ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.12.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4392/2010

HOTĂRÂRE
06.12.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4392/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor

și materialului din dosarul, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a admis, în principiu cererea inculpatului K.F. privind

liberarea provizorie sub control judiciar, în temeiul art. 160

8

alin. (1) C. proc. pen.

În conformitate cu art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca nefondată cererea inculpatului privind

liberarea provizorie sub control judiciar.

Prin aceeași încheiere au fost

respinse, ca nefondate, cererile formulate de inculpații S.I., K.F. și B.P.,

privind revocarea măsurii arestării preventive, precum și cererile S.I. și B.P.

privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu

părăsi localitatea sau țara [potrivit art. 139 alin. (2) C. proc. pen.],

respectiv art. 139 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 300

1

rap.

la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților S.I. K.F. și B.P.

S-a dispus conform art. 189 alin.

(1) C. proc. pen., plata din fondul Ministerului Justiției către interpretul de

limbă maghiară G.E.A. a sumei de 150 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor

prestate la termenul de judecată din 22 noiembrie 2010.

Prin aceeași încheiere s-a dispus amânarea

cauzei la 10 ianuarie 2011, cu citarea inculpaților aflați în stare de arest și

a celor lipsă, precum și a părților civile.

În respingerea cererii de liberare

provizorie sub control judiciar a inculpatului K.F. instanța a reținut

următoarele:

Potrivit art. 160

2

alin.

(2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în

cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe

învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca

să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte, iar în speța de față datele la care se referă textul de lege rezultă din

miza ridicată a procesului penal declanșat împotriva inculpatului, starea

conflictuală creată prin tulburarea serioasă a activității O.C. PEN.I.

Timișoara, a două birouri notariale și a două părți civile persoane juridice, lipsa

garanțiilor că desfășurarea procesului penal nu ar fi afectată de lăsarea în

libertate a inculpatului.

Deși a invocat importanța

circumstanțelor personale în privința luării, prelungirii, înlocuirii sau

revocării unei măsuri procesuale preventive, instanța fondului a apreciat că acestea

nu pot fi privite izolat de faptele imputate și de circumstanțele reale în care

acestea au fost săvârșite.

Ținând cont de activitatea

infracțională de care este acuzat inculpatul K.F. de existența unor indicii

privind contrafacerea și folosirea unor înscrisuri oficiale, însoțite de

declararea necorespunzătoare a adevărului cu prilejul prezentării înscrisurilor

falsificate la O.C. PEN.I., la două birouri notariale și la Primăria Mun. Timișoara, determinarea cu intenție a săvârșirii infracțiunii de neglijență în

serviciu de către doi notari publici și doi lucrători de carte funciară, caracterul

organizat al acțiunilor ilicite, amploarea acestora, caracterul repetat,

instanța fondului a concluzionat că toate aceste elemente prevalează asupra lipsei

antecedentelor penale ale inculpaților a pretinsei conduite sincere a acestuia

și nu justifică liberarea lui sub control judiciar.

Deliberând asupra stării de arest a

inculpaților S.I., K.F. și B.P., instanța fondului a avut în vedere că prin rechizitoriul

nr. 157/P/2008 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților

- S.I., fost C., zis „I.”, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 323 alin. (1), (2) C. pen.

- art. 288 alin. (1) C. pen. cu

aplic. art. 41 - 42 C. pen.

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41

- 42 C. pen.;

- art. 293 C. pen.;

- art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42

- art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42

- art. 292 C. pen. cu aplic. art.

41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 248

1

cu aplic. art. 41-42 C. pen.;

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 289 C. pen. și art. 41 - 42 C. pen.;

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41

- 42 C. pen.

- art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5) C. pen.;

- art. 20 rap. la art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la

art. 215 C. pen. combinat cu art. 229 alin. (3) C. pen., prin recalificare în

art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.,

cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.

