ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4435/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 465 din 2 decembrie 2010,

Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și, pe

cale de consecință, a respins acțiunea față de acest pârât; a respins excepția

lipsei de obiect; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Z.I. și a

obligat Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj să achite reclamantului

drepturile salariale restante pe perioada 15 februarie 2010-25 iunie 2010.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin contractul de management din 26

iulie 2009 încheiat între Ministerul Sănătății și reclamant, acesta a fost

numit director coordonator adjunct al Direcției de Sănătate Publică Cluj pe o

perioadă de 4 ani.

Contractul a fost încheiat

în conformitate cu O.U.G. nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituțională prin

Decizia nr. 1257 a Curții Constituționale și, ulterior abrogată prin O.U.G. nr.

105/2009, care la rândul său a fost declarată neconstituțională prin Decizia

nr. 1269/2010 a Curții Constituționale.

Pentru a respinge excepția

lipsei de obiect invocată de Ministerul Sănătății, instanța s-a raportat la prevederile

art. 9 din contractul de management, în care nu au fost prevăzute ca modalități

de încetare, modificarea actului normativ în baza căruia acesta a fost încheiat

și nici nu a fost susținută de niciuna din părți existența altui caz de încetare.

Pentru a respinge excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, instanța a avut în

vedere faptul că salariul reclamantului a fost achitat de instituția la care acesta

își desfășura activitatea, Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj și nu de

partea contractantă, respectiv, Ministerul Sănătății.

Referitor la motivul invocat

de pârâta Direcția de Sănătate Publică pentru neachitarea salariului, reprezentat

de art. 25 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al Direcției de Sănătate

Publică Cluj, instanța a reținut că perioada 5 ianuarie 2010-31 martie 2010 este

cea pentru care se susține lipsa reclamantului de la locul de muncă, considerându-se

justificată doar perioada 5 ianuarie 2010-14 februarie 2010, perioadă în care reclamantul

s-a aflat în concediu medical.

Pârâta a considerat că

reclamantul și-a desfășurat activitatea până la comunicarea ordinului Ministerului

Sănătății de eliberare din funcție, astfel că în discuție este doar perioada 15

februarie 2010-31 martie 2010.

A mai reținut instanța

că lipsa semnăturii în condica de prezență nu poate constitui o dovadă a absenței

reclamantului de la locul de muncă, câtă vreme acesta contestă modificarea regulamentului

de ordine interioară, această probă urmând a fi corelată cu altele, din care să

reiasă absența acestuia de la locul de muncă.

În acest context, instanța

a apreciat întemeiată acțiunea reclamantului, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004,

reținând pe de-o parte, că pârâtă nu a invocat nerealizarea obligațiilor stabilite

în contractul de management, situație care atrăgea încetarea acestui contract cu

titlu de sancțiune a nerespectării prevederilor sale, iar pe de altă parte, nici

nu s-a dovedit plata salariului reclamantului, atât pe perioada 15 februarie 2010-31

martie 2010 când se invocă refuzul semnării în condica de prezență de către reclamant,

cât și pe perioada 1 aprilie 2010-25 iunie 2010 în care reclamantul susține că nu

a primit drepturile salariale.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj criticând-o ca nelegală

și netemeinică, întrucât se apreciază că nu s-au administrat probatorii pe care

instanța să-și întemeieze opinia.

Examinând actele dosarului,

Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul pentru următoarele considerente:

Prin sentința atacată

s-a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Direcția de Sănătate

Publică a Județului Cluj. S-a admis deasemenea excepția lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Sănătății.

Din actele depuse rezultă

fără putință de tăgadă că raporturile contractuale ale reclamantului sunt cu Direcția

de Sănătate Publică a Județului Cluj, care a și fost obligată să-i achite drepturile

salariale restante pe perioada 15 februarie 2010-25 iunie 2010.

Prin urmare autoritatea

administrativă este cea locală, respectiv Direcția de Sănătate Județeană cu care

reclamantul are raporturi contractuale și astfel, potrivit Legii nr. 554/2004 și

art. 2 C. proc. civ. competent să soluționeze pricina în primă instanță este Tribunalul

și nu Curtea de Apel.

Față de aceste considerente

Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul și va casa sentințe atacată,

va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Cluj, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj împotriva sentinței nr. 465 din

2 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

competentă soluționare Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie

2011.