Decizia nr. 53/2011 — ÎCCJ · Dosar nr. 8621/1/2008 — recurs

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 2107 din 25 noiembrie 2008 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul S.L. împotriva Rezoluției nr. 6879/4449/VI/11/1 din 7 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu motivarea că plângerea petentului nu a fost îndreptată împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe, petentul S.L.

a declarat recurs. La termenul de azi, 28 februarie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului declarat de petent. Examinând recursul declarat de petent, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este tardiv. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (10) și ale art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea de respingere a plângerii împotriva ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar termenul de recurs este de 10 zile. Potrivit art. 385 3 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) teza I din același cod, pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 25 noiembrie 2008, petentul S.L. lipsind atât la dezbateri, cât și la pronunțare. Așa fiind, termenul de recurs curge pentru aceasta de la comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței atacate, adică de la data de 9 decembrie 2008. Aceasta înseamnă că recurentul petent putea declara recurs în 10 zile de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, conform dispozițiilor art. 385 3 C. proc. pen., respectiv până la data de 22 decembrie 2008, în speță declarația de recurs a petentului fiind făcută la data de 7 ianuarie 2011, deci după expirarea acestui termen. Așa fiind, excepția tardivității recursului invocată din oficiu de către instanță, se constată a fi întemeiată.

În consecință, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de petentul S.L. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul S.L. împotriva Sentinței nr. 2107 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 8621/1/2008. Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.