- K.F., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de:

- art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.;

- art. 288 alin. (1) C. pen. cu

aplic. art. 41 - 42 C. pen.;

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41

- 42 C. pen.;

- art. 293 C. pen.;

- art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42

- art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la

art. 248

1

cu aplic. art. 41-42 C. pen.;

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 289 C. pen și art. 41 - 42 C. pen.;

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41

- 42 C. pen.;

- art. 292 C. pen. cu aplic. art.

41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 34 C.

pen.

-

B.P.

,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 323 alin. (1), (2) C. pen.;

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41

- 42 C. pen.;

- art. 286 C. pen. cu aplic. art.

41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

- art. 287 C. pen. cu aplic. art.

41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

- art. 292 C. pen. cu aplic. art.

41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la

art. 248

1

cu aplic art. 41-42 C. pen.

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la

art. 289 C. pen și art. 41 - 42 C. pen.

- art. 288 alin. (1) C. pen. cu

aplic. art. 41 - 42 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.

Din mijloacele de probă administrate

în cauză în faza de urmărire penală rezultă indicii temeinice ce justifică – în

opinia instanței fondului - bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit

faptele reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, respectiv că s-au întocmit

în fals două dispoziții de restituire teren, plăsmuite integral cu semnături și

ștampile aparent ca aparținând Primarului Municipiului Timișoara, și a documentațiilor

cadastrale anexe, acte ce ulterior întocmirii în fals, au fost prezentate spre

intabulare, obținându-se aceasta prin folosirea unei procuri judiciare întocmite

în Ungaria cu date false

Pericolul social concret pentru

ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în stare de libertate a inculpaților

a rezultat în aprecierea instanței, din natura și gravitatea faptelor imputate,

numărul mare de persoane implicate în derularea activității ilicite, nivelul

prejudiciului ce a atras și încadrarea juridică a faptei de înșelăciune,

rezonanța socială pe care o are comiterea unui număr mare de infracțiuni, ceea

ce a condus la concluzia că temeiurile care au determinat aretarea impun în

continuare privarea de libertate.

În privința termenului rezonabil al

duratei arestării preventive, instanța a arătat că acest caracter nu se

analizează doar prin prisma timpului scurs de la data luării măsurii, deoarece,

astfel cum se desprinde și din jurisprudența C.E.D.O., se impun a fi avute în

vedere și alte criterii, precum miza procesului și complexitatea cauzei iar în

raport de acestea, lăsarea în libertate a inculpaților ar fi de natură a

încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a

instanței atât de către inculpați cât și de alte persoane ce ar percepe lăsarea

în libertate drept o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.

Împotriva dispoziției de respingere

a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K.F.

și a dispoziției de menținere a stării de arest.. pe inculpații S.I. și K.F. cei

doi inculpați au formulat recurs, solicitând Înaltei Curți casarea încheierii și

revocarea măsurii arestării preventive cu consecința , judecării inculpaților

în stare de libertate.

În susținerea recursurilor declarate

de apărătorul desemnat din oficiu recurentului inculpat K.F. și avocatul ales

al recurentului inculpat S.I. au arătat că nu mai subzistă motivele ce au stat

la baza luării măsurii privative de libertate .

Examinând încheierea recurată, prin

prisma criticilor aduse, în conformitate cu art. 385

6

alin. (1), dar

și în afara temeiurilor invocate, sub toate aspectele astfel cum prevederile

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., impun, Înalta Curte constată că recursurile

formulate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea penală nr. 1/PI/CC

din 4 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a dispus luarea măsurii

arestării preventive față de inculpatul S.I., în temeiul art. 143, art. 148 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen., iar prin încheierea nr. 4/PI/CC/ din 14 iunie 2010 a aceleiași instanțe s-a luat măsura arestării preventive față de inculpatul K.F. conform art. 143,

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., emițându-se astfel mandatul de

arestare preventivă nr. 5 din 4 mai 2010 și respectiv nr. 12 din 14 iunie 2010.

Inculpații fuseseră reținuți în baza

ordonanțelor de reținere din 4 mai 2010 și, respectiv 14 iunie 2010.

La momentul procesual al dispunerii măsurii

privative de libertate s-a reținut că sunt indicii temeinice că inculpatul S.I.

