ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2063/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta O.C. a

solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 5409 din 12

decembrie 2008, eliberată de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se

impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată,

calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.

Pârâta C.J.P. Sălaj,

prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii, arătând

în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta nu poate beneficia de

prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât nu a făcut dovada unor persecuții

etnice.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr.

456 din 12 octombrie 2009 a respins ca nefondată acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut ca simplul fapt că martorii utilizează

noțiunea de "refugiu" nu o îndreptățește pe reclamantă la a beneficia

de prevederile actului normativ cu caracter reparatoriu, situațiile enumerate

fiind de strictă aplicare.

Astfel, Curtea a

făcut demersuri în vederea completării probațiunii, prin citarea reclamantei la

interogatoriu și a celor doi martori.

Petenta nu a dat curs

acestei dispoziții a instanței și nici nu a învederat imposibilitatea sa de

prezentare, astfel încât în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 225 C.

proc. civ., iar în privința martorilor, în condițiile în care aceștia nu s-au

înfățișat nici după emiterea mandatelor de aducere, fiind depuse la dosar acte

medicale care atestă starea de sănătate precară a acestora, Curtea a dat

eficiență prevederilor art. 188 alin. (3) C. proc. civ., luând act de faptul că

reclamanta nu a solicitat înlocuirea lor.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta O.C.

Recurenta a reiterat

motivele invocate în fața instanței de fond.

În plus, a susținut

că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și prin aceea că a interpretat

trunchiat prevederile H.G. nr. 127/2002, susținând că proba se face doar cu

acte oficiale eliberate de către organele competente, or, potrivit art. 4 din

acest act normativ "în lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se

poate face prin declarație cu martori".

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a

fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul

prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 privind contenciosul administrativ.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii", iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

"hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi

atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a

fost comunicată la data de 28 octombrie 2009, iar recursul a fost înregistrat

la data de 23 noiembrie 2009 prin poștă, potrivit plicului aflat la dosar,

depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus

citate.

Conform dispozițiilor

art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei".

Cum în cauză,

recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în

termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, se va

constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de O.C. împotriva Sentinței civile nr. 456 din 12 octombrie 2009 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 aprilie 2010.