ÎCCJ, Decizia nr. 124/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1653 din 2 noiembrie 2010 a

Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petenta SC 22D1989 SRL, cu obligarea

acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea

adresată la data de 23 august 2010 Înaltei Curți de Casație și Justiție,

petenta SC 22D1989 SRL a solicitat cercetarea „făptuitorilor din Secția Penală,

Tribunalul Gorj și Secția Penală, Curtea de Apel Craiova”, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen.

Plângerea a fost

respinsă, ca inadmisibilă, prin sentința susmenționată cu motivarea că aceasta

nu se regăsește printre modalitățile legale de sesizare a instanței penale,

precum și având în vedere caracterul inform al cererii în raport cu

dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, petenta SC 22D1989 SRL a declarat recurs.

La termenul de azi,

30 mai 2011, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția tardivității

recursului declarat de petentă.

Examinând recursul

declarat de petentă, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este tardiv.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (10) și ale art. 385

3

alin.

(1) C. proc. pen., hotărârea de respingere a plângerii împotriva ordonanței sau

rezoluției de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar termenul

de recurs este de 10 zile.

Potrivit art. 385

3

alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) teza I din același cod, pentru părțile

care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de la

comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că hotărârea atacată a fost

pronunțată la data de 2 noiembrie 2010, petenta SC 22D1989 SRL lipsind atât la

dezbateri, cât și la pronunțare. Așa fiind, termenul de recurs curge pentru

aceasta de la comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței atacate, adică de

la data de 11 noiembrie 2010. Aceasta înseamnă că recurenta petentă putea

declara recurs în 10 zile de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, conform

dispozițiilor art. 385

3

C. proc. pen., respectiv până la data de 22

noiembrie 2010, în speță declarația de recurs a petentei fiind făcută la data

de 14 februarie 2011, deci după expirarea acestui termen.

Așa fiind, excepția

tardivității recursului invocată din oficiu de către instanță, se constată a fi

întemeiată.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de petenta SC 22D1989 SRL

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 400 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de petenta SC 22D1989 SRL, împotriva Sentinței nr. 1653 din 2

noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 6930/1/2010.

Obligă recurenta

petentă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 30 mai 2011.