ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3921/2010

Asupra recursurilor penale de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 27 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosar nr. 1101.1/59/2010, în baza art. 39 alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate cererile inculpaților S.I. (fost C.), K.F. și B.P. privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara iar în baza art. 300 1 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților pe perioada prevăzută de dispozițiile legale menționate. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în considerarea dispozițiilor art. 300 1 C. proc.

pen., instanța a verificat din oficiu, în Camera de Consiliu legalitatea și temeinica arestării preventive a inculpaților, înainte de expirarea duratei arestării preventive și constatând că, temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a menținut această măsură.

A reținut instanța că, din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, prin rechizitoriu, respectiv că s-au întocmit în fals două dispoziții de restituire teren, plăsmuite în întregime cu semnăturile și ștampilele aparent fiind ale Primarului Municipiului Timișoara și a documentațiilor cadastrale anexe, care după întocmirea lor în fals au fost prezentate spre intabulare iar cu ajutorul unei procuri judiciare întocmite în Ungaria, cu date false s-a reușit intabularea dispoziției de restituire și apoi înstrăinarea terenurilor, fapta fiind descoperită în faza tentativei.

Cu privire la pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în libertate a inculpaților, instanța a reținut că acesta rezultă din natura și gravitatea faptelor presupus săvârșite, numărul mare de persoane implicate în activitatea ilicită reținută în actul de sesizare, nivelul prejudiciului, rezonanța socială pe care o are comiterea unui număr mare de infracțiuni de către un număr mare de persoane. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații S. (fost C.) I. și K.F., acesta din urmă fără a-l motiva, în termenul legal prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul S. (fost C.) a criticat hotărârea recurată sub ne/egalității și netemeiniciei, invocând în esență următoarele motive: - în mod greșit a apreciat instanța de fond că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și că lăsat în libertate ar crea pericol concret pentru ordinea publică; - în mod greșit nu s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului, în condițiile în care durata maximă a arestării preventive dispusă în cursul urmăririi penale s-a împlinit înainte de judecarea prezentului recurs; - în mod greșit instanța a făcut referire la art. 300 2 C. proc. pen. deși procedura de soluționare era cea prevăzută de art. 300 1 C. proc.

pen. privind menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului. S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și în rejudecare, în principal, să se constate încetată de drept măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul S. (fost C.) I. sau revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați cu consecința punerii de îndată în libertate a acestora, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă și nu există nici temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura restrictivă de libertate prevăzută de art. 136 alin. (b) sau (c) C. proc.

pen. coroborat cu art. 139 alin. (3) 5 C. proc. pen. Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de inculpatul S. (fost C.) I. dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 , alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. constată că încheierea recurată este legală și temeinică. În ceea ce privește criticile formulate de recurentul inculpat S. (fost C.) I. se constată că acestea sunt neîntemeiate întrucât în considerarea dispozițiilor art. 300 1 C. proc.

pen., instanța în virtutea obligației de a verifica din oficiu, în Camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, înainte de expirarea duratei arestării preventive a procedat în consecință, reținând în mod corect că din materialul probator administrat în cauză, în faza de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică la momentul examinării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, bănuiala rezonabilă că inculpații recurenți au săvârșit faptele reținute în sarcina lor prin actul de inculpare, respectiv că s-au întocmit în fals două dispoziții de restituire teren, întocmite în întregime cu semnături și ștampile care să creeze aparența faptului că, acestea aparțin Primarului Municipiului Timișoara precum și a documentațiilor cadastrale anexe, care după întocmirea lor în fals au fost prezentate spre intabulare și prin folosirea unei procuri judiciare, întocmite în Ungaria cu date false au reușit intabularea dispoziției de restituire urmată de înstrăinarea terenurilor vizând dispoziția de restituire nr. 2456 din 4 noiembrie 2005 precum și dispoziția de restituire nr. 2447 din 4 noiembrie 2005 (în acest din urmă caz, fapta fiind descoperită în faza de tentativă).

Apreciind gradul de pericol social concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în libertate a inculpatului, în contextul materialului probator administrat în cauză până la data pronunțării hotărârii recurate, instanța de fond a reținut în mod corect că, acesta rezultă din natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul S. (fost C.) I. a fost trimis în judecată - asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals privind identitatea, falsificarea de instrumente oficiale, folosirea de instrumente oficiale false, fals în declarații, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, cu consecințe deosebit de grave, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, numărul mare de persoane implicate în activitatea ilicită reținută în actul de sesizare, cuantumul prejudiciului precum și rezonanța socială pe care o are comiterea unor astfel de infracțiuni.

Referirea inculpatului S. (fost C.) I. la invocarea unui temei legal greșit de către instanța de fond în ceea ce privește verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a acestuia, respectiv art. 300 2 în loc de art. 300 1 C. proc. pen. este justificată, însă acest aspect nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii întrucât din conținutul măsurii dispuse de instanța de fond și din motivarea acesteia rezultă neîndoios faptul că, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 300 1 C. proc. pen., din eroare consemnându-se art. 300 2 C. proc. pen. Pentru considerentele menționate, nu pot fi incidente în cauză nici dispozițiile art. 300 1 alin. (2) C. proc. pen. întrucât cerințele imperative ale textului legal nu sunt îndeplinite pentru a se dispune revocarea arestării preventive și punerea deîndată în libertate a inculpatului.

Cât privește solicitarea recurentului inculpat S. (fost C.) I. de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile restrictive de libertate prevăzută de art. 136 alin. (1) lit. b) sau c) C. proc. pen. cu referire la art. 139 alin. (1) și (3) C. proc. pen., instanța apreciază că aceasta este nefondată întrucât nu s-au schimbat și nici nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive pentru considerentele sus-arătate. Critica recurentului inculpat S. (fost C.) I. vizând neaplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor prevăzute de art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este neîntemeiată întrucât nu este susținută de materialul probator administrat în cauză.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât nu au expirat termenele prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare și nici cel prevăzut de art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în acest termen. Totodată, se constată că referirea la art. 159 alin. (13) C. proc. pen. excede cadrului procesual cu care a fost investită instanța în soluționarea cauzei în sensul că, se analizează momentul procesual sub aspectul incidenței art. 300 1 C. proc. pen. În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul K.F., deși nemotivat, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., constată că este nefondat. Verificând hotărârea recurată sub aspectul legalității și temeiniciei, în fapt și în drept a acesteia, se constată că s-a făcut o aplicare corectă de către instanța de fond a dispozițiilor art. 300 1 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., reținându-se în mod corect că, rezultă condițiile care trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală și temeinică, respectiv art. 143 C. proc. pen. raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Într-adevăr din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză, în faza de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul K.F.

a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată iar lăsarea sa în libertate, ar crea pericol social concret pentru ordinea publică, ținând seama de natura și gravitatea faptelor săvârșite - asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals privind identitatea, falsificarea de instrumente oficiale, folosirea de instrumente oficiale false, fals în declarații, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, cu consecințe deosebit de grave, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, împrejurările în care au fost comise faptele, numărul participanților la săvârșirea faptelor, amploarea prejudiciului, precum și rezonanța socială a săvârșirii faptelor de acest gen.

Pentru considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.I. (fost C.) și K.F. împotriva încheierii din data de 27 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosar nr. 1101.1/59/2010, pe care o menține ca legală și temeinică. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați S. (fost C.) I. și K.F. împotriva încheierii din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosar nr. 1101.1/59/2010. Obligă recurentul inculpat S. (fost C.) I. la plata sumei de 125 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Obligă recurentul inculpat K.F. la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2010.