ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2046/2011

Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții M.M., M.M., Ș.M., M.M. și H.M.B. au chemat în judecată pe pârâții A.S.P. din M.T.I., M.T.I. și A.N.S.V.S.A., solicitând anularea deciziilor nr. 167 din 21 decembrie 2009, nr. 252 din 21 decembrie 2009, nr. 245 din 21 decembrie 2009, nr. 246 din 21 decembrie 2009 și nr. 251 din 21 decembrie 2009, emise de A.S.P. din cadrul M.T.I. și pe cale de consecință repararea pagubei prin reintegrarea reclamanților în funcțiile publice deținute anterior emiterii deciziilor și acordarea drepturilor salariale de care au fost lipsiți pentru perioada de la momentul punerii în executare a deciziilor și până la repunerea efectivă a reclamanților în funcție, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost funcționari publici în cadrul Agenției de Sănătate Publică din M.T.I. – U.T. Iași, unde au ocupat funcția de referent gradul III superior I; se mai arată că A.S.P. din cadrul M.T.I. – U.T. Iași, înființată prin O.U.G. nr. 64/2003 și care deține 7 sucursale fără personalitate juridică, printre care și sucursala Iași, a încetat, începând cu data de 22 ianuarie 2010, în mod ilegal și abuziv, raporturile de serviciu cu reclamanții, atitudine urmată de neplata unor drepturi salariale, cu nerespectarea dispozițiilor Codului muncii, contractul colectiv de muncă aferent ramurii și a dispozițiilor H.G. nr. 1399/2009. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.T.I. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că față de pretențiile deduse judecății nu are legitimare procesuală deoarece reclamanții au fost încadrați la A.S.P. cu personalitate juridică, în subordinea M.T.I., având drept de reprezentare proprie, putând să își exercite drepturile procesuale în nume propriu. Pârâta A.N.S.V.S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat aceeași excepție în ceea ce o privește, susținând că o astfel de calitate o poate avea doar emitentul actului administrativ atacat, or, deciziile atacate au fost emise de o altă persoană.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 305/ CA din 6 decembrie 2010, a admis excepția lipsei calității procesuale de folosință a pârâtei A.S.P. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.S.V.S.A. și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanții M.M., M.M., Ș.M., M.M. și H.M.B. în contradictoriu cu pârâtele A.S.P. și A.N.S.V.S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate de folosință, respectiv a unei persoane fără capacitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.T.I. Prin aceeași sentință, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanții M.M., M.M., Ș.M., M.M. și H.M.B. în contradictoriu cu pârâtul M.T.I. și, în consecință, a anulat deciziile nr. 167 din 21 decembrie 2009, nr. 245 din 21 decembrie 2009, nr. 246 din 21 decembrie 2009, nr. 251 din 21 decembrie 2009 și nr. 252 din 21 decembrie 2009, emise de A.S.P. din cadrul M.T.I.; de asemenea, a obligat pârâtul M.T.I. să îi reintegreze pe reclamanți în funcția publică deținută anterior încetării raporturilor de serviciu și să le plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care aceștia ar fi beneficiat în lipsa actelor anulate, până la data reintegrării efective, precum și la plata sumei de 2504,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepțiile invocate Potrivit dispozițiilor Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, în executarea căreia a fost emisă H.G nr. 1399/2009, s-a desființat A.S.P. din cadrul M.T.I., în cadrul căreia reclamanții au avut calitatea de funcționari publici, iar patrimoniul acesteia a fost preluat de M.T.I. și de către A.N.S.V.S.A., corespunzător activităților preluate, caz în care prima instanță a constatat că aceasta este lipsită de calitate procesuală de folosință. Astfel, a considerat că doar M.T.I. are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât din fișele posturilor rezultă că în cadrul Agenției desființate reclamanții aveau atribuții ce se încadrează în tipurile de activitate preluate de minister, neavând nici o legătură cu tipul de activitate preluat de A.N.S.V.S.A., ținând seama și de faptul că odată cu împărțirea patrimoniului se împart, pe lângă drepturile deținute de vechea entitate juridică, și obligațiile acesteia. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. IV alin. (6) din H.G. nr. 1399/2009, încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului, ca urmare a reorganizării potrivit Legii nr. 329/2009, se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte și a prevederilor legale privind protecția socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea A.S.P. a M.T.I. și reprezentanții salariaților, în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii. Consideră instanța de fond că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că nu au fost respectate aceste prevederi legale, în condițiile în care nu au fost stabilite criterii pentru selectarea personalului în vederea încetării raporturilor de serviciu; totodată, din examinarea conținutului deciziilor atacate, judecătorul fondului a reținut că acestea nu cuprind motivele concrete și criteriile care au determinat încetarea acestor raporturi, respectiv, elementele de fapt și de drept care au determinat încetarea raportului de serviciu, cu arătarea în detaliu a modului în care au fost aplicate criteriile la care fac trimitere dispozițiile precitate. Totodată, prima instanță a constatat că în cuprinsul deciziilor s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 și precizarea că încetarea raportului de serviciu se datorează desființării agenției, mențiuni pe care însă le-a considerat insuficiente și incorecte întrucât cazul de eliberare din funcție prevăzut la articolul sus indicat se referă la situația în care autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea, nu la situația în care activitatea acesteia este redusă și preluată de două autorități publice, ca în speță. În fine, instanța de fond a mai reținut și încălcarea dispozițiilor art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, în sensul că instituția publică nu și-a îndeplinit obligația de a solicita A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante în vederea transferării în interesul serviciului sau la cerere. În ceea ce privește capătul de cerere care are ca obiect reintegrarea reclamanților în funcțiile publice deținute anterior emiterii deciziilor și acordarea drepturilor salariale de care au fost lipsiți pentru perioada de la momentul punerii în executare a deciziilor și până la repunerea efectivă a reclamanților în funcție, judecătorul fondului a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 106 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999.

Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței nr. 305/ CA din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.T.I. invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Astfel, printr-un set de critici circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., formulată recurentul susține că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesual pasive pe baza unor aprecieri neîntemeiate și contradictorii; în acest sens, se arată că, deși, în hotărârea recurată se reține că Agenția s-a desființat și că deciziile contestate au fost emise de Agenție, în mod neîntemeiat se concluzionează că doar M.T.I. are calitate procesual pasivă., în considerarea faptului că din fișele posturilor rezultă că în cadrul Agenției desființate reclamanții aveau atribuții ce se încadrează în tipurile de activitate preluate de Minister. Consideră recurentul că aprecierile instanței de fond în sensul că odată cu împărțirea patrimoniului Agenției se împart, pe lângă drepturile deținute de vechea entitate juridică și obligațiile acesteia nu poate fi reținut în cauză, față de dispozițiile H.G. nr. 1399/2009 și art. 8 din Legea nr. 329/2009, în raport de care între A.S.P. a M.T.I. și M.T.I. a operat transferul doar a drepturilor și a obligațiilor prin actele normative indicate și asumate de părți prin Protocolul încheiat. Mai susține recurentul că în condițiile în care nu a preluat întreaga masă de drepturi și obligații ci doar anumite drepturi și obligații strict delimitate prin actele normative menționate, în vigoare la data semnării protocolului, și răspunderea sa nu poate fi atrasă decât raportat la obligațiile asumate și numai în măsura neîndeplinirii acestora. În acest sens, arată recurentul că nu și-a asumat preluarea întregului personal încadrat la Agenție pentru îndeplinirea atribuțiilor corespunzătoare activității preluate, ci doar a unui număr de 15 persoane, astfel cum atestă Anexa nr. 2 la Protocol, în baza propunerii Agenției în colaborare cu reprezentanții salariaților, în acord cu prevederile art. IV din H.G. nr. 1399/2009. Printr-un alt set de critici formulate, în baza acelorași temeiuri de drept, respectiv art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., recurentul susține că rezolvarea dată fondului pricinii prin hotărârea recurată, este în mod vădit lipsită de orice fundament legal, fiind întemeiată pe considerente contradictorii. Astfel, susține recurentul că deși instanța a reținut în mod corect că potrivit art. IV, alin. (6) din H.G. nr. 1399/2009, criteriile în baza cărora urma a se hotărî încetarea raporturilor de serviciu trebuiau stabilite între reprezentanții salariaților și conducerea Agenției, aceasta ajunge la concluzia că selecția persoanelor cărora le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu a fost făcută arbitrar și cu încălcarea dispozițiilor legale, situație pe care, în mod greșit o impută M.T.I., deși acesta nu a avut nici o prerogativă în acest sens. Totodată, consideră recurentul că instanța de fond s-a aflat într-o eroare de drept atunci când a apreciat în sensul că în cuprinsul deciziilor contestate s-a făcut trimitere în mod incorect la dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, în condițiile în care Agenția nu și-a redus activitatea ci s-a desființat prin divizare, cu toate efectele prevăzute de art. 40 din Decretul nr. 31/1954. Mai arată recurentul că dincolo de faptul că instanța de fond a folosit noțiunea de instituție publică în mod generic, fără a indica în concret care anume instituție publică nu și-a îndeplinit obligațiile la care se referă și a reținut că nu M.T.I. este autoritatea publică emitentă a actului a cărei anulare se solicită, în mod greșit a admis cererea reclamanților doar în contradictoriu cu acesta, prin prisma dispozițiilor art. 106 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999. Consideră recurentul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală și în considerarea faptului că actele atacate nu au fost emise de către M.T.I., că între minister și reclamanți nu au existat raporturi de serviciu, că repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziilor contestate este imposibil de realizat, deoarece, una dintre părți, respectiv Agenția, nu mai există ca persoană juridică fiind desființată; Ca ultim argument recurentul mai arată că în mod greșit instanța de fond a reținut ca argument pentru admiterea cererii reclamanților atribuțiile înscrise în fișele de post avute de aceștia în cadrul Agenției desființate în condițiile în care potrivit fișelor de post depuse personalul preluat de M.T.I. îndeplinește atribuții mult mai complexe și mai numeroase, activitatea desfășurată în minister fiind axată în principal pe activitatea efectivă de autorizare, control în teren, evaluare periodică, verificarea normelor de igienă la nivelul unităților sanitare din rețeaua proprie și de către agenți economici din subordinea ministerului precum și propunerea unor măsuri în vederea respectării acestor norme.

