ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 27/2011

Asupra recursului de față: Examinând actele dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 2 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanța de recurs, procedând la verificarea în temeiul art. 300 2 C. proc. pen., a legalității și temeiniciei menținerii stării de arest a inculpatului A.M., a menținut măsura privativă de libertate. Pentru a dispune astfel, Curtea a apreciat că la acest moment procesual temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului A.M. se mențin în continuare și impun pe mai departe detenția provizorie. S-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 148 lit. f) C. proc.

pen., iar din perspectiva pericolului concret pentru ordinea publică în ipoteza punerii în libertate a inculpatului s-a invocat natura și gravitatea infracțiunii presupus comise, urmarea produsă, dar și circumstanțele de ordin personal ale acestuia, care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist. În considerarea faptului că nu a intervenit vreo schimbare ori dispariție a temeiurilor ce au justificat luarea măsurii arestării preventive, Curtea a respins, ca nefondate și cererile de înlocuire, respectiv revocare a măsurii preventiv luate.

În fapt, s-a reținut că împotriva inculpatului, măsura preventivă fusese dispusă inițial - la 3 aprilie 2010 – în contextul existenței unor indicii temeinice ce îndreptățeau bănuiala reprobabilă că în data de 3 aprilie 2010, în jurul orelor 24 00 , inculpatul ar fi pătruns în locuința părții vătămate M.D., prin ruperea butucului de acces, folosindu-se de scule potrivite, de unde a sustras mai multe bijuterii, două bancnote de 100 lei, un aparat foto, iar în momentul ieșirii din apartament, întâlnindu-se pe scara blocului cu lucrătorii de poliție, a exercitat acte de violență ( îmbrâncire) asupra acestora în scopul păstrării bunurilor sustrase. Împotriva încheierii din 2 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat, în termen legal, recurs inculpatul A.M.

În fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurentul inculpat a arătat că înțelege să-și retragă recursul declarat. Având în vedere manifestarea de voință a recurentului, Înalta Curte va lua act de retragerea căii de atac, în conformitate cu prevederile art. 385 4 alin. (2) rap. la art. 369 C. proc. pen. În acord cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, care să includă și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul A.M. împotriva încheierii din 2 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 13014/301/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 5 ianuarie 2011.