ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4168/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 5080 din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de către reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie referitoare la analizarea/avizarea cererii acestuia de redobândire a cetățeniei române ca rămasă fără obiect, și ca neîntemeiate capetele de cerere privind emiterea Ordinului și plata daunelor interese. Curtea a mai obligat pârâta la plata, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în sumă de 4,3 RON, respectiv contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pe parcursul soluționării cauzei autoritatea publică pârâtă, în ședința Comisiei pentru cetățenie din 17 noiembrie 2010, a avizat favorabil cererea reclamantului.

Capetele din acțiune privind emiterea Ordinului de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii, respectiv propunerea pentru depunerea jurământului de credință față de țară în maxim 30 de zile, de la data emiterii Ordinului și plata daunelor interese în sumă de 100 RON pe fiecare zi de întârziere de la data introducerii acțiunii și până la data primirii Ordinului, au fost apreciate ca neîntemeiate, cu motivarea că, în speță, neemiterea ordinului de acordare a cetățeniei române până la data pronunțării acestei sentințe nu reprezintă o încălcare a unui termen rezonabil, în raport de împrejurările cauzei și de volumul de activitate al autorității administrative competente în materia soluționării cererilor de acordare a cetățeniei române.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul, susținând că este netemeinică și nelegală, fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate. Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citat cu mențiunea timbrării corespunzătoare, devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul formulat de C.V. împotriva Sentinței civile nr. 5080 din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2011.