ÎCCJ, Decizia nr. 476/2011

Ședința publică de la 28 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 800 din 7 mai 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta G.A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petenta G.A. a formulat plângere prin care aceasta solicită tragerea la răspundere penală a magistraților judecători care, la data de 25 ianuarie 2010 au soluționat dosarul nr. 5243/1/2009 aflat pe rolul Completului de 9 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă de către Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin sentința nr. 800 din 7 mai 2010, cu motivarea că plângerea petentei nu întrunește cerințele unei plângeri penale directe așa cum prevăd dispozițiile art. 222 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe, petenta G.A. a declarat recurs. La termenul de azi, 28 noiembrie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului declarat de petentă. Examinând recursul declarat de petentă, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este tardiv. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (10) și ale art. 385 3 alin. (1) C. proc.

pen., hotărârea de respingere a plângerii împotriva ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar termenul de recurs este de 10 zile. Potrivit art. 385 3 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) teza I din același cod, pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 7 mai 2010, petenta G.A. lipsind atât la dezbateri, cât și la pronunțare. Așa fiind, termenul de recurs curge pentru aceasta de la comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței atacate, adică de la data de 20 mai 2010 (fila 18). Aceasta înseamnă că recurenta petentă putea declara recurs în 10 zile de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, conform dispozițiilor art. 385 3 C. proc.

pen., respectiv până la data de 31 mai 2010, în speță, declarația de recurs a petentei a fost făcută la data de 3 iunie 2010 (fila 2), deci după expirarea acestui termen. Așa fiind, excepția tardivității recursului invocată din oficiu de către instanță, se constată a fi întemeiată. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de petenta G.A. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petenta G.A. împotriva sentinței nr. 800 din 7 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1204/1/2010. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2011.