ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4392/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul, constată următoarele: Prin încheierea din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a admis, în principiu cererea inculpatului K.F. privind liberarea provizorie sub control judiciar, în temeiul art. 160 8 alin. (1) C. proc. pen. În conformitate cu art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca nefondată cererea inculpatului privind liberarea provizorie sub control judiciar. Prin aceeași încheiere au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de inculpații S.I., K.F. și B.P., privind revocarea măsurii arestării preventive, precum și cererile S.I. și B.P. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara [potrivit art. 139 alin. (2) C. proc.

pen.], respectiv art. 139 alin. (1) C. proc. pen. În temeiul art. 300 1 rap. la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților S.I. K.F. și B.P. S-a dispus conform art. 189 alin. (1) C. proc. pen., plata din fondul Ministerului Justiției către interpretul de limbă maghiară G.E.A. a sumei de 150 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate la termenul de judecată din 22 noiembrie 2010. Prin aceeași încheiere s-a dispus amânarea cauzei la 10 ianuarie 2011, cu citarea inculpaților aflați în stare de arest și a celor lipsă, precum și a părților civile. În respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului K.F.

instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, iar în speța de față datele la care se referă textul de lege rezultă din miza ridicată a procesului penal declanșat împotriva inculpatului, starea conflictuală creată prin tulburarea serioasă a activității O.C. PEN.I. Timișoara, a două birouri notariale și a două părți civile persoane juridice, lipsa garanțiilor că desfășurarea procesului penal nu ar fi afectată de lăsarea în libertate a inculpatului.

Deși a invocat importanța circumstanțelor personale în privința luării, prelungirii, înlocuirii sau revocării unei măsuri procesuale preventive, instanța fondului a apreciat că acestea nu pot fi privite izolat de faptele imputate și de circumstanțele reale în care acestea au fost săvârșite. Ținând cont de activitatea infracțională de care este acuzat inculpatul K.F. de existența unor indicii privind contrafacerea și folosirea unor înscrisuri oficiale, însoțite de declararea necorespunzătoare a adevărului cu prilejul prezentării înscrisurilor falsificate la O.C. PEN.I., la două birouri notariale și la Primăria Mun.

Timișoara, determinarea cu intenție a săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu de către doi notari publici și doi lucrători de carte funciară, caracterul organizat al acțiunilor ilicite, amploarea acestora, caracterul repetat, instanța fondului a concluzionat că toate aceste elemente prevalează asupra lipsei antecedentelor penale ale inculpaților a pretinsei conduite sincere a acestuia și nu justifică liberarea lui sub control judiciar. Deliberând asupra stării de arest a inculpaților S.I., K.F. și B.P., instanța fondului a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 157/P/2008 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților - S.I., fost C., zis „I.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 323 alin. (1), (2) C. pen.

- art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. - art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.; - art. 293 C. pen.; - art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; - art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., și art. 75 lit. a) C. pen.; - art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; - art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 248 1 cu aplic. art. 41-42 C. pen.; - art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. și art. 41 - 42 C. pen.; - art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. - art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; - art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; - art. 31 alin. (2) C. pen.

rap. la art. 215 C. pen. combinat cu art. 229 alin. (3) C. pen., prin recalificare în art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. - K.F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.; - art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.; - art. 293 C. pen.; - art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; - art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., și art. 75 lit. a) C. pen.; - art. 31 alin. (1) C. pen. rap la art. 248 1 cu aplic. art. 41-42 C. pen.; - art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 C. pen și art. 41 - 42 C. pen.; - art. 291 C. pen.

cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.; - art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. - B.P. , pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 323 alin. (1), (2) C. pen.; - art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.; - art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. - art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. - art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. - art. 31 alin. (1) C. pen. rap la art. 248 1 cu aplic art. 41-42 C. pen. - art. 31 alin. (1) C. pen. rap la art. 289 C. pen și art. 41 - 42 C. pen. - art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic.

art. 41 - 42 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.

