ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2329/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2329/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Iași sub nr. 5226/99/2008, declinată la Curtea de Apel Iași prin

Sentința nr. 911/CA din 14 octombrie 2008, reclamanta Universitatea „Petre

Andrei” Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași -

Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, Inspecția Fiscală,

anularea Deciziei nr. 1 din 23 mai 2008 a Direcției Generale a Finanțelor

Publice Iași și a procesului-verbal de reverificare fiscală încheiat la data de

12 martie 2008 și înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași

sub din 8 februarie 2008, urmând a se constata că reclamanta nu datorează

sumele stabilite prin cele două acte administrativ fiscale.

În motivarea cererii

se arată că a fost efectuată reverificarea raportului de inspecție fiscală din

29 decembrie 2005 și a deciziei de impunere cu același număr în temeiul unor

acte noi, ce nu au fost cunoscute la data controlului.

S-a reținut în mod

greșit de către organul de inspecție fiscală că documentele pentru verificarea

cărora a fost emisă Decizia nr. 4 din 2 octombrie 2007 nu constituie date

suplimentare, de natură a schimba concluziile controlului.

A mai arătat

reclamanta că prin noile documente prezentate la control se atestă faptul că

toți salariații, cadre didactice care au desfășurat activitatea la

Universitatea „Petre Andrei” în regim de cumul de funcții au avut norme de bază

la alte Universități, astfel încât aveau dreptul să primească salariul

corespunzător pentru fiecare funcție ocupată conform art. 2 din Legea nr.

2/1991 privind cumulul de funcții.

Mai arată reclamanta

că unitatea la care salariații își aveau funcția de bază plătea conform

dispozițiilor legale, contribuția de asigurări sociale, reținea contribuția

pentru pensia suplimentară și orice alte sume datorate.

Prin Sentința nr.

34/CA din 23 februarie 2009, Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Universitatea

„Petre Andrei, a anulat Decizia nr. 1 din 23 mai 2008 emisă de către Direcția

Generală a Finanțelor Publice Iași și procesul-verbal de reverificare fiscală

din data de 12 martie 2008 și a exonerat reclamanta de plata sumelor stabilite

prin Decizia de impunere nr. 21618 din 29 decembrie 2005.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a apreciat, că în considerarea noilor documente depuse,

respectiv deciziile rectorului Universității privind persoanele angajate cu

cumul de funcții, se impunea reaprecierea rezultatelor controlului anterior și

concluzia bazată pe dispozițiile art. 2 din Legea nr. 2/1991, că reclamanta nu

avea obligația să plătească contribuția de asigurări sociale și orice alte sume

datorate, conform legii, că această obligație revenea universităților și

instituțiilor la care cadrele didactice aveau norma de bază.

S-a mai reținut că

Legea nr. 2/1991 a fost expres abrogată prin art. 198 din Legea nr. 53/2003

privind Codul muncii, apreciindu-se că nu se poate primi ideea unei abrogări

anterioare tacite prin dispoziții din alte legi speciale, dispozițiile acestei

legi producându-și efectele până la data abrogării exprese.

Mai evidențiază

Curtea, ca și argument în sprijinul reținerii bunei-credințe a reclamantei, că

începând cu momentul abrogării Legii nr. 2/1991 prin art. 298 din Legea nr.

53/2003, aceasta s-a supus noilor rigori, iar în perioada pentru care s-a

realizat inspecția fiscală - 1 aprilie 2001 - 28 februarie 2003 erau incidente

dispozițiile Legii nr. 2/1991 privind cumulul de funcții.

Împotriva Sentinței

nr. 34/CA din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Iași a declarat recurs

Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând prevederile art. 304 pct. 8, 9 C.

proc. civ.

- instanța

interpretând greșit actul juridic deduc judecății, a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, respectiv „hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii”.

