ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 903/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 903/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120 din

26 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a

fost admisă plângerea formulată de petenții

S.V.D., S.L.I., V.C. - curator al lui P.V.E.,

împotriva ordonanței din 28 mai 2010 a Parchetului de lângă Curtea de Apel Alba

Iulia dată în dosarul nr. 55/P/2010.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a fost desființată ordonanța atacată precum și

ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia dată în dosarul nr. 487/II/2/2010 din 29 iunie 2010 și s-a dispus

trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de

făptuitorii G.N., G.L. și M.I.

Pentru a hotărî

astfel, curtea a reținut următoarele:

Prin plângerea penală

înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia părțile

vătămate S.V.D., S.L.I. și P.V.E. prin mandatar V.C. au solicitat tragerea la

răspundere penală a făptuitorilor:

- A.M.L. pentru

săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de

fals,

- B.G.I. pentru

săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și complicitate la fals în înscrisuri

sub semnătură privată și uz de fals,

- H.A. pentru

săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de

fals și complicitate la înșelăciune,

- G.N. pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și

complicitate la înșelăciune,

- G.L. pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și

complicitate la înșelăciune.

În dezvoltarea

motivelor plângerii părțile vătămate au susținut că făptuitorii au întocmit

acte false în vederea însușirii nelegale a bunurilor provenite de la defuncta C.M.

ai căror moștenitori legali erau părțile vătămate.

Înscrisurile

reclamate ca fiind false de către părțile vătămate au fost :

- antecontract de

vânzare cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public G.N. sub nr. 4590 din

04 iulie 2007

- convenție

autentificată la Biroul Notarului Public G.N. sub nr. 6611 din 27 iulie 2007

- contract de donație

autentificat la Biroul Notarului Public G.N. sub nr. 3329 din 17 august 2007

- procură specială

autentificată la Biroul Notarului Public G.N. sub nr. 2966 din 27 iulie 2007

- procură specială

autentificată la Biroul Notarului Public G.N. sub nr. 2967 din 27 iulie 2007

- act adițional la

contractul de vânzare cumpărare legalizat cu nr. 4590 din 04 iulie 2007 și

autentificat la Biroul Notarului Public G.N. sub nr. 7603 din 17 septembrie 2007

- încheiere de

certificare autentificat la Biroul Notarului Public G.N. și G.L. sub nr. 1105

din 19 noiembrie 2009.

La data de 10 mai 2010

a fost înregistrată pe rolul aceluiași parchet plângerea penală formulată de

partea vătămată V.C., în calitate de curator al incapabilei P.V.E. împotriva

făptuitorilor:

- M.V., pentru

săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod nelegal și violare de

domiciliu

- M.P.,

infracțiunilor de lipsire de libertate în mod nelegal și violare de domiciliu

- M.I., pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals,

complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod nelegal.

Partea vătămată a

susținut că făptuitorii M.V. și M.P. au intrat fără drept în locuința

incapabilei P.V.E. pe care împotriva voinței ei au dus-o la notarul public M.I.

unde acesta a întocmit în fals declarația autentificată sub nr. 241 din 15 aprilie

2010 și declarația autentificată sub nr. 242 din 15 aprilie 2010. Partea

vătămată a arătat că numita P.V.E. este bolnavă fiind în evidențele medicale cu

oligrofenie gr.I și nu este în măsură să exprime în mod valabil consimțământul

la încheierea actelor, aspect care era cunoscut de către făptuitorii M.V. și M.P.

și putea fi ușor sesizat de către notar.

Prin Ordonanța din 28

mai 2010 emisă în dosarul penal 55/P/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii G.N., G.L.

și M.I. și disjungerea cauzei și trimiterea ei spre competentă soluționare

Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani în ceea ce-i privește pe

făptuitorii A.M.L., B.G.I., H.A., M.V. și M.P.

Pentru a adopta

această soluție procurorul a motivat că din investigațiile efectuate nu a

rezultat săvârșirea vreunei infracțiuni de către notarii publici, iar din

raportul de constatare tehnico - științifică nu s-a putut stabili dacă

semnătura pe actul numit antecontract de vânzare cumpărare a fost depusă de

defuncta C.M. Totodată a reținut că părțile vătămate nu au mai solicitat

efectuarea unei expertize invocând lipsa înscrisurilor pentru comparație.