Din mijloacele de probă administrate în cauză în faza de urmărire penală rezultă indicii temeinice ce justifică – în opinia instanței fondului - bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, respectiv că s-au întocmit în fals două dispoziții de restituire teren, plăsmuite integral cu semnături și ștampile aparent ca aparținând Primarului Municipiului Timișoara, și a documentațiilor cadastrale anexe, acte ce ulterior întocmirii în fals, au fost prezentate spre intabulare, obținându-se aceasta prin folosirea unei procuri judiciare întocmite în Ungaria cu date false Pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în stare de libertate a inculpaților a rezultat în aprecierea instanței, din natura și gravitatea faptelor imputate, numărul mare de persoane implicate în derularea activității ilicite, nivelul prejudiciului ce a atras și încadrarea juridică a faptei de înșelăciune, rezonanța socială pe care o are comiterea unui număr mare de infracțiuni, ceea ce a condus la concluzia că temeiurile care au determinat aretarea impun în continuare privarea de libertate.

În privința termenului rezonabil al duratei arestării preventive, instanța a arătat că acest caracter nu se analizează doar prin prisma timpului scurs de la data luării măsurii, deoarece, astfel cum se desprinde și din jurisprudența C.E.D.O., se impun a fi avute în vedere și alte criterii, precum miza procesului și complexitatea cauzei iar în raport de acestea, lăsarea în libertate a inculpaților ar fi de natură a încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a instanței atât de către inculpați cât și de alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate drept o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților. Împotriva dispoziției de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K.F.

și a dispoziției de menținere a stării de arest.. pe inculpații S.I. și K.F. cei doi inculpați au formulat recurs, solicitând Înaltei Curți casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive cu consecința , judecării inculpaților în stare de libertate. În susținerea recursurilor declarate de apărătorul desemnat din oficiu recurentului inculpat K.F. și avocatul ales al recurentului inculpat S.I. au arătat că nu mai subzistă motivele ce au stat la baza luării măsurii privative de libertate . Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor aduse, în conformitate cu art. 385 6 alin. (1), dar și în afara temeiurilor invocate, sub toate aspectele astfel cum prevederile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., impun, Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Prin încheierea penală nr. 1/PI/CC din 4 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul S.I., în temeiul art. 143, art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., iar prin încheierea nr. 4/PI/CC/ din 14 iunie 2010 a aceleiași instanțe s-a luat măsura arestării preventive față de inculpatul K.F. conform art. 143, art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., emițându-se astfel mandatul de arestare preventivă nr. 5 din 4 mai 2010 și respectiv nr. 12 din 14 iunie 2010. Inculpații fuseseră reținuți în baza ordonanțelor de reținere din 4 mai 2010 și, respectiv 14 iunie 2010. La momentul procesual al dispunerii măsurii privative de libertate s-a reținut că sunt indicii temeinice că inculpatul S.I.

în perioada 2006 - februarie 2008, împreună cu inculpatul K.F., făptuitorii T.S.J. și C.C. și alții, s-au constituit într-o grupare în scopul săvârșirii de infracțiuni fiecare având un rol pe etape. Astfel inculpatul S.I. a procedat la plăsmuirea unor acte false , procuri judiciare, documentații cadastrale, cu scopul de a obține foloase materiale necuvenite, cu consecința producerii unor pagube de 321.136 Euro Primăriei Municipiului Timișoara, ca urmare a deposedării de terenuri, cât și a păgubirii cumpărătorului de bună credință. În acest context, inculpatul K.F. cunoscând că terenurile în cauză nu sunt revendicate, în asociere și cu funcționari publici de la OC. PEN.I, Serviciul de carte funciară, primăria, notari publici, au plăsmuit dispoziția de restituire nr. 2456 din 4 noiembrie 2005, documentația de intabulare aferentă, reușind în această manieră, intabularea lor și, ulterior, înstrăinarea la SC I.T.C.

SRL, prin procură falsă pe numele inculpatului maghiar B.P. Ulterior prin rechizitoriul din 22 octombrie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara au fost trimiși, în judecată, în stare de arest, printre alții, și inculpații S.I. și K.F., în sarcina cărora s-a reținut săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează: - art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. - asociere pentru săvârșirea de infracțiuni; - art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art.41 - 42 C. pen. - fals material în înscrisuri oficiale, prin contrafacerea și alterarea în orice mod a celor două dispoziții de restituire, a documentației cadastrale, a procurilor judiciare emise în Ungaria; - art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.

