ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5750/2009

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 329 din 29 iunie 2009,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios și administrativ și

fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Z.A., în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, prin care solicita anularea hotărârii

acesteia nr. 5526 din 12 decembrie 2008 și obligarea pârâtei la acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada susținerilor

sale, potrivit cărora îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, reiterând argumentele

invocate în fața instanței de fond.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 6

l

din același act normativ, dovada

încadrării

în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu

acte

oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în

care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În lipsa unor acte oficiale, în scopul

dovedirii împrejurărilor invocate în

susținerea

acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei declarațiile notariale ale

unor

martori.

În vederea audierii

acestora, în mod nemijlocit, conform art. 129 și 169 C. proc. civ.

, pentru precizarea motivelor etnice la care

fac referire în declarațiile notariale ale acestora, instanța de fond a dispus,

la propunerea reclamantei, citarea celor doi martori care, însă, nu s-au

prezentat la termenul

stabilit, motiv

pentru care reclamanta a fost decăzută din probă, conform art. 103

din

același cod.

Cum din declarațiile notariale ale celor doi

martori nu rezultă cauzele care au determinat refugiul reclamantei, raportat la

prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 1169 C. civ., în

mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada

susținerilor sale, simpla mutare dintr-o localitate în alta, nemotivată de

existența unor acte de persecuție etnică, neputând fi considerată refugiu în

sensul dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi

respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta Z.A. împotriva sentinței

nr. 329 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios și administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

decembrie 2009.