Prin motivele de

recurs formulate, recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a

Municipiului Iași, susține în esență, următoarele:

- ambele acte

administrative fiscale - Decizia nr. 1 din 23 mai 2008 și procesul-verbal de

reverificare fiscală din 12 martie 2008 sunt emise de Administrația Finanțelor

Publice Iași, astfel că în mod greșit prima instanță a reținut că Decizia nr. 1

din 23 mai 2008 a fost emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași;

- cele două acte

administrative fiscale, în urma reverificării situației fiscale a

Universității, au menținut constatările din actele de control anterioare și

anume Raportul de inspecție fiscală nr. 21617 din 29 decembrie 2005 și

respectiv Decizia de impunere nr. 21618 din 29 decembrie 2005, acestea din urmă

fiind la rândul lor menținute și constatându-se legalitatea emiterii lor prin

Sentința nr. 35/CA din 19 martie 2007 a Curții de Apel Iași, irevocabilă prin

Decizia nr. 1605 din 11 aprilie 2008 a Înalta Curte de Casație și Justiție,

astfel încât prin anularea lor instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru

judecat;

- intimata-reclamantă

a urmat o altă procedură decât cea consacrată de art. 65 din Legea nr.

128/1997, respectiv a încheiat contracte individuale de muncă pe durată

nedeterminată, astfel că nu se mai poate desista de obligații nici față de

angajat, nici față de terți, în ceea ce privește obligațiile fiscale decurgând

din acestea.

Recurenta-pârâtă

concluzionează în sensul că prestarea de activități didactice în cumul trebuie

să se facă printr-o decizie administrativă și nu prin încheierea unui contract

individual de muncă, pentru a putea fi scutită reclamanta de plata

contribuțiilor.

Intimata-reclamantă a

depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea

sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.

105 alin. (3) din O. G. nr. 92/2003, teza finală, în raport cu dispozițiile

art. 21 și 52 din Constituția României, formulată de intimata Universitatea

„Petre Andrei” Iași a fost respinsă de instanța de recurs, ca inadmisibilă, în

cauza dedusă judecății contestându-se sumele imputate ca fiind datorate și nu

măsura reverificării situației fiscale a Universității.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor

dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte

constată că este fondat potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Prin Decizia nr. 4

din 2 octombrie 2007, la cererea intimatei-reclamante, organele administrației

fiscale, în temeiul art. 105 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de

procedură fiscală republicat, modificat și completat, au dispus reverificarea

perioadei cuprinsă în Raportul de inspecție fiscală nr. 21617 din 29 decembrie

2005 la Universitatea „Petre Andrei” din Iași.

Prin procesul-verbal

de reverificare fiscală din 12 martie 2008 înregistrat la Administrația

Finanțelor Publice a Municipiului Iași sub nr. 203726 din 14 martie 2006,

organele de inspecție fiscală și-au menținut punctul de vedere formulat prin

Raportul de inspecție fiscală generală nr. 21617 din 29 decembrie 2005 ce a

stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 21618 din 29 decembrie 2005,

considerând că documentele puse la dispoziția organului de inspecție fiscală nu

îndeplineau condițiile art. 105 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, republicată,

respectiv că nu reprezintă date suplimentare care să influențeze rezultatele

fiscale.

De fapt reverificarea

fiscală viza doar constatările referitoare la contribuțiile de asigurări

sociale, la fondul de risc, accidente și boli profesionale și contribuțiile la

fondul de șomaj.

Concluzia organelor

de inspecție fiscală a fost aceea că de vreme ce intimata-reclamantă a încheiat

contracte individuale de muncă în condițiile în care contribuabilul avea emise

în același timp și deciziile rectorului pentru angajare, contracte de muncă ce

erau înregistrate la I.T.M. Iași, aceasta nu se mai poate sustrage de la plata

obligațiilor față de angajat și nici față de terți în ce privește obligațiile

fiscale prevăzute de Legea nr. 19/2000, Legea nr. 76/2002 și Legea nr.

346/2002.

Prin Decizia nr. 1

din 23 mai 2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală a Finanțelor Publice Iași - Administrația Finanțelor Publice a

Municipiului Iași, s-a respins contestația formulată de intimata-reclamantă,

menținându-se constatările din Procesul-verbal nr. 203726 din 14 martie 2008.

