ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2046/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2046/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamanții M.M., M.M., Ș.M., M.M. și H.M.B. au chemat în judecată pe pârâții

A.S.P. din M.T.I., M.T.I. și A.N.S.V.S.A., solicitând anularea deciziilor nr. 167

din 21 decembrie 2009, nr. 252 din 21 decembrie 2009, nr. 245 din 21 decembrie 2009,

nr. 246 din 21 decembrie 2009 și nr. 251 din 21 decembrie 2009, emise de A.S.P.

din cadrul M.T.I. și pe cale de consecință repararea pagubei prin reintegrarea

reclamanților în funcțiile publice deținute anterior emiterii deciziilor și

acordarea drepturilor salariale de care au fost lipsiți pentru perioada de la

momentul punerii în executare a deciziilor și până la repunerea efectivă a reclamanților

în funcție, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că au fost funcționari publici în cadrul

Agenției de Sănătate Publică din M.T.I. – U.T. Iași, unde au ocupat funcția de

referent gradul III superior I; se mai arată că A.S.P. din cadrul M.T.I. – U.T.

Iași, înființată prin O.U.G. nr. 64/2003 și care deține 7 sucursale fără

personalitate juridică, printre care și sucursala Iași, a încetat,

începând cu data de 22 ianuarie 2010, în mod ilegal și abuziv, raporturile de

serviciu cu reclamanții, atitudine urmată de neplata unor drepturi salariale,

cu nerespectarea dispozițiilor Codului muncii, contractul colectiv de muncă

aferent ramurii și a dispozițiilor H.G. nr. 1399/2009.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul M.T.I. a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, susținând că față de pretențiile deduse judecății nu are

legitimare procesuală deoarece reclamanții au fost încadrați la A.S.P. cu

personalitate juridică, în subordinea M.T.I., având drept de reprezentare

proprie, putând să își exercite drepturile procesuale în nume propriu.

Pârâta A.N.S.V.S.A. a

formulat întâmpinare prin care a invocat aceeași excepție în ceea ce o

privește, susținând că o astfel de calitate o poate avea doar emitentul actului

administrativ atacat, or, deciziile atacate au fost emise de o altă persoană.

primei instanțe

Curtea de Apel Iași,

secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 305/ CA din 6 decembrie 2010, a admis excepția lipsei calității procesuale de folosință a pârâtei A.S.P. și excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei A.N.S.V.S.A. și, în consecință, a respins

acțiunea formulată de reclamanții M.M., M.M., Ș.M., M.M. și H.M.B. în contradictoriu

cu pârâtele A.S.P. și A.N.S.V.S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane

lipsită de capacitate de folosință, respectiv a unei persoane fără capacitate

procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului M.T.I.

Prin aceeași

sentință, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanții M.M., M.M.,

Ș.M., M.M. și H.M.B. în contradictoriu cu pârâtul M.T.I. și, în consecință, a anulat

deciziile nr. 167 din 21 decembrie 2009, nr. 245 din 21 decembrie 2009, nr. 246

din 21 decembrie 2009, nr. 251 din 21 decembrie 2009 și nr. 252 din 21

decembrie 2009, emise de A.S.P. din cadrul M.T.I.; de asemenea, a obligat pârâtul

M.T.I. să îi reintegreze pe reclamanți în funcția publică deținută anterior

încetării raporturilor de serviciu și să le plătească despăgubiri egale cu

salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care

aceștia ar fi beneficiat în lipsa actelor anulate, până la data reintegrării

efective, precum și la plata sumei de 2504,3 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu

privire la excepțiile invocate

Potrivit

dispozițiilor Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și

instituții publice, în executarea căreia a fost emisă H.G nr. 1399/2009, s-a

desființat A.S.P. din cadrul M.T.I., în cadrul căreia reclamanții au avut

calitatea de funcționari publici, iar patrimoniul acesteia a fost preluat de M.T.I.

și de către A.N.S.V.S.A., corespunzător activităților preluate, caz în care

prima instanță a constatat că aceasta este lipsită de calitate procesuală de

folosință.

