ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4392/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4392/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor
și materialului din dosarul, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a admis, în principiu cererea inculpatului K.F. privind
liberarea provizorie sub control judiciar, în temeiul art. 160
8
alin. (1) C. proc. pen.
În conformitate cu art. 160
8a
alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca nefondată cererea inculpatului privind
liberarea provizorie sub control judiciar.
Prin aceeași încheiere au fost
respinse, ca nefondate, cererile formulate de inculpații S.I., K.F. și B.P.,
privind revocarea măsurii arestării preventive, precum și cererile S.I. și B.P.
privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu
părăsi localitatea sau țara [potrivit art. 139 alin. (2) C. proc. pen.],
respectiv art. 139 alin. (1) C. proc. pen.
În temeiul art. 300
1
rap.
la art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 160
b
alin.
(3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților S.I. K.F. și B.P.
S-a dispus conform art. 189 alin.
(1) C. proc. pen., plata din fondul Ministerului Justiției către interpretul de
limbă maghiară G.E.A. a sumei de 150 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor
prestate la termenul de judecată din 22 noiembrie 2010.
Prin aceeași încheiere s-a dispus amânarea
cauzei la 10 ianuarie 2011, cu citarea inculpaților aflați în stare de arest și
a celor lipsă, precum și a părților civile.
În respingerea cererii de liberare
provizorie sub control judiciar a inculpatului K.F. instanța a reținut
următoarele:
Potrivit art. 160
2
alin.
(2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în
cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe
învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca
să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau
experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea
fapte, iar în speța de față datele la care se referă textul de lege rezultă din
miza ridicată a procesului penal declanșat împotriva inculpatului, starea
conflictuală creată prin tulburarea serioasă a activității O.C. PEN.I.
Timișoara, a două birouri notariale și a două părți civile persoane juridice, lipsa
garanțiilor că desfășurarea procesului penal nu ar fi afectată de lăsarea în
libertate a inculpatului.
Deși a invocat importanța
circumstanțelor personale în privința luării, prelungirii, înlocuirii sau
revocării unei măsuri procesuale preventive, instanța fondului a apreciat că acestea
nu pot fi privite izolat de faptele imputate și de circumstanțele reale în care
acestea au fost săvârșite.
Ținând cont de activitatea
infracțională de care este acuzat inculpatul K.F. de existența unor indicii
privind contrafacerea și folosirea unor înscrisuri oficiale, însoțite de
declararea necorespunzătoare a adevărului cu prilejul prezentării înscrisurilor
falsificate la O.C. PEN.I., la două birouri notariale și la Primăria Mun. Timișoara, determinarea cu intenție a săvârșirii infracțiunii de neglijență în
serviciu de către doi notari publici și doi lucrători de carte funciară, caracterul
organizat al acțiunilor ilicite, amploarea acestora, caracterul repetat,
instanța fondului a concluzionat că toate aceste elemente prevalează asupra lipsei
antecedentelor penale ale inculpaților a pretinsei conduite sincere a acestuia
și nu justifică liberarea lui sub control judiciar.
Deliberând asupra stării de arest a
inculpaților S.I., K.F. și B.P., instanța fondului a avut în vedere că prin rechizitoriul
nr. 157/P/2008 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților
- S.I., fost C., zis „I.”, pentru
săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 323 alin. (1), (2) C. pen.
- art. 288 alin. (1) C. pen. cu
aplic. art. 41 - 42 C. pen.
- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41
- 42 C. pen.;
- art. 293 C. pen.;
- art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42
C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;
- art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42
C. pen., și art. 75 lit. a) C. pen.;
- art. 292 C. pen. cu aplic. art.
41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;
- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la
art. 248
1
cu aplic. art. 41-42 C. pen.;
- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la
art. 289 C. pen. și art. 41 - 42 C. pen.;
- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41
- 42 C. pen.
- art. 215 alin. (1), (2), (3) și
(5) C. pen.;
- art. 20 rap. la art. 215 alin.
(1), (2), (3) și (5) C. pen.;
- art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la
art. 215 C. pen. combinat cu art. 229 alin. (3) C. pen., prin recalificare în
art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.,
cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.
