ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5693/2011

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 290/2003, reclamanții L.G. și

L.M. au chemat în judecată pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

solicitând obligarea primei pârâte la întocmirea formelor legale pentru acordarea

de despăgubiri și la plata acestora, precum și la plata de daune cominatorii în

cuantum de 50 RON pe zi, până la data îndeplinirii obligațiilor legale.

Prin sentința nr. 280 din 24 mai 2011,

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând prevederile

art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații

cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute

sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de

război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate,

semnat la Paris la 10 februarie 1947.

Prin sentința nr. 1768 din 09 septembrie

2011, Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și calitatea de autoritate publică centrală

a pârâtei.

Constatându-se ivirea conflictului negativ

de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență,

potrivit art. 22 C. proc. civ.

Examinând actele dosarului, se constată

că, în raport cu obiectul acțiunii, competența materială revine secției de contencios

administrativ a Tribunalului Gorj.

Astfel, obiectul acțiunii în cauza de față

îl constituie obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

la întocmirea formelor legale pentru acordarea și plata unor despăgubiri, stabilite

în temeiul Legii nr. 290/2003.

Înalta Curte apreciază că, pentru corecta

soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 290/2003, precum și normele metodologice de aplicare a acestui

act normativ.

Astfel, conform prevederilor legale susmenționate,

hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului

judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004, cu modificările ulterioare [alin. (5)] și hotărârile pronunțate de

tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege [alin. (6)].

Tot astfel, art. 17 alin. (6) din H.G.

nr. 57/2008 privind modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003,

aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, prevede că deciziile vicepreședintelui sunt supuse

controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen

de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului

în raza căruia domiciliază solicitantul.

Rezultă, așadar, din cuprinsul textelor

legale și normative sus-menționate, că actele administrative emise de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot

fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba despre o competență

exclusivă a tribunalului.

Înalta Curte reține, așadar, că în cauză

nu sunt aplicabile normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios

administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci prevederile Legii

nr. 290/2003 a căror aplicare a generat litigiul și care, având caracter special,

sunt derogatorii, conform principiului lex specialia generalibus derogant.

Este adevărat că, în cauză, obiectul acțiunii

îl formează cererea privind plata unor despăgubiri stabilite în temeiul Legii

nr. 290/2003 dar nu există niciun temei legal și nicio rațiune ca litigiile izvorâte

din aplicarea acestei legi să fie de competența materială a unor instanțe diferite,

Înalta Curte apreciind că soluționarea litigiului este, raportat la prevederile

legale amintite și pentru identitate de rațiune, de competența Tribunalului Gorj,

secția contencios administrativ și fiscal, instanță în favoarea căreia, în conformitate

cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va fi stabilită competența de soluționare

a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe L.G. și L.M., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

noiembrie 2011.