Astfel, a

considerat că doar M.T.I. are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât din

fișele posturilor rezultă că în cadrul Agenției desființate

reclamanții aveau atribuții ce se încadrează în tipurile de

activitate preluate de minister, neavând nici o legătură cu tipul de activitate

preluat de A.N.S.V.S.A., ținând seama și de faptul că odată cu

împărțirea patrimoniului se împart, pe lângă drepturile deținute de vechea

entitate juridică, și obligațiile acesteia.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. IV alin. (6)

din H.G. nr. 1399/2009, încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale

personalului, ca urmare a reorganizării potrivit Legii nr. 329/2009, se face cu

respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face

parte și a prevederilor legale privind protecția socială, pe baza criteriilor

stabilite între conducerea A.S.P. a M.T.I. și reprezentanții salariaților, în

termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii.

Consideră instanța de

fond că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că nu au fost

respectate aceste prevederi legale, în condițiile în care nu au fost stabilite criterii

pentru selectarea personalului în vederea încetării raporturilor de serviciu;

totodată, din examinarea conținutului deciziilor atacate, judecătorul fondului

a reținut că acestea nu cuprind motivele concrete și criteriile care au

determinat încetarea acestor raporturi, respectiv, elementele de fapt și de

drept care au determinat încetarea raportului de serviciu, cu arătarea în

detaliu a modului în care au fost aplicate criteriile la care fac trimitere

dispozițiile precitate.

Totodată, prima

instanță a constatat că în cuprinsul deciziilor s-a făcut trimitere la

dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 și precizarea că

încetarea raportului de serviciu se datorează desființării agenției, mențiuni

pe care însă le-a considerat insuficiente și incorecte întrucât cazul de

eliberare din funcție prevăzut la articolul sus indicat se referă la situația

în care autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea, nu la

situația în care activitatea acesteia este redusă și preluată de două

autorități publice, ca în speță.

În fine, instanța de

fond a mai reținut și încălcarea dispozițiilor art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999,

în sensul că instituția publică nu și-a îndeplinit obligația de a solicita A.N.F.P.,

în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante în vederea

transferării în interesul serviciului sau la cerere.

În ceea ce privește

capătul de cerere care are ca obiect reintegrarea reclamanților în funcțiile

publice deținute anterior emiterii deciziilor și acordarea drepturilor

salariale de care au fost lipsiți pentru perioada de la momentul punerii în

executare a deciziilor și până la repunerea efectivă a reclamanților în

funcție, judecătorul fondului a constatat că în cauză sunt incidente

prevederile art. 106 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999.

declarat în cauză

Împotriva

sentinței nr. 305/ CA din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.T.I. invocând

dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

Astfel,

printr-un set de critici circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304

pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., formulată recurentul susține că instanța de

fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesual pasive pe baza

unor aprecieri neîntemeiate și contradictorii; în acest sens, se arată că,

deși, în hotărârea recurată se reține că Agenția s-a desființat și că deciziile

contestate au fost emise de Agenție, în mod neîntemeiat se concluzionează că

doar M.T.I. are calitate procesual pasivă., în considerarea faptului că din

fișele posturilor rezultă că în cadrul Agenției desființate reclamanții aveau

atribuții ce se încadrează în tipurile de activitate preluate de Minister.

Consideră

recurentul că aprecierile instanței de fond în sensul că odată cu împărțirea

patrimoniului Agenției se împart, pe lângă drepturile deținute de vechea

entitate juridică și obligațiile acesteia nu poate fi reținut în cauză, față de

dispozițiile H.G. nr. 1399/2009 și art. 8 din Legea nr. 329/2009, în raport de

care între A.S.P. a M.T.I. și M.T.I. a operat transferul doar a drepturilor și

a obligațiilor prin actele normative indicate și asumate de părți prin

Protocolul încheiat.

