ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 787/2010

Asupra excepției de necompetență materială a acestei instanțe cu privire la soluționarea pricinii; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 septembrie 2009, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, P.M. a solicitat anularea rechizitoriului nr. 484 încheiat de procurorul Ș.V. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, rechizitoriu în baza căruia a fost pronunțată Decizia nr. 1005 din 19 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În motivarea cererii sale, petentul arată, în esență, că, prin actele întocmite în Dosarul nr. 2843/2002, a fost vătămat, vătămare constând în condamnarea sa ilegală, întrucât autorul faptei de omor pentru care a fost condamnat este fratele său P.I.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată a fi întemeiată excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la judecarea cererii formulate. Astfel, conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

Pe de altă parte, competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată. Așa fiind, ținând seama de calitatea intimatei, care este o autoritate județeană, și având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., constatându-se întemeiată excepția de necompetență a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la judecarea cererii formulate de petent, va fi trimisă cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite plângerea formulată de P.M. împotriva Rechizitoriului nr. 484 din Dosarul nr. 2843/2004 al Tribunalului Vaslui, spre competentă soluționare, la Tribunalul Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.