- K.F., pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de:
- art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.;
- art. 288 alin. (1) C. pen. cu
aplic. art. 41 - 42 C. pen.;
- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41
- 42 C. pen.;
- art. 293 C. pen.;
- art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42
C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;
- art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42
C. pen., și art. 75 lit. a) C. pen.;
- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la
art. 248
1
cu aplic. art. 41-42 C. pen.;
- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la
art. 289 C. pen și art. 41 - 42 C. pen.;
- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41
- 42 C. pen.;
- art. 292 C. pen. cu aplic. art.
41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 34 C.
pen.
-
B.P.
,
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 323 alin. (1), (2) C. pen.;
- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41
- 42 C. pen.;
- art. 286 C. pen. cu aplic. art.
41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.
- art. 287 C. pen. cu aplic. art.
41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.
- art. 292 C. pen. cu aplic. art.
41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.
- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la
art. 248
1
cu aplic art. 41-42 C. pen.
- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la
art. 289 C. pen și art. 41 - 42 C. pen.
- art. 288 alin. (1) C. pen. cu
aplic. art. 41 - 42 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.
Din mijloacele de probă administrate
în cauză în faza de urmărire penală rezultă indicii temeinice ce justifică – în
opinia instanței fondului - bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit
faptele reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, respectiv că s-au întocmit
în fals două dispoziții de restituire teren, plăsmuite integral cu semnături și
ștampile aparent ca aparținând Primarului Municipiului Timișoara, și a documentațiilor
cadastrale anexe, acte ce ulterior întocmirii în fals, au fost prezentate spre
intabulare, obținându-se aceasta prin folosirea unei procuri judiciare întocmite
în Ungaria cu date false
Pericolul social concret pentru
ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în stare de libertate a inculpaților
a rezultat în aprecierea instanței, din natura și gravitatea faptelor imputate,
numărul mare de persoane implicate în derularea activității ilicite, nivelul
prejudiciului ce a atras și încadrarea juridică a faptei de înșelăciune,
rezonanța socială pe care o are comiterea unui număr mare de infracțiuni, ceea
ce a condus la concluzia că temeiurile care au determinat aretarea impun în
continuare privarea de libertate.
În privința termenului rezonabil al
duratei arestării preventive, instanța a arătat că acest caracter nu se
analizează doar prin prisma timpului scurs de la data luării măsurii, deoarece,
astfel cum se desprinde și din jurisprudența C.E.D.O., se impun a fi avute în
vedere și alte criterii, precum miza procesului și complexitatea cauzei iar în
raport de acestea, lăsarea în libertate a inculpaților ar fi de natură a
încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a
instanței atât de către inculpați cât și de alte persoane ce ar percepe lăsarea
în libertate drept o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.
Împotriva dispoziției de respingere
a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K.F.
și a dispoziției de menținere a stării de arest.. pe inculpații S.I. și K.F. cei
doi inculpați au formulat recurs, solicitând Înaltei Curți casarea încheierii și
revocarea măsurii arestării preventive cu consecința , judecării inculpaților
în stare de libertate.
În susținerea recursurilor declarate
de apărătorul desemnat din oficiu recurentului inculpat K.F. și avocatul ales
al recurentului inculpat S.I. au arătat că nu mai subzistă motivele ce au stat
la baza luării măsurii privative de libertate .
Examinând încheierea recurată, prin
prisma criticilor aduse, în conformitate cu art. 385
6
alin. (1), dar
și în afara temeiurilor invocate, sub toate aspectele astfel cum prevederile
art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., impun, Înalta Curte constată că recursurile
formulate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea penală nr. 1/PI/CC
din 4 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a dispus luarea măsurii
arestării preventive față de inculpatul S.I., în temeiul art. 143, art. 148 alin.
(1) lit. f) C. proc. pen., iar prin încheierea nr. 4/PI/CC/ din 14 iunie 2010 a aceleiași instanțe s-a luat măsura arestării preventive față de inculpatul K.F. conform art. 143,
art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., emițându-se astfel mandatul de
arestare preventivă nr. 5 din 4 mai 2010 și respectiv nr. 12 din 14 iunie 2010.
Inculpații fuseseră reținuți în baza
ordonanțelor de reținere din 4 mai 2010 și, respectiv 14 iunie 2010.
La momentul procesual al dispunerii măsurii
privative de libertate s-a reținut că sunt indicii temeinice că inculpatul S.I.