Hotărârea instanței de recurs Analizând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul formulat în cauză în considerarea celor ce urmează. În primul rând Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care din simpla lecturare a hotărârii recurate nu pot fi reținute existența unor considerente contradictorii în sensul invocat prin cererea de recurs. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză urmează a primi criticile formulate de recurenta-reclamantă, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, A.S.P. a M.T.I. a fost înființată în baza O.U.G. nr. 64/2003, iar prin H.G. nr. 1399/2009 a fost desființată, patrimoniul său fiind preluat de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și de către A.N.S.V.S.A., corespunzător activităților preluate potrivit art. IV din același act normativ. În art. IV alin. (6) al H.G. nr. 1399/2009 s-a prevăzut că încetarea raporturilor de serviciu ale personalului Agenției se face ca urmare a Legii nr. 329/2009, cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte și al prevederilor legale privind protecția socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea A.S.P. a M.T.I. și reprezentanții salariaților, în termen de maxim 60 de zile de la intrarea în vigoare a acestei legi. Din analiza conținutului Deciziilor nr. 167, 252, 246, 251, 245, din 21 decembrie 2009 emise de A.S.P. a M.T.I., rezultă fără echivoc motivul care a determinat respectiva autoritatea administrativă să ia măsura încetării raporturilor de muncă ale reclamanților, respectiv desființarea, în temeiul legii, prin divizare a Agenției ceea ce echivalează cu îndeplinirea obligației constituționale a autorității administrative de a asigura o informare corectă a reclamanților asupra motivelor încetării raporturilor de muncă ale acestora. Așadar, este de necontestat faptul că atât desființarea locurilor de muncă, cât și disponibilizarea reclamanților s-a făcut în temeiul unor acte normative emise de către G.R. în scopul respectării unor acorduri cu organisme europene și internaționale, prin care s-a dispus desființarea autorității publice în raport de care reclamanții aveau raporturi de muncă, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, indicat corect în cuprinsul deciziilor contestate. Prin urmare, în mod greșit a apreciat instanța de fond că actele administrative prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale reclamanților nu sunt motivate ca și, totodată, a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii atunci când a considerat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999. De asemenea, Înalta Curte mai reține că, la data de 3 decembrie 2009, în temeiul art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 329/2009 și al art. IV alin. (3) și (4) din H.G. nr. 1399/2009, între A.S.P. a M.T.I. s-a încheiat un Protocol, care a avut ca obiect printre altele preluarea listei celor 15 persoane aferente activității de medicină preventivă, avizare, autorizare și inspecție sanitară de stat, printre care nu se regăsesc și cei 5 reclamanți. Faptul că recurentul a preluat în urma divizării Agenției activitatea de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară și inspecția sanitară de stat iar reclamanții aveau înscrise în fișele de post atribuții corespunzătoare activităților preluate de recurent, nu constituie un argument legal, așa cum în mod greșit reține instanța de fond, pentru a considera că incumbă recurentului obligația reîncadrării reclamanților în funcțiile deținute anterior și care practic au fost desființate odată cu desființarea Agenției. Totodată, în raport de faptul că recurentul trebuia să respecte limita celor 15 persoane, prevăzută de art. IV alin. (2) din H.G. nr. 1399/2009, în mod greșit instanța de fond, a reținut în sarcina recurentului obligația reîncadrării celor cinci reclamanți, foști salariați ai autorității publice desființate. Așa cum rezultă din cuprinsul H.G. nr. 1399/2009 și din Protocolul încheiat între A.S.P. a M.T.I. și M.T.I. , recurentul nu este un continuator al personalității Agenției, deoarece nu a preluat toate drepturile și obligațiile acesteia, ci doar cele expres menționate în Protocol iar în ceea ce privește salariații cărora le-a încetat contractul individual de muncă în baza deciziilor emise de Agenție în luna decembrie 2009 numai pentru plata drepturilor de natură salarială aferente lunilor noiembrie și decembrie 2009 și ianuarie 2010 până la împlinirea termenului de preaviz acordat de Agenție. Prin urmare, chiar dacă instanța de fond a apreciat că selecția celor 15 persoane preluate de recurent nu s-a făcut pe baza unor criterii obiective stabilite în condițiile H.G. nr. 1399/2009, în mod greșit a imputat această situație recurentului. În raport cu cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul M.T.I. va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii cererii reclamanților ca neîntemeiată.