ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3150/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul U.M.

a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naționala pentru Cetățenie, solicitând: - să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii reclamantei de redobândire a cetățeniei române; - obligarea pârâtei la analizarea și avizarea cererii formulate de reclamantă, într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; - comunicarea către reclamantă, în termen de maxim 30 de zile, a ordinului privind aprobarea sau respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române și programarea pentru depunerea jurământului de credință față de țară; - obligarea pârâtei la plata sumei de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune interese de la data introducerii acțiunii și până la data comunicării Ordinului de redobândire a cetățeniei române.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a arătat că la data de 27 septembrie 2010 a fost emis ordinul de redobândire a cetățeniei române privind pe reclamant sub nr. 144/P, solicitând respingerea acțiunii. Prin Sentința nr. 3961 din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția netimbrării capetelor de cerere 2 - 4 și a anulat aceste capete de cerere ca netimbrate; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul U.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a obligat pârâta să efectueze demersurile necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului și să comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române la domiciliul procesual ales al reclamantului.

Prin aceeași sentință, a respins cererea privind avizarea cererii de redobândire și de emitere a ordinului de soluționare a cererii de redobândire ca rămas fără obiect și cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (onorariul de avocat), ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În privința excepției netimbrării, prima instanță a reținut că, deși reclamantul a fost citat cu mențiunea de a achita pentru cerere o taxă judiciară de timbru în cuantum de 16 RON, acesta nu a înțeles să timbreze capetele de cerere 2 și 4, astfel că a admis această excepție. Referitor la cererea privind avizarea cererii de redobândire și de emitere a ordinului de redobândire a cetățeniei, a constatat că autoritatea pârâtă a emis Ordinul nr. 144/P din 27 septembrie 2010, rămânând astfel fără obiect.

Cu privire la cererea având ca obiect comunicarea acestui ordin, prima instanță a reținut că această operațiune administrativă urma a fi efectuată de către autoritatea publică pârâtă de îndată, imediat după emiterea acestuia, or, în speță, nu s-a făcut o dovadă contrară în acest sens. În legătură cu depunerea jurământului de credință, prima instanță a reținut că, în raport de faptul că acesta se depune în termen de 3 luni de la data comunicării acestui ordin, având în vedere data pronunțării prezentei hotărâri și față de durata procedurilor poștale, se impune ca pârâta să întreprindă toate demersurile astfel încât reclamantul să fie invitat (programat) în vederea finalizării procedurii de redobândire a cetățeniei române, prin depunerea jurământului de credință față de România, invitația urmând a-i fi adresată la domiciliul procesual ales de parte.

În ceea ce privește obligarea autorității publice pârâte la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat, prima instanță a reținut că înscrisul depus în ședința publică din data de 18 octombrie 2010, intitulat factură fiscală nu face dovada efectuării de către reclamant a acestor cheltuieli, întrucât la rubrica Client figurează o altă persoană decât aceea a reclamantului, astfel că nu este dovedită existența acestor cheltuieli. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen motivat pârâta pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii reclamantului-intimat.

Prin motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se arată că sentința recurată se întemeiază pe motive contradictorii. Aceasta deoarece deși instanța de fond admite, pe de o parte excepția netimbrării capetelor 2 - 4 din cerere, pe de altă parte admite pe fond capătul nr. 4 al acțiunii având ca obiect obligarea recurentei, la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române. Al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică sentința atacată pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 15 alin. (2) și 3, art. 18, 19 și în special art. 20 (6) din Legea nr. 21/1991 care reglementează procedura emiterii și comunicării ordinului de redobândire a cetățeniei române în cazul reclamantului-intimat care domiciliază în Republica Moldova și nu în România.

