ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4435/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 465 din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și, pe cale de consecință, a respins acțiunea față de acest pârât; a respins excepția lipsei de obiect; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Z.I. și a obligat Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj să achite reclamantului drepturile salariale restante pe perioada 15 februarie 2010-25 iunie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin contractul de management din 26 iulie 2009 încheiat între Ministerul Sănătății și reclamant, acesta a fost numit director coordonator adjunct al Direcției de Sănătate Publică Cluj pe o perioadă de 4 ani.

Contractul a fost încheiat în conformitate cu O.U.G. nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 a Curții Constituționale și, ulterior abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, care la rândul său a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1269/2010 a Curții Constituționale. Pentru a respinge excepția lipsei de obiect invocată de Ministerul Sănătății, instanța s-a raportat la prevederile art. 9 din contractul de management, în care nu au fost prevăzute ca modalități de încetare, modificarea actului normativ în baza căruia acesta a fost încheiat și nici nu a fost susținută de niciuna din părți existența altui caz de încetare.

Pentru a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, instanța a avut în vedere faptul că salariul reclamantului a fost achitat de instituția la care acesta își desfășura activitatea, Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj și nu de partea contractantă, respectiv, Ministerul Sănătății. Referitor la motivul invocat de pârâta Direcția de Sănătate Publică pentru neachitarea salariului, reprezentat de art. 25 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al Direcției de Sănătate Publică Cluj, instanța a reținut că perioada 5 ianuarie 2010-31 martie 2010 este cea pentru care se susține lipsa reclamantului de la locul de muncă, considerându-se justificată doar perioada 5 ianuarie 2010-14 februarie 2010, perioadă în care reclamantul s-a aflat în concediu medical.

Pârâta a considerat că reclamantul și-a desfășurat activitatea până la comunicarea ordinului Ministerului Sănătății de eliberare din funcție, astfel că în discuție este doar perioada 15 februarie 2010-31 martie 2010. A mai reținut instanța că lipsa semnăturii în condica de prezență nu poate constitui o dovadă a absenței reclamantului de la locul de muncă, câtă vreme acesta contestă modificarea regulamentului de ordine interioară, această probă urmând a fi corelată cu altele, din care să reiasă absența acestuia de la locul de muncă.

În acest context, instanța a apreciat întemeiată acțiunea reclamantului, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, reținând pe de-o parte, că pârâtă nu a invocat nerealizarea obligațiilor stabilite în contractul de management, situație care atrăgea încetarea acestui contract cu titlu de sancțiune a nerespectării prevederilor sale, iar pe de altă parte, nici nu s-a dovedit plata salariului reclamantului, atât pe perioada 15 februarie 2010-31 martie 2010 când se invocă refuzul semnării în condica de prezență de către reclamant, cât și pe perioada 1 aprilie 2010-25 iunie 2010 în care reclamantul susține că nu a primit drepturile salariale. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât se apreciază că nu s-au administrat probatorii pe care instanța să-și întemeieze opinia.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul pentru următoarele considerente: Prin sentința atacată s-a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj. S-a admis deasemenea excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății. Din actele depuse rezultă fără putință de tăgadă că raporturile contractuale ale reclamantului sunt cu Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj, care a și fost obligată să-i achite drepturile salariale restante pe perioada 15 februarie 2010-25 iunie 2010. Prin urmare autoritatea administrativă este cea locală, respectiv Direcția de Sănătate Județeană cu care reclamantul are raporturi contractuale și astfel, potrivit Legii nr. 554/2004 și art. 2 C. proc.

civ. competent să soluționeze pricina în primă instanță este Tribunalul și nu Curtea de Apel. Față de aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul și va casa sentințe atacată, va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj împotriva sentinței nr. 465 din 2 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2011.