ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 27/2011

Asupra recursului de față:

Examinând actele dosarului, constată

următoarele:

Prin încheierea din 2 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

instanța de recurs, procedând la verificarea în temeiul art. 300

2

C.

proc. pen., a legalității și temeiniciei menținerii stării de arest a

inculpatului A.M., a menținut măsura privativă de libertate.

Pentru a dispune astfel, Curtea a apreciat că la

acest moment procesual temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a

inculpatului A.M. se mențin în continuare și impun pe mai departe detenția

provizorie.

S-a reținut incidența în cauză a prevederilor

art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar din perspectiva pericolului concret pentru

ordinea publică în ipoteza punerii în libertate a inculpatului s-a invocat natura

și gravitatea infracțiunii presupus comise, urmarea produsă, dar și circumstanțele

de ordin personal ale acestuia, care nu se află la primul conflict cu legea penală,

fiind recidivist.

În considerarea faptului că nu a intervenit vreo

schimbare ori dispariție a temeiurilor ce au justificat luarea măsurii

arestării preventive, Curtea a respins, ca nefondate și cererile de înlocuire,

respectiv revocare a măsurii preventiv luate.

În fapt, s-a reținut că împotriva inculpatului,

măsura preventivă fusese dispusă inițial - la 3 aprilie 2010 – în contextul

existenței unor indicii temeinice ce îndreptățeau bănuiala reprobabilă că în

data de 3 aprilie 2010, în jurul orelor 24

00

, inculpatul ar fi

pătruns în locuința părții vătămate M.D., prin ruperea butucului de acces,

folosindu-se de scule potrivite, de unde a sustras mai multe bijuterii, două

bancnote de 100 lei, un aparat foto, iar în momentul ieșirii din apartament,

întâlnindu-se pe scara blocului cu lucrătorii de poliție, a exercitat acte de

violență ( îmbrâncire) asupra acestora în scopul păstrării bunurilor sustrase.

Împotriva încheierii din 2 decembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a formulat, în termen legal, recurs inculpatul A.M.

În fața Înaltei Curți de Casație și Justiție,

recurentul inculpat a arătat că înțelege să-și retragă recursul declarat.

Având în vedere manifestarea de voință a

recurentului, Înalta Curte va lua act de retragerea căii de atac, în

conformitate cu prevederile art. 385

4

alin. (2) rap. la art. 369 C.

proc. pen.

În acord cu prevederile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

în favoarea statului, care să includă și onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul A.M. împotriva încheierii din 2 decembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în dosarul nr. 13014/301/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 5 ianuarie

2011.