în perioada 2006 - februarie 2008, împreună cu inculpatul K.F., făptuitorii T.S.J.
și C.C. și alții, s-au constituit într-o grupare în scopul săvârșirii de infracțiuni
fiecare având un rol pe etape. Astfel inculpatul S.I. a procedat la plăsmuirea
unor acte false , procuri judiciare, documentații cadastrale, cu scopul de a
obține foloase materiale necuvenite, cu consecința producerii unor pagube de
321.136 Euro Primăriei Municipiului Timișoara, ca urmare a deposedării de
terenuri, cât și a păgubirii cumpărătorului de bună credință. În acest context,
inculpatul K.F. cunoscând că terenurile în cauză nu sunt revendicate, în
asociere și cu funcționari publici de la OC. PEN.I, Serviciul de carte
funciară, primăria, notari publici, au plăsmuit dispoziția de restituire nr. 2456
din 4 noiembrie 2005, documentația de intabulare aferentă, reușind în această
manieră, intabularea lor și, ulterior, înstrăinarea la SC I.T.C. SRL, prin procură falsă pe numele inculpatului maghiar B.P.
Ulterior prin rechizitoriul din 22
octombrie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara au fost
trimiși, în judecată, în stare de arest, printre alții, și inculpații S.I. și K.F.,
în sarcina cărora s-a reținut săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează:
- art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. -
asociere pentru săvârșirea de infracțiuni;
- art. 288 alin. (1) C. pen. cu
aplic. art.41 - 42 C. pen.
- fals material în înscrisuri oficiale, prin contrafacerea și alterarea
în orice mod a celor două dispoziții de restituire, a documentației cadastrale,
a procurilor judiciare emise în Ungaria;
- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41
- 42 C. pen. - uzul de fals prin folosirea documentelor falsificate;
- art. 293 C. pen.
- prin prezentarea sub o identitate
falsă pe falsul B.R. în fața notarului public C.S.;
- art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42
C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., coautorat împreună cu inculpatul K.F. și B.Z.
la infracțiunea de falsificarea instrumentelor oficiale;
- art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42
C. pen., și art. 75 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea
instrumentelor oficiale false;
- art. 292 C. pen. cu aplic. art.
41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.
constând din fals în declarații prin declararea
necorespunzătore a adevărului cu prilejul prezentării cererilor la OC. PEN.I,
la notarii publici N.T.C.S. și la Direcția Fiscală a Primăriei Mun. Timișoara;
- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la
art. 248
1
cu aplic art. 41-42 C. pen.
participație improprie la săvârșirea infracțiunii de
abuz în serviciu
cu consecințe
deosebit de grave - constând în participația improprie sub forma de determinări,
înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenție la săvârșirea din culpă a
infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. de
către funcționarii publici T.P., C.R.
și notarii public N.T. și art. 249 alin. (1) C. pen. pentru notând public C.S.;
- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la
art. 289 C. pen
și art.
41 - 42 C. pen. constând din participația improprie la săvârșirea infracțiunii de
fals intelectual - sub forma de determinări, înlesnirii sau ajutării în orice
mod cu intenție la săvârșirea din culpă a infracțiunii de neglijență în
serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. de către funcționarii publici T.P.,
C.R. și notarii publici N.T. și C.S., cu referire la obținerea celor două
încheierii de C.F., a încheierilor de autentificare a contractelor de vânzare -
cumpărare a celor trei imobile și a încheierilor de autentificare a procuri
judiciare emise de notarul C.S.;
- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41
- 42 C. pen. constând
din de uz de fals a încheierilor de autentificare a contractelor de vânzarea
cumpărare a celor trei imobile și a încheierilor de autentificare a procurii
judiciare emise de notarul C.S.,
- art. 215 alin. (1), (2), (3) și
(5) C. pen.
