Legea nr. 189/2000,

întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative

menționate.

În

motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că potrivit art. 4 alin. (2) din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 189/2000, în lipsa actelor oficiale dovada persecuției

etnice se poate face și cu declarații de martori, în acest sens pronunțându-se

și Înalta Curte de Casație și Justiție și, față de această situație, hotărârea

de respingere a cererii de recunoaștere a calității de refugiat este nelegală.

Prin sentința nr. 82

din 8 mai 2009, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului K.M.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor audiați în

fața instanței de judecată a reieșit aspectul că reclamantul și familia sa s-au

refugiat din localitatea P.I. în localitatea R., pentru a evita concentrarea în

armată, iar reclamantul nu a adus alte dovezi din care să rezulte existența

vreunei persecuții etnice.

A mai reținut prima

instanță că un alt motiv important pentru care nu se poate admite contestația

constă în aceea că martorii se raportează la tatăl reclamantului pe nume K.P.

care ar fi suferit persecuții și implicit familia acestuia, însă nu există

niciun act care să dovedească relațiile de rudenie între această persoană și reclamant.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul K.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin motivele de

recurs se susține, în esență, că, în mod greșit instanța de fond a constatat că

nu s-a dovedit legătura de rudenie între reclamant și numitul K.P., dat fiind

numele diferite, fără a lua în considerare că mama sa a fost căsătorită cu K.P.,

care însă nu l-a adoptat, reclamantul fiind copil din afara căsătoriei și

purtând numele mamei.

S-a mai susținut că

prima instanță a interpretat greșit și declarațiile martorilor audiați sub

prestare de jurământ, reținând că refugiul s-a efectuat din perspectiva

concentrării în armată a tatălui reclamantului și nu din cauza persecuțiilor

etnice.

Recursul este

întemeiat.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, precum și cu cele ale art. 304 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în

continuare:

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a

fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele

și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea

prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada

încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu

acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu

este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În

scopul evitării

eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice,

este necesar ca instanța de judecată să își manifeste rolul activ, în sensul de

a stabili cu exactitate situația de fapt.

Astfel, din

declarațiile martorilor audiați de către instanța de fond reiese cu certitudine

și în mod unitar că familia reclamantului, a cărei membrii erau de etnie

maghiară, s-a refugiat din localitatea de domiciliu P.I. de teama persecuțiilor

etnice exercitate de autoritățile românești, în localitate R. aflată sub

jurisdicție maghiară, între cele două localități fiind trasată granița. Mai

mult, unul dintre martori - V.A. a declarat că părinții reclamantului, împreună

cu acesta au locuit chiar în casa bunicilor martorului, care, la rândul lor

fiind de etnie română, s-au refugiat în localitatea românească P.I. locuind în

casa familiei reclamantului.

În

acest context, din

actele dosarului rezultă că ceea ce trebuia lămurit de către instanța de fond

era diferența dintre numele reclamantului (minor la data refugiului) – K. și

numele titularului familiei K.P., presupus ca tată al acestuia.

Cum la dosar a fost

depus doar certificatul de naștere al reclamantului din care rezultă că este

fiul lui K.M., nefiind completată rubrica referitoare la tatăl minorului, în

baza rolului activ, instanța de fond ar fi trebuit să solicite reclamantului

depunerea la dosar și a altor acte de stare civilă care să dovedească legătura

dintre mama sa și numitul K.P., pe care martorii l-au indicat ca fiind capul

familiei refugiate.

Având în vedere și

susținerea recurentului-reclamant din cererea de recurs, în sensul că este

copil din afara căsătoriei, iar soțul mamei sale, numitul K.P., nu l-a adoptat,

păstrându-și astfel numele de fată al mamei, acela de K., Înalta Curte constată

necesitatea suplimentării probatoriului administrat în cauză, cu acte de stare

civilă din care să rezulte legătura dintre mama reclamantului și K.P., în

scopul stabilirii situației exacte de fapt și aplicării corecte a legii,

conform celor menționate mai sus.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și ale art. 313 C.

proc. civ. va admite recursul, va casa sentința atacat și va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de K.M., împotriva sentinței nr. 82 din 8 mai 2009 a Curții de Apel

Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2009.