ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4346/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la pe rolul Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta J.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Județeană Bihor pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și cu intervenienta P.E., anularea Deciziei nr. 1114 din 24 iunie 2008, emisă de prima pârâtă, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 86 din 5 septembrie 2007 emisă de cea de-a doua pârâtă. Prin sentința nr. 125/CA din 11 februarie 2010, Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și calitatea de autoritate publică centrală a pârâtei.

Prin sentința nr. 159/CA din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând prevederile art. 8 alin. (6) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc.

civ. Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii, competența materială revine secției de contencios administrativ a Tribunalului Bihor. Astfel, obiectul acțiunii în cauza de fată îl constituie anularea Deciziei nr. 1114 din 24 iunie 2008, emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 86 din 5 septembrie 2007 adoptată de Comisia Județeană Bihor pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Rezultă, deci, că solicitarea reclamantei vizează anularea unui act emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003. Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante dispozițiile art. 8 din Legea nr. 290/2003, precum și normele metodologice de aplicare a acestui act normativ.

Astfel, conform prevederilor legale susmenționate, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 [alin. (3)] și în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 90/2003 [alin. (4)]. De asemenea, potrivit aceluiași articol, hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare [alin. (5)] și hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege [alin. (6)]. Tot astfel, art. 17 alin. (6) din H.G.

nr. 57/2008 privind modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, prevede că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. Rezultă, așadar, din cuprinsul textelor legale și normative sus menționate, că actele administrative emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba despre o competență exclusivă a tribunalului.

Înalta Curte reține, așadar, că în cauză nu sunt aplicabile normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci prevederile Legii nr. 290/2003 a căror aplicare a generat litigiul și care, având caracter special, sunt derogatorii, conform principiului lex specialia generalibus derogant . Pentru aceste considerente, și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta J.D., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Județeană Bihor pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și cu intervenienta P.E., în favoarea Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.