-
înșelăciune cu consecințe deosebit de grave săvârșite în dauna SC I.T.C. SRL,
- art. 31 alin. (2) C. pen. rap la
art. 215 C. pen. combinat cu art. 229 alin . (3) C. pen. iar prin recalificare
în art. 31 alin. (2) C. pen. rap la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)
C. pen. - participație improprie la
săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave sub
forma determinării, înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenție, la
săvârșirea unei fapte prev. de legea penală de către o persoană care comite
acea faptă fără vinovăție
Fapta de înșelăciune a fost comisă
prin instigarea menajerei sale
P.M. în data 02 august 1995 - imobilul fiind proprietate publică a
Statului Român iar prin modificările aduse prin Legea nr. 140/1996, art. 229 a devenit art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;
- art. 20 rap la art. 215 alin. (1),
(2), (3) și (5) C. pen. - tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu
consecințe deosebit de grave în dauna lui J.T.;
- art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. -
asociere pentru
săvârșirea de infracțiuni;
- art. 288 alin. (1) ) C. pen. cu
aplic. art. 41 - 42 C. pen.
- fals material în înscrisuri oficiale, prin contrafacerea și alterarea
în orice mod a celor două dispoziții de restituire, a documentației cadastrale,
a procurilor judiciare emise în Ungaria,
- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41
- 42 C. pen. - uzul de
fals prin folosirea documentelor falsificate,
- art.
293 C. pen. - prin prezentarea sub o
identitate falsă pe falsul B.R. în fața notarului public C.S.;
- art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42
C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. - coautorat împreună cu inculpatul S.I. și B.Z.
la infracțiunea de falsificarea instrumentelor oficiale;
- art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42
C. pen., și art. 75 lit. a) C. pen. - pentru săvârșirea infracțiunii de
folosirea instrumentelor oficiale false;
- art. 292 C. pen. cu aplic. art.
41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.,
constând din fals în declarații prin declararea
necorespunzătore a adevărului cu prilejul prezentării cererilor la OC. PEN.I,
la notarii publici N.T., C.S. și la Direcția Fiscală a Primăriei Mun. Timișoara
- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la
art. 248
1
cu aplic art. 41-42 C. pen.
participație improprie la săvârșirea infracțiunii de
abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave - constând în participat ia
improprie sub forma de determinări, înlesnirii sau ajutării în orice mod cu
intenție la săvârșirea din culpă a infracțiunii de neglijență în serviciu prev.
de art. 249 alin. (2) C. pen. de către funcționarii publici T.P., C.R. și
notarii publici N.T. iar pentru C.S. cu referire la art. 249 alin. (1) C. pen.
- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la
art. 289 C. pen. și art. 41 - 42 C. pen., constând din participația improprie
la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual sub forma de determinări,
înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenție la săvârșirea din culpă a
infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. de
către funcționarii publici T.P., C.R. și notari publici N.T. și C.S., cu
referire la obținerea celor două încheierii de CF, a încheierilor de
autentificare a contractelor de vânzarea cumpărare a celor trei imobile și a
încheierilor de autentificare a procurii
judiciare emise de notarul C.S.;
- art. 291 C. pen. cu aplic art. 41
- 42 C. pen.
constând
din uz de fals la folosirea (uzul) celor două încheierii de C.F., a
încheierilor de autentificare a contractelor de vânzarea cumpărare a celor trei
imobile și a încheierilor de autentificare a procurii judiciare emise de notarul
C.S.;
În aplicarea disp. art. 300
2
C. proc. pen., vizând verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării
preventive a celor doi inculpați, instanța fondului a apreciat cui privire la subzistența
temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă iar referitor la cererea de
liberare provizorie sub control judiciar cu care a fost investită de către inculpatul
K.F. deși a constatat
îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a respins-o ca nefondată,
în virtutea aprecierilor evocate în precedent.
Referitor la dispoziția de menținere
a detenției provizorii a celor doi inculpați, Înalta Curte o consideră legală
și temeinică.
Potrivit art. 148 lit. f) C. proc.
pen., una din concluziile arestării preventive este aceea că lăsarea în
libertate a inculpaților să prezinte pericol concret pentru ordinea publică.
În evaluarea acestui pericol nu
trebuie avută în vedere numai datele privind persoana inculpaților ci și cele
referitoare la infracțiunile de a căror săvârșire este acesta acuzat, la pericolul
social ce le caracterizează.
În ipoteza în care lăsarea în
libertate a inculpaților ar încuraja alte persoane să comită fapte
asemănătoare, dacă acesta ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate,
credință că justiția nu funcționează suficient de ferm împotriva unor manifestări
infracționale de accentuat pericol social, precum cel relevat de speța de față,
determină că cerința prevăzută în textul de lege menționat să fie îndeplinită,
iar menținerea măsurii privative de libertate justificată.
