ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 322/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cu cererea înregistrată la data de 16 mai 2007, Universitatea P.A. Iași a solicitat ca în contradictoriu cu A.N.A.F. – D.G.F.P. a județului Iași să se dispună, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 185 alin. (2) din C. proc. fisc., suspendarea executării Deciziei de impunere nr. C/4958 din 30 martie 2007, precum și a dispoziției de măsuri nr. 5036 din 5 aprilie 2006, emise de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că împotriva acelor acte administrativ-fiscale a formulat contestație în temeiul art. 175 din C. proc. fisc., înregistrată la organul fiscal din 10 mai 2007. De asemenea că, în urma inspecției fiscale efectuate s-a constatat că Facultatea de Psihologie, Asistență Socială și Științe Politice, care dispune de o contabilitate și conturi bancare separate, datorează la bugetul statului suma totală de 2.035.495 RON.

Reclamanta a precizat că măsura de suspendare a executării actelor administrative fiscale este justificată de pericolul iminent de încetare a activității sale universitare și de blocare a plății salariilor cuvenite personalului didactic și al altor cheltuieli curente. Prin sentința civilă nr. 72/CA din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea în sensul că a dispus suspendarea actelor administrative fiscale emise de pârâtă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului dintre părți. Instanța a reținut că o atare măsură se impune devreme ce s-a dovedit în cauză faptul că reclamanta a sesizat autoritatea publică emitentă cu o contestație, iar caracterul iminent al pagubei care s-ar putea produce este evident.

S-a mai apreciat că, în raport de cuantumul ridicat al creanței bugetare în discuție, executarea silită a titlului de creanță reprezintă o măsură extremă care poate determina concedierea unor salariați ori stoparea plății obligațiilor fiscale sau a utilităților, precum și a altor cheltuieli ori chiar încetarea activității reclamantei. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a județului Iași. Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a admis cererea și a dispus suspendarea executării actelor administrative fiscale până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei deși potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, această măsură poate fi luată doar până la pronunțarea instanței de fond.

Pe de altă parte, cuantumul cauțiunii stabilite de numai 5.000 RON este infim și oricum, nu s-a dovedit că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute cumulativ de textul legal mai sus menționat. Prin întâmpinare, reclamanta Universitatea P.A. din Iași a cerut, în principal, respingerea recursului ca lipsit de interes și rămas fără obiect, iar în subsidiar, ca nefondat. În sprijinul întâmpinării a anexat o copie după Decizia nr. 367 din 27 decembrie 2007, prin care A.N.A.F. a anulat Decizia de impunere nr. C/4958 din 30 martie 2007, emisă de pârâtă pentru suma totală de 2.035.495 RON. Actul nou demonstrează faptul că în prezent, cererea reclamantei pentru suspendarea executării actelor administrative fiscale a rămas fără obiect, ca urmare a soluționării favorabile a contestației de către autoritatea publică competentă.

Ea era însă și neîntemeiată deoarece chiar dacă obligațiile fiscale vizau exclusiv Facultatea de Psihologie și Asistență Socială a Universității P.A. Iași, nu s-a dovedit în cauză, iminența producerii unor consecințe grave și iremediabile pentru reclamantă, în sensul prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Pe de altă parte, aceste prevederi stabilesc posibilitatea ca instanța de judecată să suspende executarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond și nu până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului, cum eronat s-a dispus prin sentință. Ignorând temeiul juridic invocat în cererea reclamantei și dispunând suspendarea actelor administrative până la soluționarea irevocabilă a cauzei, deși o acțiune în anulare nu fusese înregistrată, Curtea de Apel Iași a pronunțat o hotărâre vădit nelegală și netemeinică.

În consecință, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Iași împotriva sentinței civile nr. 72 din 6 iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge cererea de suspendare provizorie a executării Deciziei de măsuri nr. 5036/2007 emise de D.G.F.P. Iași, cerere formulată de reclamanta Universitatea P.A. Iași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2008.