ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4252/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 403 din 22 mai 2009, Judecătoria

Sectorului VI București, secția penală, în baza art. 211 alin. (1), alin. (2)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 40 C. pen.

raportat la art. 80 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. b) C.

pen. l-a condamnat pe inculpatul T.S.D. la pedeapsa de 1 an și 9 luni

închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

4

C. pen.

raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei de 4 ani închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 229/2007

pronunțată de Tribunalul București rămasă definitivă prin neapelare, și a

cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, aplicată prin

prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și

9 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive de la 19

iunie 2006 la 14 februarie 2007 și de la 20 februarie 2009 la zi.

A luat act că partea vătămată M.R. a

renunțat la judecarea acțiunii civile.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e)

C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 200 lei, obținută din valorificarea

bunului sustras.

A obligat inculpatul la cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul T.S.D., care a fost respins ca nefondat prin Decizia

penală nr. 574/A din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond a constatat că

fapta a fost săvârșită cu vinovăție respectiv cu intenție directă prevăzută de

art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen., inculpatul sustrăgând bunul pentru a și-l

însuși pe nedrept și a folosit amenințarea pentru a atinge acest rezultat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul T.S.D., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub

nr. 2678/303/2009 (2676/2009).

La termenul de judecată din data de

30 noiembrie 2009, potrivit art. 300

2

C. proc. pen., Curtea de Apel

București învestită cu recursul inculpatului a verificat legalitatea și

temeinicia măsurii arestării preventive a acestuia și prin încheierea din 30

noiembrie 2009 a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive,

măsură care a fost menținută.

Împotriva acestei încheieri

inculpatul a declarat recurs, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii și că se impune revocarea arestării preventive.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc.

pen. "încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune

luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a

măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune

menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de

procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei

prezenți, și de la comunicare pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima

instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau

încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de

atac".

Având în vedere că încheierea prin

care s-a menținut starea de arest a inculpatului de către Curtea de Apel

București este o hotărâre pronunțată în calea de atac a recursului, Înalta

Curte constată că recursul este inadmisibil.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) lit. a)

teza a II-a C. proc. pen., respinge ca inadmisibil recursul declarat de

inculpatul T.S.D. împotriva încheierii de ședință din data de 30 noiembrie 2009

a Curții de Apel București, secția a-II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul T.S.D. împotriva încheierii din 30 noiembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în Dosarul nr. 2678/303/2009 (2676/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 decembrie 2009.