Existența pericolului public poate rezulta
între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt acuzați
cei doi inculpați, de reacția publică la comiterea unor asemenea fapte care evidențiază
prin altele, parcurgerea mai multor etape prin intervenția sau atragerea în
lanțul infracțional a unor funcționari publici - Primar Carte Funciară , notari
publici ce aveau în atribuțiile lor de serviciu întocmirea actelor specifice dobândirii
și înstrăinării unor proprietăți de posibil comiterii chiar a unor fapte asemănătoare
de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori
ai unor astfel de fapte.
Pe de altă parte, Înalta Curte, nu
poate omite în evaluarea asupra subzistenței semenului ce a generat luarea
măsurii arestării preventive a inculpaților, criteriul bunei administrări a
probelor în faza de cercetare judecătorească în contextul unei cauze extrem de
complexe cu număr mare de persoane implicate în câmpul infracțional , ceea ce
relevă un risc concret de atingere adusă bunei derulări a procedurilor judiciare,
în eventualitatea punerii în libertate a inculpaților la acest moment
procesual.
Constituirea unui grup infracțional numeros
în scopul săvârșirii de infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,
cu antrenarea în activitatea infracțională amplă a unor funcționari publici,
notari publici în viziunea Înaltei Curți un pericol concret pentru ordinea
publică nu justifică menținerea arestării preventive a inculpaților în cursul
judecății cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege, un asemenea pericol
găsindu-și corespondent prin starea de neliniște, de sentimentul de
insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea
unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare
de libertate.
În ceea ce privește respingerea
cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K.F.,
ca nefondată, Înalta Curte arată că și această dispoziție este legală și
temeinică și, în acest sens expune următoarele:
Examinând și admiterea în principiu
a cererii de liberare provizorie constituie prima fază, în cea de-a doua fază,
procedându-se după ascultarea învinuitului sau inculpatului, ea verificând
condițiile prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
În mod corect, în cauză, instanța a
constatat satisfăcute condițiile admisibilității în principiu a cererii.
Potrivit art. 160
2
alin.
(1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în
cazul infracțiunilor săvârșite de inculpați, precum și în cazul infracțiunilor
intenționate pentru care legea nu prevede închisoare ce nu depășește 8 ani.
Alin. (2) al aceluiași articol
statuează că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în
care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau
inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să
zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau
experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În situația în care, deși sunt
îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii, însă apreciindu-se în
concret cauza, față de complexitatea ei, de natura gravă a infracțiunii pentru
care este judecat inculpatul de gradul ridicat de pericol social, de rezonanța extrem
de negativă în opinia publică este întemeiată respingerea cererii de liberare provizorie
sub control judiciar și menținerea arestării preventive a inculpatului K.F.
În adevăr, scopul măsurilor preventive
poate fi realizat, printre altele, și prin liberarea provizorie sub control
judiciar sau pe cauțiune, astfel cum dispozițiile art. 136 alin. (2)
reglementează.
În raport de stadiul actual al
procedurii judiciare în speța de față, Înalta Curte apreciază că scopul măsurilor
preventive, cum este reglementat în art. 136 C. proc. pen., nu ar putea fi
asigurat prin liberarea provizorie a inculpatului K.F., cu atât mai mult cu cât
în urma verificării problematicii subzistenței temeiurilor avute în vedere la
luarea măsurii arestării preventive, a reieșit cu existența că acestea se
mențin.
În virtutea considerentelor ce
preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca nefondate
recursurile formulate de recurenții inculpați S.I. și K.F. împotriva încheierii
din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C.
proc. pen. a obligat pe recurentul inculpat S.I. la plata sumei de 125 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând
onorariu parțial desemnat apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea
apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției iar pe
recurentul inculpat K.F. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.I.
și K.F. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1101.1/59/2010.
Obligă pe recurentul inculpat S.I. la plata sumei de 125
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei,
reprezentând onorariu parțial desemnat apărătorului desemnat din oficiu, până
la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Obligă pe recurentul inculpat K.F. la plata sumei de 200
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2010.