ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.05.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1966/2011

HOTĂRÂRE
12.05.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1966/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față

în baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 5 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

dosar

nr. 6693/280/2010, învestită cu judecarea recursului declarat de inculpatul

T.G.L. împotriva sentinței penale nr. 224 din 3 februarie 2011 a Judecătoriei

Pitești, secția penală, a dispus menținerea măsurii arestării preventive a

inculpatului, constatând, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

, legalitatea

și temeinicia măsurii.

S-a reținut,

în esență, că subzistă temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea

măsurii arestării preventive, deoarece nu au intervenit împrejurări noi cu

privire la pericolul social concret al faptei și la comiterea acesteia,

infracțiunea

săvârșită fiind pedepsită de

legea penală cu pedeapsa închisorii mai

mare de 4 ani, iar lăsarea în

libertate a inculpatului prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea

publică, în raport de natura faptei săvârșită de inculpat și modalitatea de

comitere a acesteia (a

constrâns-o prin

amenințare și lovire pe partea vătămată să întrețină

relații sexuale

normale și orale cu acesta, lipsind-o de libertate împreună cu un alt

coinculpat).

Împotriva

încheierii sus-menționate, inculpatul a declarat recurs.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen.,

încheierea dată

în primă instanță și în apel, prin care se dispune

luarea, revocarea,

înlocuirea, încetarea sau

menținerea unei măsuri preventive ori prin

care se constată încetarea de

drept a arestării preventive, poate fi

atacată

separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat.

Din economia

acestui text de lege, rezultă că poate fi atacată cu recurs încheierea dată în

primă instanță și în apel, prin care se dispune menținerea arestării

preventive.

Or, în cauză,

inculpatul a declarat recurs împotriva unei încheieri dată de instanță, în faza

de recurs, prin care s-a dispus menținerea arestării preventive.

Pentru aceste

motive, urmează ca recursul inculpatului T.G.L. să fie respins, ca inadmisibil,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

ÎN

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat T.G.L. împotriva

încheierii din 5 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 6693/280/2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 270/2011
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin încheierea din 10 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, investită cu soluționarea recursulu
ÎCCJ 2010-10-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3646/2010
Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 7 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosaru
ÎCCJ 2010-01-21
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 204/2010
Asupra recursului penal de față; Prin încheierea din 5 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosar nr. 2181/109/2008, în baza art. 300 2 comb. cu art. 160 7b C. proc. pe
ÎCCJ 2010-07-01
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2638/2010
și pentru cauze cu minori și de familie, a fost sesizată urmare a apelului declarat de inculpat împotriva sentinței de condamnare. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială
ÎCCJ 2010-03-26
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1199/2010
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 martie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, investită cu soluționarea recursului declarat
Sursă