în perioada 2006 - februarie 2008, împreună cu inculpatul K.F., făptuitorii T.S.J.

și C.C. și alții, s-au constituit într-o grupare în scopul săvârșirii de infracțiuni

fiecare având un rol pe etape. Astfel inculpatul S.I. a procedat la plăsmuirea

unor acte false , procuri judiciare, documentații cadastrale, cu scopul de a

obține foloase materiale necuvenite, cu consecința producerii unor pagube de

321.136 Euro Primăriei Municipiului Timișoara, ca urmare a deposedării de

terenuri, cât și a păgubirii cumpărătorului de bună credință. În acest context,

inculpatul K.F. cunoscând că terenurile în cauză nu sunt revendicate, în

asociere și cu funcționari publici de la OC. PEN.I, Serviciul de carte

funciară, primăria, notari publici, au plăsmuit dispoziția de restituire nr. 2456

din 4 noiembrie 2005, documentația de intabulare aferentă, reușind în această

manieră, intabularea lor și, ulterior, înstrăinarea la SC I.T.C. SRL, prin procură falsă pe numele inculpatului maghiar B.P.

Ulterior prin rechizitoriul din 22

octombrie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara au fost

trimiși, în judecată, în stare de arest, printre alții, și inculpații S.I. și K.F.,

în sarcina cărora s-a reținut săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează:

- art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. -

asociere pentru săvârșirea de infracțiuni;

- art. 288 alin. (1) C. pen. cu

aplic. art.41 - 42 C. pen.

- fals material în înscrisuri oficiale, prin contrafacerea și alterarea

în orice mod a celor două dispoziții de restituire, a documentației cadastrale,

a procurilor judiciare emise în Ungaria;

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41

- 42 C. pen. - uzul de fals prin folosirea documentelor falsificate;

- art. 293 C. pen.

- prin prezentarea sub o identitate

falsă pe falsul B.R. în fața notarului public C.S.;

- art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42

la infracțiunea de falsificarea instrumentelor oficiale;

- art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42

instrumentelor oficiale false;

- art. 292 C. pen. cu aplic. art.

41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

constând din fals în declarații prin declararea

necorespunzătore a adevărului cu prilejul prezentării cererilor la OC. PEN.I,

la notarii publici N.T.C.S. și la Direcția Fiscală a Primăriei Mun. Timișoara;

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 248

1

cu aplic art. 41-42 C. pen.

participație improprie la săvârșirea infracțiunii de

abuz în serviciu

cu consecințe

deosebit de grave - constând în participația improprie sub forma de determinări,

înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenție la săvârșirea din culpă a

infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. de

către funcționarii publici T.P., C.R.

și notarii public N.T. și art. 249 alin. (1) C. pen. pentru notând public C.S.;

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la

art. 289 C. pen

și art.

41 - 42 C. pen. constând din participația improprie la săvârșirea infracțiunii de

fals intelectual - sub forma de determinări, înlesnirii sau ajutării în orice

mod cu intenție la săvârșirea din culpă a infracțiunii de neglijență în

serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. de către funcționarii publici T.P.,

C.R. și notarii publici N.T. și C.S., cu referire la obținerea celor două

încheierii de C.F., a încheierilor de autentificare a contractelor de vânzare -

cumpărare a celor trei imobile și a încheierilor de autentificare a procuri

judiciare emise de notarul C.S.;

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41

- 42 C. pen. constând

din de uz de fals a încheierilor de autentificare a contractelor de vânzarea

cumpărare a celor trei imobile și a încheierilor de autentificare a procurii

judiciare emise de notarul C.S.,

- art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5) C. pen.