Mai

susține recurentul că în condițiile în care nu a preluat întreaga masă de

drepturi și obligații ci doar anumite drepturi și obligații strict delimitate

prin actele normative menționate, în vigoare la data semnării protocolului, și

răspunderea sa nu poate fi atrasă decât raportat la obligațiile asumate și

numai în măsura neîndeplinirii acestora. În acest sens, arată recurentul că nu

și-a asumat preluarea întregului personal încadrat la Agenție pentru îndeplinirea atribuțiilor corespunzătoare activității preluate, ci doar a unui

număr de 15 persoane, astfel cum atestă Anexa nr. 2 la Protocol, în baza propunerii Agenției în colaborare cu reprezentanții salariaților, în acord

cu prevederile art. IV din H.G. nr. 1399/2009.

Printr-un

alt set de critici formulate, în baza acelorași temeiuri de drept, respectiv art.

304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., recurentul susține că rezolvarea dată fondului

pricinii prin hotărârea recurată, este în mod vădit lipsită de orice fundament

legal, fiind întemeiată pe considerente contradictorii.

Astfel,

susține recurentul că deși instanța a reținut în mod corect că potrivit art. IV,

alin. (6) din H.G. nr. 1399/2009, criteriile în baza cărora urma a se hotărî

încetarea raporturilor de serviciu trebuiau stabilite între reprezentanții

salariaților și conducerea Agenției, aceasta ajunge la concluzia că selecția

persoanelor cărora le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu a fost

făcută arbitrar și cu încălcarea dispozițiilor legale, situație pe care, în mod

greșit o impută M.T.I., deși acesta nu a avut nici o prerogativă în acest sens.

Totodată,

consideră recurentul că instanța de fond s-a aflat într-o eroare de drept

atunci când a apreciat în sensul că în cuprinsul deciziilor contestate s-a

făcut trimitere în mod incorect la dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 188/1999, în condițiile în care Agenția nu și-a redus activitatea ci

s-a desființat prin divizare, cu toate efectele prevăzute de art. 40 din

Decretul nr. 31/1954.

Mai

arată recurentul că dincolo de faptul că instanța de fond a folosit noțiunea de

instituție publică în mod generic, fără a indica în concret care anume

instituție publică nu și-a îndeplinit obligațiile la care se referă și a

reținut că nu M.T.I. este autoritatea publică emitentă a actului a cărei

anulare se solicită, în mod greșit a admis cererea reclamanților doar în

contradictoriu cu acesta, prin prisma dispozițiilor art. 106 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 188/1999.

Consideră

recurentul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală

și în considerarea faptului că actele atacate nu au fost emise de către M.T.I.,

că între minister și reclamanți nu au existat raporturi de serviciu, că

repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziilor contestate este

imposibil de realizat, deoarece, una dintre părți, respectiv Agenția, nu mai

există ca persoană juridică fiind desființată;

Ca ultim

argument recurentul mai arată că în mod greșit instanța de fond a reținut ca

argument pentru admiterea cererii reclamanților atribuțiile înscrise în fișele

de post avute de aceștia în cadrul Agenției desființate în condițiile în care potrivit

fișelor de post depuse personalul preluat de M.T.I. îndeplinește atribuții mult

mai complexe și mai numeroase, activitatea desfășurată în minister fiind axată

în principal pe activitatea efectivă de autorizare, control în teren, evaluare

periodică, verificarea normelor de igienă la nivelul unităților sanitare din

rețeaua proprie și de către agenți economici din subordinea ministerului precum

și propunerea unor măsuri în vederea respectării acestor norme.

instanței de recurs

Analizând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul

formulat în cauză în considerarea celor ce urmează.

În primul rând Înalta

Curte constată că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care din simpla lecturare a hotărârii

recurate nu pot fi reținute existența unor considerente contradictorii în

sensul invocat prin cererea de recurs.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în

cauză urmează a primi criticile formulate de recurenta-reclamantă, circumscrise

motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, A.S.P. a M.T.I.

a fost înființată în baza O.U.G. nr. 64/2003, iar prin H.G. nr. 1399/2009 a

fost desființată, patrimoniul său fiind preluat de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii și de către A.N.S.V.S.A., corespunzător

activităților preluate potrivit art. IV din același act normativ.

