ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5693/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 290/2003, reclamanții L.G. și L.M. au chemat în judecată pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea primei pârâte la întocmirea formelor legale pentru acordarea de despăgubiri și la plata acestora, precum și la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 RON pe zi, până la data îndeplinirii obligațiilor legale.

Prin sentința nr. 280 din 24 mai 2011, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând prevederile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Prin sentința nr. 1768 din 09 septembrie 2011, Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și calitatea de autoritate publică centrală a pârâtei.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ. Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii, competența materială revine secției de contencios administrativ a Tribunalului Gorj. Astfel, obiectul acțiunii în cauza de față îl constituie obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la întocmirea formelor legale pentru acordarea și plata unor despăgubiri, stabilite în temeiul Legii nr. 290/2003. Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante dispozițiile art. 8 din Legea nr. 290/2003, precum și normele metodologice de aplicare a acestui act normativ.

Astfel, conform prevederilor legale susmenționate, hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare [alin. (5)] și hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege [alin. (6)]. Tot astfel, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, prevede că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Rezultă, așadar, din cuprinsul textelor legale și normative sus-menționate, că actele administrative emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba despre o competență exclusivă a tribunalului. Înalta Curte reține, așadar, că în cauză nu sunt aplicabile normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci prevederile Legii nr. 290/2003 a căror aplicare a generat litigiul și care, având caracter special, sunt derogatorii, conform principiului lex specialia generalibus derogant.

Este adevărat că, în cauză, obiectul acțiunii îl formează cererea privind plata unor despăgubiri stabilite în temeiul Legii nr. 290/2003 dar nu există niciun temei legal și nicio rațiune ca litigiile izvorâte din aplicarea acestei legi să fie de competența materială a unor instanțe diferite, Înalta Curte apreciind că soluționarea litigiului este, raportat la prevederile legale amintite și pentru identitate de rațiune, de competența Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, instanță în favoarea căreia, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va fi stabilită competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe L.G. și L.M., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2011.