-

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave săvârșite în dauna SC I.T.C. SRL,

- art. 31 alin. (2) C. pen. rap la

art. 215 C. pen. combinat cu art. 229 alin . (3) C. pen. iar prin recalificare

în art. 31 alin. (2) C. pen. rap la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave sub

forma determinării, înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenție, la

săvârșirea unei fapte prev. de legea penală de către o persoană care comite

acea faptă fără vinovăție

Fapta de înșelăciune a fost comisă

prin instigarea menajerei sale

P.M. în data 02 august 1995 - imobilul fiind proprietate publică a

Statului Român iar prin modificările aduse prin Legea nr. 140/1996, art. 229 a devenit art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 20 rap la art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen. - tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave în dauna lui J.T.;

- art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. -

asociere pentru

săvârșirea de infracțiuni;

- art. 288 alin. (1) ) C. pen. cu

aplic. art. 41 - 42 C. pen.

- fals material în înscrisuri oficiale, prin contrafacerea și alterarea

în orice mod a celor două dispoziții de restituire, a documentației cadastrale,

a procurilor judiciare emise în Ungaria,

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41

- 42 C. pen. - uzul de

fals prin folosirea documentelor falsificate,

- art.

293 C. pen. - prin prezentarea sub o

identitate falsă pe falsul B.R. în fața notarului public C.S.;

- art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42

la infracțiunea de falsificarea instrumentelor oficiale;

- art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42

folosirea instrumentelor oficiale false;

- art. 292 C. pen. cu aplic. art.

41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.,

constând din fals în declarații prin declararea

necorespunzătore a adevărului cu prilejul prezentării cererilor la OC. PEN.I,

la notarii publici N.T., C.S. și la Direcția Fiscală a Primăriei Mun. Timișoara

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 248

1

cu aplic art. 41-42 C. pen.

participație improprie la săvârșirea infracțiunii de

abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave - constând în participat ia

improprie sub forma de determinări, înlesnirii sau ajutării în orice mod cu

intenție la săvârșirea din culpă a infracțiunii de neglijență în serviciu prev.

de art. 249 alin. (2) C. pen. de către funcționarii publici T.P., C.R. și

notarii publici N.T. iar pentru C.S. cu referire la art. 249 alin. (1) C. pen.

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la

art. 289 C. pen. și art. 41 - 42 C. pen., constând din participația improprie

la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual sub forma de determinări,

înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenție la săvârșirea din culpă a

infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. de

către funcționarii publici T.P., C.R. și notari publici N.T. și C.S., cu

referire la obținerea celor două încheierii de CF, a încheierilor de

autentificare a contractelor de vânzarea cumpărare a celor trei imobile și a

încheierilor de autentificare a procurii

judiciare emise de notarul C.S.;

- art. 291 C. pen. cu aplic art. 41

- 42 C. pen.

constând

din uz de fals la folosirea (uzul) celor două încheierii de C.F., a

încheierilor de autentificare a contractelor de vânzarea cumpărare a celor trei

imobile și a încheierilor de autentificare a procurii judiciare emise de notarul

C.S.;

În aplicarea disp. art. 300

2

preventive a celor doi inculpați, instanța fondului a apreciat cui privire la subzistența

temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă iar referitor la cererea de

liberare provizorie sub control judiciar cu care a fost investită de către inculpatul

K.F. deși a constatat

îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a respins-o ca nefondată,

în virtutea aprecierilor evocate în precedent.

Referitor la dispoziția de menținere

a detenției provizorii a celor doi inculpați, Înalta Curte o consideră legală

și temeinică.

Potrivit art. 148 lit. f) C. proc.

pen., una din concluziile arestării preventive este aceea că lăsarea în

libertate a inculpaților să prezinte pericol concret pentru ordinea publică.

În evaluarea acestui pericol nu

trebuie avută în vedere numai datele privind persoana inculpaților ci și cele

referitoare la infracțiunile de a căror săvârșire este acesta acuzat, la pericolul

social ce le caracterizează.

În ipoteza în care lăsarea în

libertate a inculpaților ar încuraja alte persoane să comită fapte

asemănătoare, dacă acesta ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate,

credință că justiția nu funcționează suficient de ferm împotriva unor manifestări

infracționale de accentuat pericol social, precum cel relevat de speța de față,

determină că cerința prevăzută în textul de lege menționat să fie îndeplinită,

iar menținerea măsurii privative de libertate justificată.

