ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2063/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2063/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta O.C. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 5409 din 12 decembrie 2008, eliberată de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă. Pârâta C.J.P. Sălaj, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât nu a făcut dovada unor persecuții etnice.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 456 din 12 octombrie 2009 a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut ca simplul fapt că martorii utilizează noțiunea de "refugiu" nu o îndreptățește pe reclamantă la a beneficia de prevederile actului normativ cu caracter reparatoriu, situațiile enumerate fiind de strictă aplicare. Astfel, Curtea a făcut demersuri în vederea completării probațiunii, prin citarea reclamantei la interogatoriu și a celor doi martori. Petenta nu a dat curs acestei dispoziții a instanței și nici nu a învederat imposibilitatea sa de prezentare, astfel încât în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 225 C. proc.
civ., iar în privința martorilor, în condițiile în care aceștia nu s-au înfățișat nici după emiterea mandatelor de aducere, fiind depuse la dosar acte medicale care atestă starea de sănătate precară a acestora, Curtea a dat eficiență prevederilor art. 188 alin. (3) C. proc. civ., luând act de faptul că reclamanta nu a solicitat înlocuirea lor. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta O.C. Recurenta a reiterat motivele invocate în fața instanței de fond. În plus, a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și prin aceea că a interpretat trunchiat prevederile H.G.
nr. 127/2002, susținând că proba se face doar cu acte oficiale eliberate de către organele competente, or, potrivit art. 4 din acest act normativ "în lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori". Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Potrivit art. 301 C. proc. civ.
"termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii", iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 28 octombrie 2009, iar recursul a fost înregistrat la data de 23 noiembrie 2009 prin poștă, potrivit plicului aflat la dosar, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate. Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc.
civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei". Cum în cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de O.C. împotriva Sentinței civile nr. 456 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.