Soluția a fost

menținută de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia cu motivarea că în mod legal și temeinic s-a reținut că nu există și

nici nu se pot procura dovezi referitoare la acuzațiile potrivit cărora notarii

publici ar fi întocmit acte nereale ori că ar fi știut că persoanele care sau

prezentat în fața lor nu au identitatea pe care au afirmat-o. S-a motivat că

procurorul are facultatea de a cenzura oportunitatea administrării

probatoriilor și că părților vătămate le revine obligația de a suporta pe

riscul și cheltuiala lor expertizarea înscrisurilor incriminate.

Petenții au formulat

plângere împotriva soluției, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Verificând ordonanța

conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei instanța a motivat următoarele:

susținut că sunt moștenitori ai numitei C.I.M. decedată la data de 18 iulie

2007.

intenția de a le sustrage bunurile succesorale a susținut că este moștenitor

testamentar al defunctei astfel că a interzis moștenitorilor legali accesul în

imobilul defunctei și la documentele acesteia.

conivență cu numitele H.A. și M.V. au înșelat pe S.V.I. și V.C. în semnarea

unui angajament prin care aceștia din urmă, după dezbaterea succesiunii, urmau

să cedeze cu titlu gratuit imobilul casă din masa succesorală către B.G.I.

au acceptata moștenirea după defunctă și nu au dorit să cedeze nimic din ea

numitului B.G.I., însă acesta cu complicitatea notarilor G.N. și G.L. a întocmit

în fals procuri și contracte de donație asupra unor bunuri din moștenire.

înțelegere cu făptuitorul A.M.L. și cu concursul notarului public G.N. a

încheiat în fals un antecontract de vânzare cumpărare în numele defunctei.

și M.P. au intrat fără drept în locuința incapabilei P.V.E. pe care împotriva

voinței ei au dus-o la notarul public M.I. unde acesta a întocmit în fals

declarația autentificată sub nr. 241 din 15 aprilie 2010 și declarația

autentificată sub nr. 242 din 15 aprilie 2010.

Prin ordonanța din 15

februarie 2010 s-a dispus efectuarea de acte premergătore începerii urmăriri

penale constând în audierea persoanelor vătămate, verificarea actelor întocmite

de notarii publici, audierea făptuitorilor și administrarea oricăror probatorii

necesar. Lucrătorii Inspectoratului de poliție al Județului Hunedoara au fost

delegați în vederea efectuării acelor premergătoare.

La dosarul de

urmărire penală au fost depuse înscrisurile despre care fac vorbire părțile în

cauză astfel:

- Angajament olograf

din 26 iulie 2007

- Convenție

legalizată sub nr. 6611 din 27 iulie 2007

- Procură specială

autentificată sub nr. 2967 din 27 iulie 2007

- Procură specială

autentificată sub nr. 2966 din 27 iulie 2007

- Certificat de moștenitor

nr. 158 din 17 august 2007

- Contract de donație

autentificat sub nr. 3329 din 17 august2007

- Antecontract de

vânzare cumpărare legalizat sub nr. 4590 din 04 iulie 2007

- Act adițional la

antecontractul de vânzare cumpărare legalizat sub nr.7603 din 17 septembrie

2007.

De asemenea au fost

audiate părțile vătămate și făptuitorii B.G.I., H.A., A.M.L.,G.N., G.L., M.V.

Au fost audiați un

număr de șase martori propuși de părțile vătămate, numiții P.P.C., S.D., H.V.,

și S.M. D.C. A fost audiat numitul V.A.

În declarațiile lor

părțile vătămate au susținut că notarii publici G.N. și L., i-au înșelat,

punându-i să semneze cu ocazia semnării exemplarelor de pe certificatul de

moștenitor și alte acte despre al căror conținut nu aveau cunoștință și care au

fost întocmite la o dată anterioară. Astfel se arată că la data de 17 august

2007 au fost oferite părților spre semnare, sub pretextul că sunt exemplare ale

certificatului de moștenitor, și următoarele acte:

- Convenție

legalizată sub nr. 6611 din 27 iulie 2007 (prin care părțile recunosc și se

obligă să respecte voința defunctei C.M. de a gratifica pe B.G.I.) și

- Procură specială

autentificată sub nr. 2967 din 27 iulie 2007 – fila 68 (prin care S.N.

împuternicea pe H.A. să doneze bunuri determinate din masa succesorală lui B.G.I.).

Părțile vătămate au

susținut că au observat că au semnat și acte asupra cărora nu a existat nici o

discuție, au reproșat notarului acest fapt și au amenințat că se vor adresa

organelor competente iar în aceste condiții notarul a afirmat că nu va legaliza

acele acte și astfel ele vor fi lipsite de eficiență.

