ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1804/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 88/A din 3 noiembrie 2009 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul inculpatului C.G.C. împotriva sentinței penale nr. 113/P din 17 aprilie 2009 a Tribunalului Bihor pe care desființat-o în sensul înlăturării disp. art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 86 7 C. pen. a dispus executarea pedepsei de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, la locul de muncă în cadrul SC O.I. SRL Oradea. În baza art. 86 8 C. pen. a obligat pe inculpat ca pe durata executării pedepsei să îndeplinească toate îndatoririle la locul de muncă cu limitările prev. de art. 86/8 lit. a)-f) C. pen.

In baza art. 86/8 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului dreptul de a fi ales pe durata executării pedepsei. In baza art. 83/3 C. pen. a dispus ca inculpatul să respecte obligațiile prev. de art. 86/3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. A atras atenția inculpatului conform art. 86/9 alin. (1-(5) C. pen. A luat act de retragerea apelului inculpatului V.D.V. A respins ca nefondate apelurile inculpaților I.D.V., M.M.M., N.E.A. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. A obligat pe apelanții V.D., I.D.M., M.M. și N.E. la câte 200 lei, cheltuieli judiciare în folosul statului. Instanța de prim control judiciar a reținut că prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă, just argumentată în ceea ce privește vinovăția inculpaților, fiind fără dubii că în noapte de 16/17 mai 2008, între orele 1 00 -5 00 , prin constrângere, inculpații C.G.C., V.D.V., I.D.M., M.M.

și N.E.A. au obligat-o pe partea vătămată B.P.D. să întrețină relații sexuale cu ei, împotriva voinței sale. Cu privire însă la inculpatul C.G.C. s-a apreciat că deși cuantumul pedepsei este just individualizat din punct de vedere al criteriilor enumerate de art. 72 C. pen., în ceea ce privește modalitatea de executare trebuie asigurată o egalitate de tratament juridic și prin urmare se impune executarea ei în regim de libertate, la locul de muncă. În termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpatul C.G.C. au exercitat calea ordinară de atac a recursului. Parchetul critică hotărârea instanței de prim control judiciar prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., considerând că modalitatea de executare a pedepsei la locul de muncă nu corespunde cu contribuția sa la săvârșirea infracțiunii, nefiind în măsură să atingă scopul și funcțiile acestea așa cum sunt reglementate în art. 52 C. pen. Inculpatul nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. de motivare a recursului, atât în concluziile scrise din 15 martie 2010 cât și prin cele din 27 aprilie 2010 solicitând menținerea soluției din apel și respingerea recursului parchetului. Neputând contesta hotărârea din apel de care a fost mulțumit – totuși, în pagina a II-a (f.47 dos. recurs) solicită o așa zisă achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., considerând că rolul determinant în comiterea pedepsei de viol l-ar fi avut partea vătămată care: - nu s-a opus la realizarea actelor sexuale; - nu a cunoscut că are vârsta de 13 ani; - stătea la ore târzii în cluburi de noapte; - avea o vestimentație provocatoare, cu cercei în diferite părți ale capului; - a acceptat un anturaj de 5-6 tineri; - durata mare în timp a raporturilor sexuale, cu pauze pentru povești și țigări; - și-a ales parteneri din moment ce l-a refuzat pe martorul C.; - și-a început viața sexuală la 11 ani; - nu a sesizat imediat organele de poliție; - nu s-a suspus unei evaluări psihologice; - și-a deschis pagină pe internet cu poze indecente. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu – conform disp.

art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că recursul parchetului este fondat și nefondat cel al inculpatului C.G.C. pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Prin probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât și pe timpul cercetărilor judecătorești a rezultat că în noaptea de 16 mai 2008, la orele 22 00 în incinta clubului Seven din Municipiul Oradea se aflau inculpatul C.G.C. și partea vătămată B.P.D. în vârstă de 13 ani. Inculpatul nu se afla singur ci împreună cu coinculpații I.D., M.M. și N.E. și V.D. Încă din club, inculpatul C.G.C. i-a făcut avansuri părții vătămate pe care a încercat să o sărute, însă aceasta l-a refuzat pe motiv că are prieten.

În condițiile date, inculpatul C.G.C. a luat hotărârea infracțională de a o viola pe minoră, sens în care a solicitat coinculpaților I.D. și V.D. să-i aducă autoturismul acestuia din urmă pentru că dorește să o ducă pe partea vătămată spre localitatea Alparea „pentru a o încerca întrucât el știa că fata nu este tocmai cuminte”. Sub pretextul că o conduce acasă, în jurul orelor 1 00 -2 00 inculpatul și partea vătămată a plecat din club, urcând cu toți în autoturismul condus de V.D. care însă s-au îndreptat spre o altă destinație și la reacția minorei, inculpatul C.G.C. a amenințat-o să tacă, astfel „o ia dracu” aplicându-i totodată o palmă peste față.

