ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3150/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

U.M. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naționala pentru Cetățenie,

solicitând:

- să se constate

refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii reclamantei de

redobândire a cetățeniei române;

- obligarea pârâtei

la analizarea și avizarea cererii formulate de reclamantă, într-un termen de

maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței;

- comunicarea către

reclamantă, în termen de maxim 30 de zile, a ordinului privind aprobarea sau

respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române și programarea pentru

depunerea jurământului de credință față de țară;

- obligarea pârâtei

la plata sumei de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune

interese de la data introducerii acțiunii și până la data comunicării Ordinului

de redobândire a cetățeniei române.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta a arătat că la data de 27 septembrie 2010 a fost

emis ordinul de redobândire a cetățeniei române privind pe reclamant sub nr.

144/P, solicitând respingerea acțiunii.

Prin Sentința nr.

3961 din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția netimbrării capetelor de

cerere 2 - 4 și a anulat aceste capete de cerere ca netimbrate; a admis în

parte acțiunea formulată de reclamantul U.M. în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a obligat pârâta să efectueze

demersurile necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii

jurământului și să comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române la

domiciliul procesual ales al reclamantului.

Prin aceeași

sentință, a respins cererea privind avizarea cererii de redobândire și de

emitere a ordinului de soluționare a cererii de redobândire ca rămas fără

obiect și cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată (onorariul de avocat), ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În privința excepției

netimbrării, prima instanță a reținut că, deși reclamantul a fost citat cu

mențiunea de a achita pentru cerere o taxă judiciară de timbru în cuantum de 16

RON, acesta nu a înțeles să timbreze capetele de cerere 2 și 4, astfel că a

admis această excepție.

Referitor la cererea

privind avizarea cererii de redobândire și de emitere a ordinului de

redobândire a cetățeniei, a constatat că autoritatea pârâtă a emis Ordinul nr.

144/P din 27 septembrie 2010, rămânând astfel fără obiect.

Cu privire la cererea

având ca obiect comunicarea acestui ordin, prima instanță a reținut că această

operațiune administrativă urma a fi efectuată de către autoritatea publică

pârâtă de îndată, imediat după emiterea acestuia, or, în speță, nu s-a făcut o

dovadă contrară în acest sens.

În legătură cu

depunerea jurământului de credință, prima instanță a reținut că, în raport de

faptul că acesta se depune în termen de 3 luni de la data comunicării acestui

ordin, având în vedere data pronunțării prezentei hotărâri și față de durata

procedurilor poștale, se impune ca pârâta să întreprindă toate demersurile

astfel încât reclamantul să fie invitat (programat) în vederea finalizării

procedurii de redobândire a cetățeniei române, prin depunerea jurământului de

credință față de România, invitația urmând a-i fi adresată la domiciliul

procesual ales de parte.

În ceea ce privește

obligarea autorității publice pârâte la plata cheltuielilor de judecată,

constând în onorariul de avocat, prima instanță a reținut că înscrisul depus în

ședința publică din data de 18 octombrie 2010, intitulat factură fiscală nu

face dovada efectuării de către reclamant a acestor cheltuieli, întrucât la

rubrica Client figurează o altă persoană decât aceea a reclamantului, astfel că

nu este dovedită existența acestor cheltuieli.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, în termen motivat pârâta pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și se solicită

admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca

neîntemeiate a acțiunii reclamantului-intimat.

Prin motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se arată că sentința recurată

se întemeiază pe motive contradictorii. Aceasta deoarece deși instanța de fond

admite, pe de o parte excepția netimbrării capetelor 2 - 4 din cerere, pe de

altă parte admite pe fond capătul nr. 4 al acțiunii având ca obiect obligarea

recurentei, la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea

reclamantului în vederea depunerii jurământului și comunicarea ordinului de

redobândire a cetățeniei române.

Al doilea motiv de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică sentința atacată pentru

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 15 alin. (2) și 3, art. 18, 19 și în

special art. 20 (6) din Legea nr. 21/1991 care reglementează procedura emiterii

și comunicării ordinului de redobândire a cetățeniei române în cazul

reclamantului-intimat care domiciliază în Republica Moldova și nu în România.

Se arată că în cazul

reclamantului sunt aplicabile dispozițiile art. 20 (6) din Legea nr. 21/1991

republicată și în consecință efectuarea demersurilor în vederea programării

pentru depunerea jurământului, cade în sarcina misiunii diplomatice din țara de

domiciliu Republica Moldova și nu a autorității române. Aceasta deoarece

reclamantul-intimat a solicitat redobândirea cetățeniei române, cu menținerea

domiciliului în străinătate, situație reconfirmată și ca urmare a cererii

depuse în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului.

La dosar

reclamantul-intimat a depus practică judecătorească.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat, în

cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

sentința atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește

soluția de admitere în parte a acțiunii.

Curtea nu va reține

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Aceasta deoarece

instanța de fond, conform minutei și considerentelor sentinței atacate, a

dispus anularea ca netimbrate numai a capetelor nr. 2 și 4 din acțiunea

reclamantului astfel cum a fost formulată.

