ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4346/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la pe rolul

Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta J.D. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților și Comisia Județeană Bihor pentru aplicarea Legii

nr. 290/2003 și cu intervenienta P.E., anularea Deciziei nr. 1114 din 24 iunie

2008, emisă de prima pârâtă, prin care a fost respinsă contestația formulată

împotriva Hotărârii nr. 86 din 5 septembrie 2007 emisă de cea de-a doua pârâtă.

Prin sentința nr. 125/CA din 11

februarie 2010, Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal,

și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, precum și calitatea de autoritate publică centrală a

pârâtei.

Prin sentința nr. 159/CA din 21

aprilie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția de

contencios administrativ și fiscal, invocând prevederile art. 8 alin. (6) din

Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor

români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase

în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război

și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate,

semnat la Paris la 10 februarie 1947.

Constatându-se ivirea conflictului

negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea

regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Examinând actele dosarului, se

constată că, în raport cu obiectul acțiunii, competența materială revine

secției de contencios administrativ a Tribunalului Bihor.

Astfel, obiectul acțiunii în cauza de

fată îl constituie anularea Deciziei nr. 1114 din 24 iunie 2008, emisă de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care a fost

respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 86 din 5 septembrie 2007

adoptată de Comisia Județeană Bihor pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Rezultă, deci, că solicitarea

reclamantei vizează anularea unui act emis în procedura reglementată de Legea

nr. 290/2003.

Înalta Curte apreciază că, pentru

corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 290/2003, precum și normele metodologice de

aplicare a acestui act normativ.

Astfel, conform prevederilor legale

susmenționate, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit

de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003

[alin. (3)] și în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va

analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată

a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 90/2003 [alin.

(4)].

De asemenea, potrivit aceluiași

articol, hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare [alin. (5)]

și hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de

lege [alin. (6)].

Tot astfel, art. 17 alin. (6) din H.G.

nr. 57/2008 privind modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003,

aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, prevede că deciziile vicepreședintelui sunt

supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi

atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios

administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Rezultă, așadar, din cuprinsul

textelor legale și normative sus menționate, că actele administrative emise de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003

pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba despre o

competență exclusivă a tribunalului.

Înalta Curte reține, așadar, că în

cauză nu sunt aplicabile normele de drept comun în materia competenței

instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004,

ci prevederile Legii nr. 290/2003 a căror aplicare a generat litigiul și care,

având caracter special, sunt derogatorii, conform principiului

lex specialia

generalibus derogant

.

Pentru aceste considerente, și în

conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamanta J.D., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Județeană Bihor pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003 și cu intervenienta P.E., în favoarea Tribunalului

Bihor, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 octombrie 2010.