ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 787/2010

Asupra excepției de

necompetență materială a acestei instanțe cu privire la soluționarea pricinii;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 septembrie

2009, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, P.M. a solicitat anularea rechizitoriului nr. 484

încheiat de procurorul Ș.V. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui,

rechizitoriu în baza căruia a fost pronunțată Decizia nr. 1005 din 19 februarie

2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

În motivarea cererii

sale, petentul arată, în esență, că, prin actele întocmite în Dosarul nr.

2843/2002, a fost vătămat, vătămare constând în condamnarea sa ilegală,

întrucât autorul faptei de omor pentru care a fost condamnat este fratele său

P.I.

Analizând actele și

lucrările dosarului, se constată a fi întemeiată excepția de necompetență

materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la judecarea

cererii formulate.

Astfel, conform

prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și

public”.

Pe de altă parte, competența

de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4

pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților

de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă

neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în

judecată.

Așa fiind, ținând

seama de calitatea intimatei, care este o autoritate județeană, și având în

vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, raportat

la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., constatându-se întemeiată excepția de

necompetență a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la judecarea

cererii formulate de petent, va fi trimisă cauza, spre competentă soluționare,

Tribunalului Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite plângerea formulată de P.M. împotriva

Rechizitoriului nr. 484 din Dosarul nr. 2843/2004 al Tribunalului Vaslui, spre

competentă soluționare, la Tribunalul Vaslui, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.