ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4168/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 5080 din 13

decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de către reclamantul C.V.

în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie referitoare

la analizarea/avizarea cererii acestuia de redobândire a cetățeniei române ca

rămasă fără obiect, și ca neîntemeiate capetele de cerere privind emiterea

Ordinului și plata daunelor interese.

Curtea a mai obligat

pârâta la plata, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în sumă de 4,3

RON, respectiv contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că pe parcursul soluționării cauzei

autoritatea publică pârâtă, în ședința Comisiei pentru cetățenie din 17

noiembrie 2010, a avizat favorabil cererea reclamantului.

Capetele din acțiune

privind emiterea Ordinului de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare

recomandată cu confirmare de primire în termen de maxim 30 de zile de la data

analizării/avizării cererii, respectiv propunerea pentru depunerea jurământului

de credință față de țară în maxim 30 de zile, de la data emiterii Ordinului și

plata daunelor interese în sumă de 100 RON pe fiecare zi de întârziere de la

data introducerii acțiunii și până la data primirii Ordinului, au fost

apreciate ca neîntemeiate, cu motivarea că, în speță, neemiterea ordinului de

acordare a cetățeniei române până la data pronunțării acestei sentințe nu

reprezintă o încălcare a unui termen rezonabil, în raport de împrejurările

cauzei și de volumul de activitate al autorității administrative competente în

materia soluționării cererilor de acordare a cetățeniei române.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs reclamantul, susținând că este netemeinică și

nelegală, fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru și

timbrul judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind

timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și

completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă

judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se,

potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior, deși a fost citat cu mențiunea timbrării corespunzătoare, devin

aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din

O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

formulat de C.V. împotriva Sentinței civile nr. 5080 din 13 decembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2011.