ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2611/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 5/PJ/CC din 25 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 735/59/2010, în baza art. 155, art. 156, art. 159 C. proc. pen. cu aplicarea art. 143 C. proc. pen. și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.

S-a dispus prelungirea arestului preventiv față de inculpatul S.I., fost C., zis I., cetățean german pe o durată de 30 zile începând cu 1 iulie 2010 până la 30 iulie 2010 inclusiv.

În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului S.I., formulată prin apărători aleși de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă de a nu părăsi localitatea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Prin propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara înregistrată sub nr. 735/59/2010 din 24 iunie 2010 s-a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului S.I. pentru o perioadă de 30 zile.

În motivarea propunerii s-a arătat că urmărirea penală se desfășoară împotriva a 12 învinuiți, fiind luată măsura arestării preventive împotriva inculpaților.

S.I. - cetățean german, B.P. - cetățean maghiar și cetățeanul român K.F., cauza fiind complexă și impune administrarea unui vast probatoriu. S-a mai arătat că inculpatul S. este cercetat și în Dosarul nr. 189/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii de participare improprie la infracțiunea cu consecințe deosebit de grave, având ca obiect imobilul de pe str. C.D.L., în valoare de 505.000 euro.

Se solicită prelungirea arestării preventive motivat de necesitatea audierii inculpatului K.F., urmată de confruntarea sa cu inculpatul S. și lămurirea condițiilor dintre aceste declarații, după cum și confruntarea inculpatului S. cu B.P. după executarea mandatului de arestare europeană și în fine, confruntarea inculpatului S. cu notarul public N.T., C.S. și reaudierea lor separată și confruntarea cu mai mulți martori.

Finalizând materialul probator, prima instanță a reținut cu privire la starea de fapt, că există indicii temeinice că inculpatul în perioada ianuarie 2006 - februarie 2008, împreună cu K.F., T.S.J., C.C. și alți făptuitori, s-au constituit într-o asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni, fiecare având un rol pe etape. S-a mai arătat că, ar exista presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi fost beneficiarul a două dispoziții de restituire de imobile, conform Legii nr. 10/2001, emise în fals, cu semnăturile false ale primarului și secretarului municipiului Timișoara.

S-a mai reținut că inculpatul S.I. a cunoscut că cele 3 terenuri situate în continuarea celui vândut din Timișoara, str. Ș.M. nu sunt revendicate și astfel, în asociere cu alți făptuitori printre care și funcționar public de la O.C.P.I. - Serviciul de carte funciară, primărie și notari publici a reușit intabularea lor pe baza dispoziției de restituire falsă și apoi înstrăinarea la SC "I.C." SRL prin două proceduri false pe numele inculpatului - cetățean maghiar B.P., obținând în final suma de 215.000 euro, iar paguba creată Primăriei Timișoara este de 323.136 euro iar SC "I.C. SRL de 215.000 euro.

S-a mai reținut că există o presupunere rezonabilă că inculpatul, ajutat de alți făptuitori, a participat la activitățile infracționale ce au legătură cu această dispoziție de restituire falsă, astfel a fost prezent la notarul public S.C. cu numitul B.R., persoană inexistentă sub acest nume, acesta fiind beneficiarul dispoziției de restituire falsă, în calitate de proprietar de carte funciară, iar după ce a obținut procură cu date false pe numele T.S.J., acesta fiind mandatar, s-a prezentat la Ș.T. din Timișoara pentru a vinde două terenuri împreună cu mandatarul și numitul C.J. (infracțiuni de fals și instigare la abuz în serviciu).

Prima instanță a constatat în raport de lucrările cauzei că la acest moment procesual prevalează interesul general, iar presupunerea rezonabilă privește fapte grave cu un impact social deosebit pentru care s-a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte penale similare.

S-a mai constatat de instanță că subzistă - în continuare - temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, pericolul social pentru ordinea publică este dat și de faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, iar de la ultima prelungire a arestării preventive nu au intervenit elemente în favoarea inculpatului care să determine punerea sa în libertate.

În termen legal, soluția de prelungire a arestării preventive a fost recurată de inculpatul S.I.

În esență, prin motivele susținute oral inculpatul a arătat că în materia prelungirii s-au avut în vedere noi temeiuri, fără a fi analizate temeiurile inițiale pentru care s-a dispus arestarea și care în prezent nu mai justifică această măsură preventivă, cu atât mai mult cu cât, circumstanțele personale și starea de sănătate precară a inculpatului justifică judecarea în libertate a inculpatului.

Examinând legalitatea și temeinicia soluției atacate în raport de aceste critici, de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. se constată - pentru cele ce urmează că recursul este nefondat.

Referitor la legalitatea arestării preventive și a prelungirii ei, deși se contestă de inculpat realizarea cerințelor prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., se poate spune că acestea respectă atât normele europene, constituționale și procesuale interne privind luarea și prelungirea unei măsuri preventive, dar și respectarea prezumției de nevinovăție și termenul rezonabil al arestării dispuse.

În temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen. și al art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este legitimă arestarea cât și prelungirea ei dacă există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiuni sancționatoare cu pedepse mai mari de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.

O analiză succintă a pericolului concret pentru ordinea publică - prin prisma acestor prevederi legale - demonstrează că în cauză acesta nu este unul abstract, nici prezumat și nici redat doar de pedeapsa ce sancționează faptele de înșelăciune în formă calificată și cu consecințe deosebit de grave, activități infracționale de fals și de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, ce rezidă în modalitatea de concepere și executare a infracțiunilor prin atragerea și implicarea în aceste atribuții a unor funcționari publici.

În asemenea situație, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Letellior C. Franței) a statuat că punerea în libertate va continua să fie legitimă dacă ordinea publică va continua să fie amenințată de reacția comunității față de gravitatea și pericolul unor infracțiuni, astfel percepute de membrii comunității și desigur pentru o corectă înfăptuire a justiției într-o cauză operată în faza de urmărire penală care pentru stabilirea unei stări de fapt și de drept impune în continuare administrarea unor audieri de martori, inculpați, confruntări între aceștia pe de o parte, cât și confruntarea dintre inculpați și martori, audierea unor notari publici și a unor persoane interpuse în actele de vânzare-cumpărare încheiate și intabulate cu încălcarea legii și justifică prelungirea arestării preventive, așa cum corect a procedat prima instanță.

În consecință, în privința temeiurilor care au justificat luarea acestei măsuri preventive aceste se mențin în continuare, după cum se constată și existența altora care împreună, justifică în continuare menținerea și prelungirea arestării preventive.

Referitor la aspecte legate de circumstanțele personale ale inculpatului, starea de sănătate a acestuia sau chestiuni care vizează starea de fapt vinovăția inculpatului sau neadministrarea unor probe sunt împrejurări care depășesc limitele în această cauză aflată în recurs, urmând, desigur, a face obiectul unei analize punctuale cu ocazia examinării fondului cauzei.

Drept urmare, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile formulate de inculpat, că pericolul pentru ordinea publică - prin lăsarea în libertate a inculpatului - se menține fiind persistent și actual, astfel încât, prelungirea arestării preventive dispusă de Curtea de Apel Timișoara este legală și temeinică, urmând a fi menținută prin respingerea recursului conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se includ și cheltuielile cu asistența juridică din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Încheierii nr. 5/PI/CC din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 735/59/2010.

Obligă recurentul inculpat la 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 30 iunie 2010.