ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3794/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la pe rolul

Tribunalului Mehedinți, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., anularea

Deciziei nr. 378/2010 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestația

reclamantului formulată împotriva Hotărârii nr. 36/2008 emisă de Comisia

Județeană Mehedinți pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Prin Sentința nr.

1283 din 19 octombrie 2011, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, de contencios

administrativ și fiscal și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și calitatea de autoritate

publică centrală a pârâtei.

Prin Sentința nr. 280

din 2 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios

administrativ și fiscal, invocând prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru

bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia,

Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării

Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la

Paris la 10 februarie 1947.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Examinând actele

dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii, competența materială

revine secției de contencios administrativ a Tribunalului Mehedinți.

Astfel, obiectul

acțiunii în cauza de față îl constituie anularea Deciziei nr. 378/2010 emisă de

A.N.R.P., prin care a fost respinsă contestația reclamantului formulată

împotriva Hotărârii nr. 36/2008 emisă de Comisia Județeană Mehedinți pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003.

Solicitarea

reclamantului vizează, deci, anularea unui act emis în procedura reglementată

de Legea nr. 290/2003.

Înalta Curte

apreciază că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în

litigiu, sunt relevante dispozițiile art. 8 din Legea nr. 290/2003, precum și

normele metodologice de aplicare a acestui act normativ.

Astfel, conform

prevederilor legale sus-menționate, în termen de 15 zile de la comunicare,

solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a

municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face

contestație la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (alin.

(3)) și în termen de cel mult 60 de zile, A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge

prin decizie motivată a vicepreședintelui A.N.R.P. care coordonează activitatea

Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 90/2003 (alin. (4)).

De asemenea, potrivit

aceluiași articol, hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului judecătoresc,

putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.

554/2004, cu modificările ulterioare (alin. (5)) și hotărârile pronunțate de

tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege (alin. (6)).

Tot astfel, art. 17

alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, prevede că

deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform

prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la

comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia

domiciliază solicitantul.

Rezultă din cuprinsul

textelor legale și normative sus-menționate că actele administrative emise de

A.N.R.P. în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de

contencios administrativ, fiind vorba despre o competență exclusivă a tribunalului.

Înalta Curte reține,

așadar, că în cauză nu sunt aplicabile normele de drept comun în materia

competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea

nr. 554/2004, ci prevederile Legii nr. 290/2003 a căror aplicare a generat litigiul

și care, având caracter special, sunt derogatorii, conform principiului lex

specialia generalibus derogant.

Pentru aceste

considerente, și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I.M., în contradictoriu cu

pârâta A.N.R.P. , în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AA