ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3794/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., anularea Deciziei nr. 378/2010 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestația reclamantului formulată împotriva Hotărârii nr. 36/2008 emisă de Comisia Județeană Mehedinți pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Prin Sentința nr. 1283 din 19 octombrie 2011, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și calitatea de autoritate publică centrală a pârâtei.

Prin Sentința nr. 280 din 2 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc.

civ. Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii, competența materială revine secției de contencios administrativ a Tribunalului Mehedinți. Astfel, obiectul acțiunii în cauza de față îl constituie anularea Deciziei nr. 378/2010 emisă de A.N.R.P., prin care a fost respinsă contestația reclamantului formulată împotriva Hotărârii nr. 36/2008 emisă de Comisia Județeană Mehedinți pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Solicitarea reclamantului vizează, deci, anularea unui act emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003. Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante dispozițiile art. 8 din Legea nr. 290/2003, precum și normele metodologice de aplicare a acestui act normativ.

Astfel, conform prevederilor legale sus-menționate, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (alin. (3)) și în termen de cel mult 60 de zile, A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui A.N.R.P. care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 90/2003 (alin. (4)). De asemenea, potrivit aceluiași articol, hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare (alin. (5)) și hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege (alin. (6)). Tot astfel, art. 17 alin. (6) din H.G.

nr. 57/2008 privind modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, prevede că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. Rezultă din cuprinsul textelor legale și normative sus-menționate că actele administrative emise de A.N.R.P. în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba despre o competență exclusivă a tribunalului.

Înalta Curte reține, așadar, că în cauză nu sunt aplicabile normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci prevederile Legii nr. 290/2003 a căror aplicare a generat litigiul și care, având caracter special, sunt derogatorii, conform principiului lex specialia generalibus derogant. Pentru aceste considerente, și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. , în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012. Procesat de GGC - AA