ÎCCJ, Decizia nr. 53/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 53/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 2107 din 25
noiembrie 2008 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost
respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul S.L. împotriva Rezoluției
nr. 6879/4449/VI/11/1 din 7 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, cu
obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu motivarea că
plângerea petentului nu a fost îndreptată împotriva unei soluții de neîncepere
a urmăririi penale dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art.
278
1
alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva
acestei sentințe, petentul S.L. a declarat recurs.
La termenul de
azi, 28 februarie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția
tardivității recursului declarat de petent.
Examinând
recursul declarat de petent, în conformitate cu dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este tardiv.
În
conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. (10) și ale art. 385
3
alin. (1) C. proc. pen., hotărârea de respingere a plângerii împotriva
ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată poate fi atacată cu
recurs, iar termenul de recurs este de 10 zile.
Potrivit art. 385
3
alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) teza I din același cod, pentru părțile
care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de la
comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului se constată că hotărârea atacată a fost
pronunțată la data de 25 noiembrie 2008, petentul S.L. lipsind atât la
dezbateri, cât și la pronunțare. Așa fiind, termenul de recurs curge pentru
aceasta de la comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței atacate, adică de
la data de 9 decembrie 2008. Aceasta înseamnă că recurentul petent putea
declara recurs în 10 zile de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, conform
dispozițiilor art. 385
3
C. proc. pen., respectiv până la data de 22
decembrie 2008, în speță declarația de recurs a petentului fiind făcută la data
de 7 ianuarie 2011, deci după expirarea acestui termen.
Așa fiind,
excepția tardivității recursului invocată din oficiu de către instanță, se
constată a fi întemeiată.
În consecință,
în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.,
Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de petentul S.L.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 RON,
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
tardiv, recursul declarat de petentul S.L. împotriva Sentinței nr. 2107 din 25
noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
penală, în Dosarul nr. 8621/1/2008.
Obligă
recurentul petent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.