Se arată că în cazul reclamantului sunt aplicabile dispozițiile art. 20 (6) din Legea nr. 21/1991 republicată și în consecință efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului, cade în sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu Republica Moldova și nu a autorității române. Aceasta deoarece reclamantul-intimat a solicitat redobândirea cetățeniei române, cu menținerea domiciliului în străinătate, situație reconfirmată și ca urmare a cererii depuse în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului. La dosar reclamantul-intimat a depus practică judecătorească. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., sentința atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluția de admitere în parte a acțiunii. Curtea nu va reține motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Aceasta deoarece instanța de fond, conform minutei și considerentelor sentinței atacate, a dispus anularea ca netimbrate numai a capetelor nr. 2 și 4 din acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată. Redactarea eronată a dispozitivului sentinței reprezintă o eroare materială în sensul dispozițiilor art. 28 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., acesta este fondat, sentința atacată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 21/1991 republicată, în special a dispozițiilor art. 20 (6) din lege privind autoritatea națională competentă pentru efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului și la comunicarea ordinului de redobândire a cetățenie române.

Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat legea, admițând în parte acțiunea reclamantului, prin obligarea pârâtei, Autoritatea Națională pentru Cetățenie, „la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului și la comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române." După înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române la secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetățenie, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 21/1991, republicată, președintele Comisiei, prin rezoluție, stabilește termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a cetățeniei, dispunând totodată solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) și e) în conformitate cu prevederile art. 18 și 19 din Legea cetățeniei române, avizând cererea "Comisia va întocmi un raport în care va menționa întrunirea condițiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei, raport care, însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei, va fi înaintat președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie". Acesta, „constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz.

Ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului". Potrivit art. 20, „cetățenia română se acordă sau se redobândește la data depunerii jurământului de credință, iar în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de acordare sau redobândire a cetățeniei romanei persoanele cărora li s-a acordat sau care au redobândit cetățenia română vor depune jurământul de credința fata de România". Prin dispozițiile art. 20 alin. (6), ignorate de către instanța de fond, legiuitorul a prevăzut că „persoana care a obținut cetățenia română în condițiile prevăzute la art. 10 și 11, cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credință în fața șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din țara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În acest caz, certificatul de cetățenie română va fi eliberat de șeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv". Prin urmare, efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu, și nu a Autorității Naționale pentru Cetățenie.

Subliniem faptul că recurenta-pârâtă. Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a parcurs toate etapele prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române formulate de către intimatul-reclamant, inclusiv în sensul emiterii și comunicării ordinului privind aprobarea redobândirii cetățeniei române. În cauza dedusă judecății, reclamantul U.M.

a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române, înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetățenie la data de 17 martie 2010. Președintele Comisiei pentru cetățenie a dispus prin rezoluție, în conformitate cu art. 16 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, efectuarea verificărilor prevăzute de lege, în urma primirii informațiilor de la autoritățile competente, la data de 06 septembrie 2010, Comisia pentru cetățenie analizând îndeplinirea condițiilor legale, a avizat pozitiv cererea reclamantului ulterior fiind emis Ordinul privind aprobarea redobândirii cetățeniei române nr. 144/P la data de 27 septembrie 2010, ordin ce a fost comunicat reclamantului la data de 07 octombrie 2010. Întrucât reclamantul a solicitat redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credință față de România în fața șefului misiunii diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (6) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, în ciuda dispozițiilor legale menționate anterior, a dispus obligarea Autorității Naționale pentru Cetățenie "la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului și la comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române", în condițiile în care această sarcină, potrivit Legii nr. 21/1991, așa cum a fost modificată și completată, nu revine recurentei-pârâte Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ci misiunii diplomatice din țara de domiciliu a intimatului-reclamant U.M., ca urmare a cererii formulate în acest sens de către intimatul reclamant în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului.

Cele solicitate de reclamantul-intimat prin acțiune și admise de instanța de fond sunt lipsite de temei legal deoarece dispozițiile art. 20 (6) din Legea nr. 21/1991 republicată nu permite depunerea jurământului de credință decât în fața misiunii diplomatice sau al Oficiului consular al României din țara în care domiciliază. Iar în cauză reclamantul-intimat nu și-a schimbat domiciliul din Republica Moldova în România pentru a avea competență autoritatea pârâtă privind depunerea jurământului de credință și eliberarea certificatului de cetățenie română. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ., va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge în tot acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței nr. 3961 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge în tot acțiunea, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2011. Procesat de GGC - NN