ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5750/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5750/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 329 din 29 iunie 2009,
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios și administrativ și
fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Z.A., în
contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, prin care solicita anularea hotărârii
acesteia nr. 5526 din 12 decembrie 2008 și obligarea pârâtei la acordarea
drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această soluție, instanța
de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada susținerilor
sale, potrivit cărora îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o
netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, reiterând argumentele
invocate în fața instanței de fond.
Examinând sentința atacată în raport cu
actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu
dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta
în continuare.
Potrivit art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile
instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945
din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile
acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada
sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost
refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 6
l
din același act normativ, dovada
încadrării
în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu
acte
oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în
care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În lipsa unor acte oficiale, în scopul
dovedirii împrejurărilor invocate în
susținerea
acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei declarațiile notariale ale
unor
martori.
În vederea audierii
acestora, în mod nemijlocit, conform art. 129 și 169 C. proc. civ.
, pentru precizarea motivelor etnice la care
fac referire în declarațiile notariale ale acestora, instanța de fond a dispus,
la propunerea reclamantei, citarea celor doi martori care, însă, nu s-au
prezentat la termenul
stabilit, motiv
pentru care reclamanta a fost decăzută din probă, conform art. 103
din
același cod.
Cum din declarațiile notariale ale celor doi
martori nu rezultă cauzele care au determinat refugiul reclamantei, raportat la
prevederile art. 6
1
din O.G. nr. 105/1999 și art. 1169 C. civ., în
mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada
susținerilor sale, simpla mutare dintr-o localitate în alta, nemotivată de
existența unor acte de persecuție etnică, neputând fi considerată refugiu în
sensul dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi
respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și
legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanta Z.A. împotriva sentinței
nr. 329 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj,
secția comercială, de contencios și administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11
decembrie 2009.