- uzul de fals prin folosirea documentelor falsificate; - art. 293 C. pen. - prin prezentarea sub o identitate falsă pe falsul B.R. în fața notarului public C.S.; - art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., coautorat împreună cu inculpatul K.F. și B.Z. la infracțiunea de falsificarea instrumentelor oficiale; - art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., și art. 75 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea instrumentelor oficiale false; - art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. constând din fals în declarații prin declararea necorespunzătore a adevărului cu prilejul prezentării cererilor la OC. PEN.I, la notarii publici N.T.C.S.

și la Direcția Fiscală a Primăriei Mun. Timișoara; - art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 248 1 cu aplic art. 41-42 C. pen. participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave - constând în participația improprie sub forma de determinări, înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenție la săvârșirea din culpă a infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. de către funcționarii publici T.P., C.R. și notarii public N.T. și art. 249 alin. (1) C. pen. pentru notând public C.S.; - art. 31 alin. (1) C. pen. rap la art. 289 C. pen și art. 41 - 42 C. pen. constând din participația improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual - sub forma de determinări, înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenție la săvârșirea din culpă a infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.

de către funcționarii publici T.P., C.R. și notarii publici N.T. și C.S., cu referire la obținerea celor două încheierii de C.F., a încheierilor de autentificare a contractelor de vânzare - cumpărare a celor trei imobile și a încheierilor de autentificare a procuri judiciare emise de notarul C.S.; - art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. constând din de uz de fals a încheierilor de autentificare a contractelor de vânzarea cumpărare a celor trei imobile și a încheierilor de autentificare a procurii judiciare emise de notarul C.S., - art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. - înșelăciune cu consecințe deosebit de grave săvârșite în dauna SC I.T.C. SRL, - art. 31 alin. (2) C. pen. rap la art. 215 C. pen.

combinat cu art. 229 alin . (3) C. pen. iar prin recalificare în art. 31 alin. (2) C. pen. rap la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. - participație improprie la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave sub forma determinării, înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenție, la săvârșirea unei fapte prev. de legea penală de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție Fapta de înșelăciune a fost comisă prin instigarea menajerei sale P.M. în data 02 august 1995 - imobilul fiind proprietate publică a Statului Român iar prin modificările aduse prin Legea nr. 140/1996, art. 229 a devenit art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; - art. 20 rap la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

- tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în dauna lui J.T.; - art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. - asociere pentru săvârșirea de infracțiuni; - art. 288 alin. (1) ) C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. - fals material în înscrisuri oficiale, prin contrafacerea și alterarea în orice mod a celor două dispoziții de restituire, a documentației cadastrale, a procurilor judiciare emise în Ungaria, - art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. - uzul de fals prin folosirea documentelor falsificate, - art. 293 C. pen. - prin prezentarea sub o identitate falsă pe falsul B.R. în fața notarului public C.S.; - art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

- coautorat împreună cu inculpatul S.I. și B.Z. la infracțiunea de falsificarea instrumentelor oficiale; - art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., și art. 75 lit. a) C. pen. - pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea instrumentelor oficiale false; - art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., constând din fals în declarații prin declararea necorespunzătore a adevărului cu prilejul prezentării cererilor la OC. PEN.I, la notarii publici N.T., C.S. și la Direcția Fiscală a Primăriei Mun. Timișoara - art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 248 1 cu aplic art. 41-42 C. pen. participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave - constând în participat ia improprie sub forma de determinări, înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenție la săvârșirea din culpă a infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.

de către funcționarii publici T.P., C.R. și notarii publici N.T. iar pentru C.S. cu referire la art. 249 alin. (1) C. pen. - art. 31 alin. (1) C. pen. rap la art. 289 C. pen. și art. 41 - 42 C. pen., constând din participația improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual sub forma de determinări, înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenție la săvârșirea din culpă a infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. de către funcționarii publici T.P., C.R. și notari publici N.T. și C.S., cu referire la obținerea celor două încheierii de CF, a încheierilor de autentificare a contractelor de vânzarea cumpărare a celor trei imobile și a încheierilor de autentificare a procurii judiciare emise de notarul C.S.; - art. 291 C. pen.

cu aplic art. 41 - 42 C. pen. constând din uz de fals la folosirea (uzul) celor două încheierii de C.F., a încheierilor de autentificare a contractelor de vânzarea cumpărare a celor trei imobile și a încheierilor de autentificare a procurii judiciare emise de notarul C.S.; În aplicarea disp. art. 300 2 C. proc. pen., vizând verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, instanța fondului a apreciat cui privire la subzistența temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă iar referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar cu care a fost investită de către inculpatul K.F. deși a constatat îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a respins-o ca nefondată, în virtutea aprecierilor evocate în precedent.