Existența pericolului public poate rezulta

între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt acuzați

cei doi inculpați, de reacția publică la comiterea unor asemenea fapte care evidențiază

prin altele, parcurgerea mai multor etape prin intervenția sau atragerea în

lanțul infracțional a unor funcționari publici - Primar Carte Funciară , notari

publici ce aveau în atribuțiile lor de serviciu întocmirea actelor specifice dobândirii

și înstrăinării unor proprietăți de posibil comiterii chiar a unor fapte asemănătoare

de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori

ai unor astfel de fapte.

Pe de altă parte, Înalta Curte, nu

poate omite în evaluarea asupra subzistenței semenului ce a generat luarea

măsurii arestării preventive a inculpaților, criteriul bunei administrări a

probelor în faza de cercetare judecătorească în contextul unei cauze extrem de

complexe cu număr mare de persoane implicate în câmpul infracțional , ceea ce

relevă un risc concret de atingere adusă bunei derulări a procedurilor judiciare,

în eventualitatea punerii în libertate a inculpaților la acest moment

procesual.

Constituirea unui grup infracțional numeros

în scopul săvârșirii de infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

cu antrenarea în activitatea infracțională amplă a unor funcționari publici,

notari publici în viziunea Înaltei Curți un pericol concret pentru ordinea

publică nu justifică menținerea arestării preventive a inculpaților în cursul

judecății cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege, un asemenea pericol

găsindu-și corespondent prin starea de neliniște, de sentimentul de

insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea

unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare

de libertate.

În ceea ce privește respingerea

cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K.F.,

ca nefondată, Înalta Curte arată că și această dispoziție este legală și

temeinică și, în acest sens expune următoarele:

Examinând și admiterea în principiu

a cererii de liberare provizorie constituie prima fază, în cea de-a doua fază,

procedându-se după ascultarea învinuitului sau inculpatului, ea verificând

condițiile prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.

În mod corect, în cauză, instanța a

constatat satisfăcute condițiile admisibilității în principiu a cererii.

Potrivit art. 160

2

alin.

(1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în

cazul infracțiunilor săvârșite de inculpați, precum și în cazul infracțiunilor

intenționate pentru care legea nu prevede închisoare ce nu depășește 8 ani.

Alin. (2) al aceluiași articol

statuează că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în

care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau

inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În situația în care, deși sunt

îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii, însă apreciindu-se în

concret cauza, față de complexitatea ei, de natura gravă a infracțiunii pentru

care este judecat inculpatul de gradul ridicat de pericol social, de rezonanța extrem

de negativă în opinia publică este întemeiată respingerea cererii de liberare provizorie

sub control judiciar și menținerea arestării preventive a inculpatului K.F.

În adevăr, scopul măsurilor preventive

poate fi realizat, printre altele, și prin liberarea provizorie sub control

judiciar sau pe cauțiune, astfel cum dispozițiile art. 136 alin. (2)

reglementează.

În raport de stadiul actual al

procedurii judiciare în speța de față, Înalta Curte apreciază că scopul măsurilor

preventive, cum este reglementat în art. 136 C. proc. pen., nu ar putea fi

asigurat prin liberarea provizorie a inculpatului K.F., cu atât mai mult cu cât

în urma verificării problematicii subzistenței temeiurilor avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive, a reieșit cu existența că acestea se

mențin.

În virtutea considerentelor ce

preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca nefondate

recursurile formulate de recurenții inculpați S.I. și K.F. împotriva încheierii

din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. a obligat pe recurentul inculpat S.I. la plata sumei de 125 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând

onorariu parțial desemnat apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției iar pe

recurentul inculpat K.F. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.I.

și K.F. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1101.1/59/2010.

Obligă pe recurentul inculpat S.I. la plata sumei de 125

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei,

reprezentând onorariu parțial desemnat apărătorului desemnat din oficiu, până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă pe recurentul inculpat K.F. la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2010.

Sursă