ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3921/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3921/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursurilor penale de față; în baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin încheierea din data de 27
octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosar
nr. 1101.1/59/2010, în baza art. 39 alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-au respins
ca nefondate cererile inculpaților S.I. (fost C.), K.F. și B.P. privind
revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a
nu părăsi localitatea sau țara iar în baza art. 300
1
raportat la art.
160
b
alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților
pe perioada prevăzută de dispozițiile legale menționate.
Pentru a
hotărî astfel, s-a reținut că în considerarea dispozițiilor art. 300
1
C. proc. pen., instanța a verificat din oficiu, în Camera de Consiliu
legalitatea și temeinica arestării preventive a inculpaților, înainte de
expirarea duratei arestării preventive și constatând că, temeiurile care au
determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a menținut
această măsură.
A reținut
instanța că, din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală
rezultă indicii temeinice care justifică bănuiala rezonabilă că inculpații au
săvârșit faptele reținute în sarcina lor, prin rechizitoriu, respectiv că s-au
întocmit în fals două dispoziții de restituire teren, plăsmuite în întregime cu
semnăturile și ștampilele aparent fiind ale Primarului Municipiului Timișoara
și a documentațiilor cadastrale anexe, care după întocmirea lor în fals au fost
prezentate spre intabulare iar cu ajutorul unei procuri judiciare întocmite în
Ungaria, cu date false s-a reușit intabularea dispoziției de restituire și apoi
înstrăinarea terenurilor, fapta fiind descoperită în faza tentativei. Cu
privire la pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea
lăsarea în libertate a inculpaților, instanța a reținut că acesta rezultă din
natura și gravitatea faptelor presupus săvârșite, numărul mare de persoane
implicate în activitatea ilicită reținută în actul de sesizare, nivelul
prejudiciului, rezonanța socială pe care o are comiterea unui număr mare de
infracțiuni de către un număr mare de persoane.
Împotriva
acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații S. (fost C.) I.
și K.F., acesta din urmă fără a-l motiva, în termenul legal prevăzut de art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen.
Inculpatul S.
(fost C.) a criticat hotărârea recurată sub ne/egalității și netemeiniciei,
invocând în esență următoarele motive:
- în mod
greșit a apreciat instanța de fond că se mențin temeiurile care au stat la baza
luării măsurii arestării preventive a inculpatului și că lăsat în libertate ar
crea pericol concret pentru ordinea publică;
- în mod
greșit nu s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a
inculpatului, în condițiile în care durata maximă a arestării preventive
dispusă în cursul urmăririi penale s-a împlinit înainte de judecarea
prezentului recurs;
- în mod
greșit instanța a făcut referire la art. 300
2
C. proc. pen. deși
procedura de soluționare era cea prevăzută de art. 300
1
C. proc.
pen. privind menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului.
S-a solicitat
admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și în rejudecare,
în principal, să se constate încetată de drept măsura arestării preventive
dispusă față de inculpatul S. (fost C.) I. sau revocarea măsurii arestării
preventive dispusă față de inculpați cu consecința punerii de îndată în
libertate a acestora, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat
arestarea preventivă și nu există nici temeiuri noi care să justifice privarea
de libertate.
În subsidiar,
s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura restrictivă de
libertate prevăzută de art. 136 alin. (b) sau (c) C. proc. pen. coroborat cu art.
139 alin. (3)
5
C. proc. pen.
Recursurile
declarate de inculpați sunt nefondate.
Examinând
actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de inculpatul S. (fost
C.) I. dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385
9
, alin. (3)
C. proc. pen. cu referire la art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen.
constată că încheierea recurată este legală și temeinică.
În ceea ce
privește criticile formulate de recurentul inculpat S. (fost C.) I. se constată
că acestea sunt neîntemeiate întrucât în considerarea dispozițiilor art. 300
1
C. proc. pen., instanța în virtutea obligației de a verifica din oficiu, în
Camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive a
inculpatului, înainte de expirarea duratei arestării preventive a procedat în
consecință, reținând în mod corect că din materialul probator administrat în cauză,
în faza de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică la momentul
examinării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, bănuiala
rezonabilă că inculpații recurenți au săvârșit faptele reținute în sarcina lor
prin actul de inculpare, respectiv că s-au întocmit în fals două dispoziții de
restituire teren, întocmite în întregime cu semnături și ștampile care să creeze
aparența faptului că, acestea aparțin Primarului Municipiului Timișoara precum
și a documentațiilor cadastrale anexe, care după întocmirea lor în fals au fost
prezentate spre intabulare și prin folosirea unei procuri judiciare, întocmite în
Ungaria cu date false au reușit intabularea dispoziției de restituire urmată de
înstrăinarea terenurilor vizând dispoziția de restituire nr. 2456 din 4
noiembrie 2005 precum și dispoziția de restituire nr. 2447 din 4 noiembrie 2005
(în acest din urmă caz, fapta fiind descoperită în faza de tentativă).