Dând să oprească mașina pe un drum lăturalnic spre com Alparea, inculpatul și-a desfăcut pantaloni și la refuzul părții vătămate de a avea relații sexuale orale cu el, i-a mai aplicat o palmă amenințând-o și înfrângând astfel rezistența, aceasta întreținând relații sexuale orale cu el, după care a întreținut și un raport sexual normal, inculpatul amenințând-o să nu mai plângă, că știe el că-i place. Tot în urma amenințărilor cu bătaia proferate de același inculpat, partea vătămată a întreținut raporturi sexuale normale și cu N.E., M.M., I.D. La orele 5 00 , pe drumul de întoarcere spre Oradea, același inculpat a mai obligat-o, în mașină, la încă un raport sexual oral pe partea vătămată. Apărările inculpatului C.G.C.

care de altfel s-au constituit în motive de apel și de recurs nu sunt susținute de probele cauzei, urmând a fi înlăturate așa cum au procedat și instanța de fond și apel în mod justificat. Astfel, partea vătămată în prezența inculpaților I.D. și C.G.C. a răspuns la întrebarea martorului C.A. că are 13 ani la care chiar inculpatul C.C. a afirmat că „uitându-se la ea, i-ar fi dat mai mult de 13 ani”, toate acestea petrecându-se în Clubul „Light” din Oradea, unde stăteau la o masă. Ambii inculpați I.D. și V.D. au acceptat propunerea inculpatului C.C. de a o viola pe minoră pe un drum lăuntric dinspre localitatea Alparea, sens în care inculpatul V.D. s-a deplasat la domiciliu cu un taxi, de unde a luat autovehiculul VW Transporter, întorcându-se la club și apoi împreună cu ceilalți au mințit-o pe partea vătămată că merg la discotecă în Alparea.

Pe drum, refuzul părții vătămate de a întreține raporturi sexuale orale și normale atât cu inculpatul C.C. cât și cu ceilalți inculpați a fost înfrânt de acesta prin lovirea repetată cu palma peste față, amenințând-o și obligând-o „să facă ce zice el și să nu mai comenteze, că în caz contrar va fi vai de ea”. Inculpații râdeau și îl grăbeau pe inculpatul C.C. să termine mai repede întrucât sunt și ei doritori de sex cu partea vătămată care plângea întruna și refuza să aibă raporturi sexuale și cu ceilalți inculpați. Din nou rezistența faptei a fost săvârșită prin lovire și amenințări de către inculpatul C.G.C. Atmosfera creată a fost de a așa natură încât inculpatul V.D. nu a mai reușit să întrețină raporturi sexuale cu minora singur afirmând că „nu poate să se culce cu o minoră de 13 ani, fiindu-i milă de aceasta”.

În sensul celor descrise sunt depozițiile date în faza de urmărire penală (f.49,60,75,88,100 d.u.p.) în prezența avocaților, neputându-se susține vreo denaturare a realității celor întâmplate. Restul criticilor privind vestimentația, alegerea partenerilor începerea vieții sexuale la 11 ani, poze indecente pe Internet s.a. sunt simple speculații ale apărării nesusținute de probele cauzei mai ales că pozele de pe Internet sunt din decembrie 2007, februarie 2008. De altfel, eroarea gravă de fapt se referă la reținerea unei situații de fapt contrare celei rezultate din probe, ceea ce nu este cazul în speță.

Sentința instanței apel în raport cu împrejurările comiterii faptei, trauma psihică suferită de victima violului constatată prin raportul de expertiză medico-legală nr. 4079/IIi din 4 decembrie 2008, în sensul că „s-au pus în evidență <<tulburări emoționale reactive cu elemente depresive, pavor nocturn>> care sunt consecința evenimentelor traumatice suferite în primăvara anului 2008 (16 mai 2008), necesită terapie medicamentoasă și consiliere psihologică”, atitudinea agresivă a inculpatului C.G.C., limitele legale de pedeapsă apare ca netemeinică, în sensul că reeducarea inculpatului nu se poate face decât prin executarea sancțiunii penale în condiții de detenție, așa cum a apreciat și judecătorul fondului.

Nu poate fi împărtășită teza „egalității de tratament” între inculpați cauzei câtă vreme inițiatorul întregii activități infracționale a fost inculpatul C.G.C., care cu atitudinea sa agresivă, amenințătoare, este cel care a înfrânt rezistența fizică și psihică a victimei, dirijând întregul grup de inculpați în sensul celor stabilite de el devoalează un pericol social deosebit și anihilează posibilitatea egalității de tratamentul juridic. Dacă inculpatul nu ar fi luat întreaga inițiativă infracțională, faptele nu s-ar fi petrecut, contribuția sa fiind numai majoră ci determinantă în săvârșirea violului de către ceilalți inculpați. De altfel chiar CEDO în cauza neonstaquim versus Belgia, prin Hotărârea din 18 ianuarie 1991 a statuat că, nu orice diferență de tratament este discriminatorie” potrivit art. 14 din Convenție, cât situațiile juridice nu sunt similare.

Prin urmare, în raport de cele expuse, în temeiul disp. art. 385 9 pct. 1 lit. b) și pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul inculpatului va fi respins ca nefondat și cel al parchetului admis , casată decizia din apel și menținută sentința penală nr. 113/P/2008 a Tribunalului Bihor. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 88/A din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.G.C. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 113/P din 17 aprilie 2008 a Tribunalului Bihor, secția penală. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.C. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 650 lei cheltuieli judiciare către, stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, pentru intimații inculpați V.D.V., I.A.D.M., M.L.M.M. și N.E.A. în sumă de câte 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 6 mai 2010.