Dar, așa cum corect

susține recurenta-pârâtă, Raportul de inspecție fiscală nr. 21617 din 29

decembrie 2005 și Decizia de impunere nr. 21618 din 29 decembrie 2005, precum

și Decizia nr. 187 din 5 octombrie 2006 prin care s-a respins ca neîntemeiată

contestația formulată de Universitatea „Petre Andrei” Iași, au făcut obiectul

unei acțiuni în contencios administrativ, acțiune ce a fost respinsă prin

Sentința nr. 35/CA din 19 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași,

sentința devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1605 din 11 aprilie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța de fond cât

și cea de recurs au reținut că, în raportul de drept fiscal dedus judecății,

intimata-reclamantă a urmat o altă procedură și a adoptat o altă conduită decât

cea prevăzută de art. 65 din Legea nr. 128/1997, optând pentru încheierea unor

contracte individuale de muncă, pe durată nedeterminată, în locul emiterii de

dispoziții administrative pentru stabilirea cadrului prestării de servicii

didactice de către personalul didactic asociat.

S-a menținut astfel

obligația irevocabilă a intimatei-reclamant de a plăti obligații fiscale în

sumă de 669.705 RON sumă pentru care ulterior s-a solicitat reverificarea

fiscală ce face obiectul actelor administrativ fiscale supuse cenzurii în

contencios administrativ în speța de față.

Deși organele

fiscale, în urma reverificării fiscale au menținut concluziile din actele

administrativ fiscale, acte care la rândul lor au fost cenzurate pe calea

contenciosului administrativ și fiscal, fondul litigiului cu privire la

obligațiile fiscale în sumă de 669.705 RON fiind soluționat definitiv și

irevocabil, în sensul că această sumă este datorată de intimata-reclamantă,

aceasta susține în continuare că pentru salariile plătite în regim de cumul

pentru cea de-a doua funcție, angajatorul nu mai avea obligația plății sumelor

reținute în sarcina sa, invocând dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr.

2/1991.

Or, așa cum s-a

precizat anterior intimata-reclamantă nu a dat curs prevederilor art. 65 din

Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic care permite ca

posturile didactice să fie ocupate temporar, cu reconfirmare anuală, de

personalul didactic titular din instituția de învățământ respectivă sau de

personal didactic asociat, prin cumul sau plata cu ora, angajarea temporară a

personalului urmând a se face prin decizia rectorului universității.

Din motivarea

sentinței instanței de fond se reține că paralel cu încheierea acestor

contracte individuale de muncă s-au emis și decizii anuale de către rectorul

universității, acestor decizii urmând a li se acorda prevalență, însă, așa cum

corect susține recurenta-pârâtă nu se poate face abstracție de faptul că „odată

perfectat contractul, angajatorul nu se mai poate dezista de obligații noi față

de angajat, nici față de terți, în ceea ce privește obligațiile fiscale

decurgând din acesta”, contractele de muncă încheiate fiind înregistrate la

I.T.M. și producându-și toate efectele juridice.

Prin încheierea

contractului, personalului didactic asociat i s-a recunoscut și i s-a stabilit

statutul de angajat și nu de prestator de servicii didactice, efectele acestuia

în raport cu angajatul cât și cu terții neputând fi limitate sau anulate

ulterior funcție de interesele uneia sau alteia din părțile contractante.

Așadar, în mod corect

organele de inspecție fiscală prin Procesul-verbal de reverificare fiscală nr.

203726 din 14 martie 2006, menținut prin Decizia nr. 1 din 23 mai 2008, ambele

emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, au menținut

constatările din Raportul de inspecție fiscală generală nr. 21617 din 29

decembrie 2005 și Decizia de impunere nr. 21618 din 29 decembrie 2005 și care

au stabilit în sarcina intimatei-reclamante obligații fiscale în sumă de

669.705 RON, contribuții la fondul de asigurări sociale, la fondul de risc

pentru accidente de muncă și boli profesionale, precum și la fondul de șomaj.

Drept urmare,

admițând acțiunea și dispunând anularea acestor acte administrativ fiscale,

instanța de fond a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii, dând o

interpretare eronată actului juridic dedus judecății, fapt pentru care recursul

declarat de pârâtă se privește ca fondat și urmează a fi admis în baza art. 312

C. proc. civ.

Drept consecință,

sentința instanței de fond urmează a fi modificată în sensul că se va respinge

ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Universitatea „Petre Andrei”

din Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva

Sentinței nr. 34/CA din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Universitatea

„Petre Andrei” Iași, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2010.