În art. IV alin. (6)

al H.G. nr. 1399/2009 s-a prevăzut că încetarea raporturilor de serviciu ale

personalului Agenției se face ca urmare a Legii nr. 329/2009, cu respectarea

procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte și al

prevederilor legale privind protecția socială, pe baza criteriilor stabilite

între conducerea A.S.P. a M.T.I. și reprezentanții salariaților, în termen de

maxim 60 de zile de la intrarea în vigoare a acestei legi.

Din analiza

conținutului Deciziilor nr. 167, 252, 246, 251, 245, din 21 decembrie 2009

emise de A.S.P. a M.T.I., rezultă fără echivoc motivul care a determinat respectiva

autoritatea administrativă să ia măsura încetării raporturilor de muncă ale

reclamanților, respectiv desființarea, în temeiul legii, prin divizare a

Agenției ceea ce echivalează cu îndeplinirea obligației constituționale a

autorității administrative de a asigura o informare corectă a reclamanților

asupra motivelor încetării raporturilor de muncă ale acestora.

Așadar, este de

necontestat faptul că atât desființarea locurilor de muncă, cât și

disponibilizarea reclamanților s-a făcut în temeiul unor acte normative emise

de către G.R. în scopul respectării unor acorduri cu organisme europene și

internaționale, prin care s-a dispus desființarea autorității publice în raport

de care reclamanții aveau raporturi de muncă, în cauză fiind incidente

dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, indicat corect

în cuprinsul deciziilor contestate.

Prin urmare, în mod

greșit a apreciat instanța de fond că actele administrative prin care s-a

dispus încetarea raporturilor de muncă ale reclamanților nu sunt motivate ca

și, totodată, a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii atunci când a

considerat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 188/1999.

De asemenea, Înalta

Curte mai reține că, la data de 3 decembrie 2009, în temeiul art. 8 alin. (5)

și (6) din Legea nr. 329/2009 și al art. IV alin. (3) și (4) din H.G. nr. 1399/2009,

între A.S.P. a M.T.I. s-a încheiat un Protocol, care a avut ca obiect printre

altele preluarea listei celor 15 persoane aferente activității de medicină

preventivă, avizare, autorizare și inspecție sanitară de stat, printre care nu

se regăsesc și cei 5 reclamanți.

Faptul că recurentul

a preluat în urma divizării Agenției activitatea de medicină preventivă,

avizare și autorizare sanitară și inspecția sanitară de stat iar reclamanții

aveau înscrise în fișele de post atribuții corespunzătoare activităților

preluate de recurent, nu constituie un argument legal, așa cum în mod greșit

reține instanța de fond, pentru a considera că incumbă recurentului obligația

reîncadrării reclamanților în funcțiile deținute anterior și care practic au

fost desființate odată cu desființarea Agenției.

Totodată, în raport

de faptul că recurentul trebuia să respecte limita celor 15 persoane, prevăzută

de art. IV alin. (2) din H.G. nr. 1399/2009, în mod greșit instanța de fond, a

reținut în sarcina recurentului obligația reîncadrării celor cinci reclamanți,

foști salariați ai autorității publice desființate.

Așa cum rezultă din

cuprinsul H.G. nr. 1399/2009 și din Protocolul încheiat între A.S.P. a M.T.I. și

M.T.I. , recurentul nu este un continuator al personalității Agenției, deoarece

nu a preluat toate drepturile și obligațiile acesteia, ci doar cele expres

menționate în Protocol iar în ceea ce privește salariații cărora le-a încetat

contractul individual de muncă în baza deciziilor emise de Agenție în luna

decembrie 2009 numai pentru plata drepturilor de natură salarială aferente

lunilor noiembrie și decembrie 2009 și ianuarie 2010 până la împlinirea

termenului de preaviz acordat de Agenție. Prin urmare, chiar dacă instanța de

fond a apreciat că selecția celor 15 persoane preluate de recurent nu s-a făcut

pe baza unor criterii obiective stabilite în condițiile H.G. nr. 1399/2009, în

mod greșit a imputat această situație recurentului.

În raport cu cele

expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul

declarat de recurentul M.T.I. va modifica hotărârea atacată în sensul

respingerii cererii reclamanților ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.T.I., împotriva SENTINȚEI nr. 305/ CA din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții M.M., M.M., Ș.M.,

M.M. și H.M.B., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2011.