ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 322/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Cu cererea înregistrată la data de 16 mai 2007,

Universitatea P.A. Iași a solicitat ca în contradictoriu cu A.N.A.F. – D.G.F.P.

a județului Iași să se dispună, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 185

alin. (2) din C. proc. fisc., suspendarea executării Deciziei de impunere nr. C/4958

din 30 martie 2007, precum și a dispoziției de măsuri nr. 5036 din 5 aprilie

2006, emise de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că împotriva acelor acte administrativ-fiscale a formulat

contestație în temeiul art. 175 din C. proc. fisc., înregistrată la organul

fiscal din 10 mai 2007.

De asemenea că, în urma

inspecției fiscale efectuate s-a constatat că Facultatea de Psihologie,

Asistență Socială și Științe Politice, care dispune de o contabilitate și

conturi bancare separate, datorează la bugetul statului suma totală de

2.035.495 RON.

Reclamanta a precizat că

măsura de suspendare a executării actelor administrative fiscale este

justificată de pericolul iminent de încetare a activității sale universitare și

de blocare a plății salariilor cuvenite personalului didactic și al altor

cheltuieli curente.

Prin sentința civilă nr. 72/CA

din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea în sensul că a dispus suspendarea actelor

administrative fiscale emise de pârâtă până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a litigiului dintre părți.

Instanța a reținut că o

atare măsură se impune devreme ce s-a dovedit în cauză faptul că reclamanta a

sesizat autoritatea publică emitentă cu o contestație, iar caracterul iminent

al pagubei care s-ar putea produce este evident.

S-a mai apreciat că, în

raport de cuantumul ridicat al creanței bugetare în discuție, executarea silită

a titlului de creanță reprezintă o măsură extremă care poate determina

concedierea unor salariați ori stoparea plății obligațiilor fiscale sau a

utilităților, precum și a altor cheltuieli ori chiar încetarea activității

reclamantei.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta D.G.F.P. a județului Iași.

Recurenta a susținut că în

mod greșit prima instanță a admis cererea și a dispus suspendarea executării

actelor administrative fiscale până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei deși potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, această măsură

poate fi luată doar până la pronunțarea instanței de fond.

Pe de altă parte, cuantumul

cauțiunii stabilite de numai 5.000 RON este infim și oricum, nu s-a dovedit că

sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute cumulativ de textul legal

mai sus menționat.

Prin întâmpinare, reclamanta

Universitatea P.A. din Iași a cerut, în principal, respingerea recursului ca

lipsit de interes și rămas fără obiect, iar în subsidiar, ca nefondat.

În sprijinul întâmpinării a

anexat o copie după Decizia nr. 367 din 27 decembrie 2007, prin care A.N.A.F. a

anulat Decizia de impunere nr. C/4958 din 30 martie 2007, emisă de pârâtă

pentru suma totală de 2.035.495 RON.

Actul nou demonstrează

faptul că în prezent, cererea reclamantei pentru suspendarea executării actelor

administrative fiscale a rămas fără obiect, ca urmare a soluționării favorabile

a contestației de către autoritatea publică competentă.

Ea era însă și neîntemeiată

deoarece chiar dacă obligațiile fiscale vizau exclusiv Facultatea de Psihologie

și Asistență Socială a Universității P.A. Iași, nu s-a dovedit în cauză,

iminența producerii unor consecințe grave și iremediabile pentru reclamantă, în

sensul prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004.

Pe de altă parte, aceste

prevederi stabilesc posibilitatea ca instanța de judecată să suspende

executarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond și nu

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului, cum eronat s-a

dispus prin sentință.

Ignorând temeiul juridic

invocat în cererea reclamantei și dispunând suspendarea actelor administrative

până la soluționarea irevocabilă a cauzei, deși o acțiune în anulare nu fusese

înregistrată, Curtea de Apel Iași a pronunțat o hotărâre vădit nelegală și

netemeinică.

În consecință, urmează a se

admite recursul și a fi casată sentința în sensul respingerii cererii de

suspendare a executării actelor administrative fiscale formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta D.G.F.P. Iași împotriva sentinței civile nr. 72 din 6 iunie 2007 a

Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

respinge cererea de suspendare provizorie a executării Deciziei de măsuri nr. 5036/2007

emise de D.G.F.P. Iași, cerere formulată de reclamanta Universitatea P.A. Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2008.