Afirmațiile părților

vătămate sunt susținute de declarațiile martorilor H.B.I. și S.M. De asemenea

din analiza înscrisului depus la dosar în copie rezultă că pe încheierea de

legalizare nr. 6611din 27 iulie 2007 nu este depusă semnătura notarului, fapt

ce, aparent, confirmă varianta expusă de părților vătămate.

În ceea ce privește

procura specială autentificată sub nr. 2966 din 27 iulie 200 ( prin care numita

P.V.E. împuternicește pe H.A. să doneze lui B.G.I. bunuri determinate din masa

succesorală), părțile vătămate au susținut că numita P.V.E. nu știe să scrie

astfel că semnătura depusă pe acest act este contrafăcută. În acest sens au

fost depuse la dosarul de urmărire penală acte medicale din care rezultă starea

psihică a acesteia. De asemenea la dosarul cauzei există declarația consemnată

de organul de cercetare penală în care se arată că încercând audierea persoanei

nu s-a putut purta o discuție coerentă cu aceasta iar partea vătămată a afirmat

că nu știe scrie și nu știe să semneze.

Cu referire la Contractul

de donație autentificat sub nr. 3329 din 17 august 2007 s-a afirmat de către

părțile vătămate că acesta a fost întocmit prin utilizarea procurilor false. De

asemenea se arată că întocmirea actului de donație prin procuratori era lipsită

de sens deoarece la data de 17 august 2007 s-a dezbătut și moștenirea după

defunctă astfel că dacă moștenitorii doreau să efectueze donația puteau să o

facă împuternicind aceleași persoane pe care le-au împuternicit pentru

dezbaterea succesiunii.

În ceea ce privește Antecontractul

de vânzare cumpărare legalizat sub nr. 4590 din 04 iulie 2007 - părțile

vătămate au susținut că acesta nu a fost semnat de către antecesoarea lor,

promitenta vânzătoare. În cauză a fost efectuat un raport de constatare

tehnico-științifică – fila 83-88 în care se arată că specialistul criminalist

nu poate să formuleze o concluzie cu privire la autenticitatea semnăturii de pe

înscrisul încriminat. Cu privire la încheierea acestui act au fost audiați și

martorii P.C. – fila 31, S.M. – fila 38, D.C. – fila 44 care au relatat că în

ziua în care se susține că a fost redactat antecontractul promitenta a fost la

Târgu Jiu pentru a face cumpărături pentru o nuntă în familie. Martorii, care

au fost apropiați ai defunctei au relatat că aceasta nu le-a făcut cunoscut că

în acea zi urma să încheie vreun act de vânzare cumpărare.

Cu privire la Actul

adițional la antecontractul de vânzare cumpărare legalizat sub nr. 7603 din 17

septembrie 2007- fila 76- 77- părțile vătămate au susținut că a fost întocmit

în baza procurilor false din 27 iulie 2007. De asemenea Curtea observă că

procurile în temeiul cărora au fost reprezentate părțile vătămate au fost date

pentru un act determinat – donație, ori actul adițional are un alt obiect,

respectiv act adițional la un antecontract de vânzare cumpărare.

În cauză nu au fost

audiați făptuitorii M.I. și M.P.

Parchetul nu a dispus

efectuarea unei expertiza grafice asupra antecontractului de vânzare cumpărare

cu motivarea că părțile vătămate au renunțat la efectuarea acestei probe.

Această susținere a

organelor de urmărire penală este eronată. Părțile vătămate au solicitat

efectuarea unei expertize grafice privind semnătura defunctei de pe

antecontractul de vânzare-cumpărare - fila 10 verso și fila 16 și nu au

renunțat la această probă. Procuratoarea V.C. a declarat că nu solicită

expertizarea procurilor speciale deoarece numita P.V.E. nu știe să scrie și nu

deține înscrisuri de comparație provenind de la aceasta, procura fiind nelegală

sub aspectul lipsei discernământului iar în privința procurii date de S.N. se

susține că aceasta a fost semnată de el la spital fiind indus eroare cu ocazia

semnării certificatului de moștenitor.

Curtea reține că notarii

G.N. și G.L. nu au fost audiați asupra aspectelor esențiale ale cauzei - respectiv

asupra modului în care s-a luat consimțământul numitei P.V.E., asupra

împrejurărilor în care s-au întocmit procurile speciale și modul în care au

fost folosite acestea, asupra lipsei semnăturii notarului de pe convenția din

27 iulie 2007, iar notarul M.I. nu a fost deloc audiat în cauză.