Referitor la dispoziția de menținere a detenției provizorii a celor doi inculpați, Înalta Curte o consideră legală și temeinică. Potrivit art. 148 lit. f) C. proc. pen., una din concluziile arestării preventive este aceea că lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol concret pentru ordinea publică. În evaluarea acestui pericol nu trebuie avută în vedere numai datele privind persoana inculpaților ci și cele referitoare la infracțiunile de a căror săvârșire este acesta acuzat, la pericolul social ce le caracterizează.

În ipoteza în care lăsarea în libertate a inculpaților ar încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, dacă acesta ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credință că justiția nu funcționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social, precum cel relevat de speța de față, determină că cerința prevăzută în textul de lege menționat să fie îndeplinită, iar menținerea măsurii privative de libertate justificată.

Existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt acuzați cei doi inculpați, de reacția publică la comiterea unor asemenea fapte care evidențiază prin altele, parcurgerea mai multor etape prin intervenția sau atragerea în lanțul infracțional a unor funcționari publici - Primar Carte Funciară , notari publici ce aveau în atribuțiile lor de serviciu întocmirea actelor specifice dobândirii și înstrăinării unor proprietăți de posibil comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Pe de altă parte, Înalta Curte, nu poate omite în evaluarea asupra subzistenței semenului ce a generat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, criteriul bunei administrări a probelor în faza de cercetare judecătorească în contextul unei cauze extrem de complexe cu număr mare de persoane implicate în câmpul infracțional , ceea ce relevă un risc concret de atingere adusă bunei derulări a procedurilor judiciare, în eventualitatea punerii în libertate a inculpaților la acest moment procesual.

Constituirea unui grup infracțional numeros în scopul săvârșirii de infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, cu antrenarea în activitatea infracțională amplă a unor funcționari publici, notari publici în viziunea Înaltei Curți un pericol concret pentru ordinea publică nu justifică menținerea arestării preventive a inculpaților în cursul judecății cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege, un asemenea pericol găsindu-și corespondent prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

În ceea ce privește respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K.F., ca nefondată, Înalta Curte arată că și această dispoziție este legală și temeinică și, în acest sens expune următoarele: Examinând și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie constituie prima fază, în cea de-a doua fază, procedându-se după ascultarea învinuitului sau inculpatului, ea verificând condițiile prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia. În mod corect, în cauză, instanța a constatat satisfăcute condițiile admisibilității în principiu a cererii. Potrivit art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite de inculpați, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea nu prevede închisoare ce nu depășește 8 ani.

Alin. (2) al aceluiași articol statuează că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. În situația în care, deși sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii, însă apreciindu-se în concret cauza, față de complexitatea ei, de natura gravă a infracțiunii pentru care este judecat inculpatul de gradul ridicat de pericol social, de rezonanța extrem de negativă în opinia publică este întemeiată respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și menținerea arestării preventive a inculpatului K.F.

În adevăr, scopul măsurilor preventive poate fi realizat, printre altele, și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, astfel cum dispozițiile art. 136 alin. (2) reglementează. În raport de stadiul actual al procedurii judiciare în speța de față, Înalta Curte apreciază că scopul măsurilor preventive, cum este reglementat în art. 136 C. proc. pen., nu ar putea fi asigurat prin liberarea provizorie a inculpatului K.F., cu atât mai mult cu cât în urma verificării problematicii subzistenței temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, a reieșit cu existența că acestea se mențin. În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții inculpați S.I.

și K.F. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe recurentul inculpat S.I. la plata sumei de 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariu parțial desemnat apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției iar pe recurentul inculpat K.F. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.I. și K.F. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1101.1/59/2010. Obligă pe recurentul inculpat S.I. la plata sumei de 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariu parțial desemnat apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurentul inculpat K.F. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2010.