Redactarea eronată a

dispozitivului sentinței reprezintă o eroare materială în sensul dispozițiilor

art. 28 C. proc. civ.

În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta este

fondat, sentința atacată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii

nr. 21/1991 republicată, în special a dispozițiilor art. 20 (6) din lege

privind autoritatea națională competentă pentru efectuarea demersurilor

necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului și

la comunicarea ordinului de redobândire a cetățenie române.

Prin hotărârea

pronunțată, instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat legea,

admițând în parte acțiunea reclamantului, prin obligarea pârâtei, Autoritatea

Națională pentru Cetățenie, „la efectuarea demersurilor necesare pentru

programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului și la comunicarea

ordinului de redobândire a cetățeniei române."

După înregistrarea

cererii de redobândire a cetățeniei române la secretariatul tehnic al Comisiei

pentru Cetățenie, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr.

21/1991, republicată, președintele Comisiei, prin rezoluție, stabilește

termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a

cetățeniei, dispunând totodată solicitarea de relații de la orice autorități cu

privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) și e)

în conformitate cu prevederile art. 18 și 19 din Legea cetățeniei române,

avizând cererea "Comisia va întocmi un raport în care va menționa

întrunirea condițiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea

cetățeniei, raport care, însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a

cetățeniei, va fi înaintat președintelui Autorității Naționale pentru

Cetățenie". Acesta, „constatând îndeplinite condițiile prevăzute de

prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei

române, după caz. Ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se

comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire,

de îndată, de la data emiterii ordinului". Potrivit art. 20, „cetățenia

română se acordă sau se redobândește la data depunerii jurământului de

credință, iar în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului

președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de acordare sau

redobândire a cetățeniei romanei persoanele cărora li s-a acordat sau care au

redobândit cetățenia română vor depune jurământul de credința fata de

România".

Prin dispozițiile

art. 20 alin. (6), ignorate de către instanța de fond, legiuitorul a prevăzut

că „persoana care a obținut cetățenia română în condițiile prevăzute la art. 10

și 11, cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de

credință în fața șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al

României din țara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În

acest caz, certificatul de cetățenie română va fi eliberat de șeful misiunii

diplomatice sau al oficiului consular respectiv". Prin urmare, efectuarea

demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în

sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu, și nu a Autorității

Naționale pentru Cetățenie. Subliniem faptul că recurenta-pârâtă. Autoritatea

Națională pentru Cetățenie, a parcurs toate etapele prevăzute de lege în cadrul

procedurii de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române

formulate de către intimatul-reclamant, inclusiv în sensul emiterii și

comunicării ordinului privind aprobarea redobândirii cetățeniei române.

În cauza dedusă

judecății, reclamantul U.M. a formulat cerere de redobândire a cetățeniei

române, înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetățenie la

data de 17 martie 2010. Președintele Comisiei pentru cetățenie a dispus prin

rezoluție, în conformitate cu art. 16 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, efectuarea

verificărilor prevăzute de lege, în urma primirii informațiilor de la

autoritățile competente, la data de 06 septembrie 2010, Comisia pentru

cetățenie analizând îndeplinirea condițiilor legale, a avizat pozitiv cererea

reclamantului ulterior fiind emis Ordinul privind aprobarea redobândirii

cetățeniei române nr. 144/P la data de 27 septembrie 2010, ordin ce a fost

comunicat reclamantului la data de 07 octombrie 2010.

Întrucât reclamantul

a solicitat redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în

străinătate, va depune jurământul de credință față de România în fața șefului

misiunii diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate cu

prevederile art. 20 alin. (6) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare. Așadar, instanța de

fond, în mod netemeinic și nelegal, în ciuda dispozițiilor legale menționate

anterior, a dispus obligarea Autorității Naționale pentru Cetățenie "la

efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea

depunerii jurământului și la comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei

române", în condițiile în care această sarcină, potrivit Legii nr. 21/1991,

așa cum a fost modificată și completată, nu revine recurentei-pârâte

Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ci misiunii diplomatice din țara de

domiciliu a intimatului-reclamant U.M., ca urmare a cererii formulate în acest

sens de către intimatul reclamant în termen de 3 luni de la data comunicării

ordinului.

Cele solicitate de

reclamantul-intimat prin acțiune și admise de instanța de fond sunt lipsite de

temei legal deoarece dispozițiile art. 20 (6) din Legea nr. 21/1991 republicată

nu permite depunerea jurământului de credință decât în fața misiunii

diplomatice sau al Oficiului consular al României din țara în care domiciliază.

Iar în cauză reclamantul-intimat nu și-a schimbat domiciliul din Republica

Moldova în România pentru a avea competență autoritatea pârâtă privind

depunerea jurământului de credință și eliberarea certificatului de cetățenie

română.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ., va admite recursul

și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge în tot acțiunea ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței nr. 3961

din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge în tot acțiunea, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 mai 2011.

Procesat

de GGC - NN