De asemenea în cauză

nu au fost verificate înscrisurile din registrele notariale care pot oferi date

relevante în ceea ce privește ordinea efectuării operațiunilor și titularul

cererilor adresate cabinetelor notariale.

În speță era necesară

efectuarea unei expertize grafice având în vedere răspunsul incert furnizat de

raportul de constatare tehnică și declarațiile martorilor care susțin că era

puțin probabil ca promitenta să fi încheiat actul incriminat.

Față de cele ce preced,

Curtea în temeiul art. 287

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. va

admite plângerea formulată de petenții S.V.D., S.L.I., V.C. în calitate de

curator al lui P.V.E. împotriva ordonanței emisă în dosar nr. 55/P/2010 din 28

mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a desființat rezoluția atacată, precum și

ordonanța din dosar nr. 487/II/2/2010 din 29 iunie 2010 a procurorului general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a trimis cauza

procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii G.N., G.L.

și M.I.

A indicat faptele pe

care procurorul urmează să le stabilească:

- autenticitatea

semnăturii vânzătoarei promitente depuse pe antecontractul de vânzare cumpărare

legalizat sub nr. 4590 din 04 iulie 2007, prin efectuarea unei expertize

grafice în cauză în baza actelor de comparație existente la dosar și a altor

acte de comparație în măsura în care vor putea fi identificate

- împrejurările în

care a fost întocmită procura specială autentificată sub nr. 2966 din 27 iulie

2007, felul în care notarul a asigurat respectarea dispozițiilor legale

referitoare la luarea consimțământului și informarea asupra naturii actului

încheiat potrivit obligațiilor prevăzute de art. 43 și art. 45 din Legea

36/2005 – prin audierea notarului

- împrejurările în

care au fost întocmite actele notariale incriminate, prin audierea notarilor și

verificarea documentelor cabinetului notarial

- se va solicita

părților vătămate să depună declarațiile de acceptare a moștenirii

- se vor verifica

susținerile părților vătămate referitoare la existența procurilor speciale

pentru dezbaterea moștenirii și se va verifica modul în care s-a derulat

această procedură, părți prezente, acte întocmite

- de asemenea vor fi

administrate orice alte probe a căror relevanță va rezulta pe parcursul

derulării procedurilor.

Împotriva sentinței

au declarat recurs G.N., G.L., M.I. și B.G.I.

Prin motivele de

recurs scrise, intimatul făptuitor M.I. a criticat sentința ca fiind nelegală

și netemeinică, a cerut casarea sentinței și menținerea rezoluției atacate ca

fiind legală și temeinică.

A susținut că faptele

de care este învinuit sunt nereale, iar declaranta P.V.E. nu a formulat plângere

și nici nu a confirmat-o, nefiind o persoană lipsită de discernământ și nici

interzisă. A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 6,

8, 9, 10, 12, 18 și 19 C. proc. pen.

Recurenții G.N., G.L.,

M.I. și B.G.I. nu și-au motivat recursurile.

Recursurile sunt

nefondate.

Din cuprinsul actelor

și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanță a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică și a motivat soluția argumentat și convingător.

Desființând soluția de neîncepere a urmăririi penale și trimițând cauza procurorului

în vederea începerii urmăririi penale a indicat clar și precis faptele și

împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă

așa cum o prevăd dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc.

pen.

Motivele de recurs

invocate de recurent nu pot privi o hotărâre ca cea pronunțată în cauză în

procedura prevăzută și reglementată de dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen.. Astfel nu s-a efectuat o urmărire penală în sensul alin. (6) al

art. 385

9

C. proc. pen., hotărârea arată motivele pe care se

întemeiază soluția - în sensul art. 385

9

alin. (9) C. proc. pen.,

instanța nu a pronunțat o hotărâre de condamnare în sensul art. 385

9

alin. (12), și nici nu a fost pronunțată o hotărâre de condamnare sau achitare

ca urmare a unei erori grave de fapt.

Așa fiind, Înalta

Curte urmează să constate că recursurile sunt nefondate și să le respingă ca

atare în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de intimații G.N., G.L., M.I. și B.G.I., împotriva

sentinței penale nr. 120 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală.

Obligă recurenții intimați la

plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 8 martie 2011.