ÎCCJ, Decizia nr. 476/2011

Ședința publică de la 28 noiembrie 2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 800

din 7 mai 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost

respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta G.A., cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petenta

G.A. a formulat plângere prin care aceasta solicită tragerea la răspundere

penală a magistraților judecători care, la data de 25 ianuarie 2010 au

soluționat dosarul nr. 5243/1/2009 aflat pe rolul Completului de 9 Judecători

al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Plângerea a fost

respinsă ca inadmisibilă de către Secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prin sentința nr. 800 din 7 mai 2010, cu motivarea că plângerea

petentei nu întrunește cerințele unei plângeri penale directe așa cum prevăd

dispozițiile art. 222 C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, petenta G.A. a declarat recurs.

La termenul de azi, 28

noiembrie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția tardivității

recursului declarat de petentă.

Examinând recursul

declarat de petentă, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este tardiv.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (10) și ale art. 385

3

alin.

(1) C. proc. pen., hotărârea de respingere a plângerii împotriva ordonanței sau

rezoluției de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar termenul

de recurs este de 10 zile.

Potrivit art. 385

3

alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) teza I din același cod, pentru părțile

care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de la

comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că hotărârea atacată a fost

pronunțată la data de 7 mai 2010, petenta G.A. lipsind atât la dezbateri, cât și

la pronunțare. Așa fiind, termenul de recurs curge pentru aceasta de la

comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței atacate, adică de la data de 20

mai 2010 (fila 18). Aceasta înseamnă că recurenta petentă putea declara recurs

în 10 zile de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, conform dispozițiilor

art. 385

3

C. proc. pen., respectiv până la data de 31 mai 2010, în

speță, declarația de recurs a petentei a fost făcută la data de 3 iunie 2010

(fila 2), deci după expirarea acestui termen.

Așa fiind, excepția

tardivității recursului invocată din oficiu de către instanță, se constată a fi

întemeiată.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca tardiv recursul declarat de petenta G.A.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de petenta G.A. împotriva sentinței nr. 800 din 7 mai 2010,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul

nr. 1204/1/2010.

Obligă recurenta

petentă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2011.