Apreciind gradul de pericol social concret pentru ordinea publică pe care l-ar
crea lăsarea în libertate a inculpatului, în contextul materialului probator
administrat în cauză până la data pronunțării hotărârii recurate, instanța de
fond a reținut în mod corect că, acesta rezultă din natura și gravitatea
faptelor pentru care inculpatul S. (fost C.) I. a fost trimis în judecată -
asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fals material în înscrisuri
oficiale, uz de fals, fals privind identitatea, falsificarea de instrumente
oficiale, folosirea de instrumente oficiale false, fals în declarații,
participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, cu
consecințe deosebit de grave, participație improprie la săvârșirea infracțiunii
de fals intelectual, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, numărul mare
de persoane implicate în activitatea ilicită reținută în actul de sesizare,
cuantumul prejudiciului precum și rezonanța socială pe care o are comiterea
unor astfel de infracțiuni.
Referirea
inculpatului S. (fost C.) I. la invocarea unui temei legal greșit de către
instanța de fond în ceea ce privește verificarea legalității și temeiniciei
măsurii arestării preventive a acestuia, respectiv art. 300
2
în loc
de art. 300
1
C. proc. pen. este justificată, însă acest aspect nu
este de natură a atrage nulitatea hotărârii întrucât din conținutul măsurii
dispuse de instanța de fond și din motivarea acesteia rezultă neîndoios faptul
că, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 300
1
C. proc.
pen., din eroare consemnându-se art. 300
2
C. proc. pen.
Pentru
considerentele menționate, nu pot fi incidente în cauză nici dispozițiile art. 300
1
alin. (2) C. proc. pen. întrucât cerințele imperative ale textului legal nu
sunt îndeplinite pentru a se dispune revocarea arestării preventive și punerea
deîndată în libertate a inculpatului.
Cât privește
solicitarea recurentului inculpat S. (fost C.) I. de a se dispune înlocuirea
măsurii arestării preventive cu una din măsurile restrictive de libertate
prevăzută de art. 136 alin. (1) lit. b) sau c) C. proc. pen. cu referire la art.
139 alin. (1) și (3) C. proc. pen., instanța apreciază că aceasta este
nefondată întrucât nu s-au schimbat și nici nu au dispărut temeiurile care au
determinat luarea măsurii arestării preventive pentru considerentele
sus-arătate.
Critica
recurentului inculpat S. (fost C.) I. vizând neaplicarea de către instanța de
fond a dispozițiilor prevăzute de art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este
neîntemeiată întrucât nu este susținută de materialul probator administrat în
cauză.
Din
verificarea lucrărilor dosarului, se constată că nu sunt incidente dispozițiile
art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât nu au expirat termenele
prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare și nici cel prevăzut de art.
160
b
alin. (1) C. proc. pen., instanța procedând la verificarea
legalității și temeiniciei arestării preventive în acest termen.
Totodată, se
constată că referirea la art. 159 alin. (13) C. proc. pen. excede cadrului
procesual cu care a fost investită instanța în soluționarea cauzei în sensul
că, se analizează momentul procesual sub aspectul incidenței art. 300
1
C. proc. pen.
În ceea ce
privește recursul declarat de inculpatul K.F., deși nemotivat, instanța făcând
aplicarea dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., constată
că este nefondat.
Verificând
hotărârea recurată sub aspectul legalității și temeiniciei, în fapt și în drept
a acesteia, se constată că s-a făcut o aplicare corectă de către instanța de
fond a dispozițiilor art. 300
1
C. proc. pen. raportat la art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., reținându-se în mod corect că, rezultă condițiile care
trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală și
temeinică, respectiv art. 143 C. proc. pen. raportat la art. 148 alin. (1) lit.
f) C. proc. pen.
Într-adevăr
din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză, în faza de urmărire
penală rezultă indicii temeinice care justifică bănuiala rezonabilă că
inculpatul K.F. a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată iar
lăsarea sa în libertate, ar crea pericol social concret pentru ordinea publică,
ținând seama de natura și gravitatea faptelor săvârșite - asociere pentru
săvârșirea de infracțiuni, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals,
fals privind identitatea, falsificarea de instrumente oficiale, folosirea de
instrumente oficiale false, fals în declarații, participație improprie la
săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, cu consecințe deosebit de grave,
participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,
împrejurările în care au fost comise faptele, numărul participanților la
săvârșirea faptelor, amploarea prejudiciului, precum și rezonanța socială a
săvârșirii faptelor de acest gen.
Pentru
considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate, recursurile declarate de
inculpații S.I. (fost C.) și K.F. împotriva încheierii din data de 27 octombrie
2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosar nr. 1101.1/59/2010,
pe care o menține ca legală și temeinică.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga pe recurenții
inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați S. (fost C.) I. și K.F.
împotriva încheierii din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,
pronunțată în Dosar nr. 1101.1/59/2010.
Obligă
recurentul inculpat S. (fost C.) I. la plata sumei de 125 lei cu titlul de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Obligă
recurentul inculpat K.F. la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 4 noiembrie 2010.