ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2398/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii deduse

judecății

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București la data de 13 aprilie 2010 sub nr. 3295/2/2010,

reclamantul G.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.N.C. și N.E.E. - Președinte

al A.N.C., obligarea acestora din urmă la emiterea și comunicarea la sediul procedural

ales a Ordinului privind acordarea cetățeniei române de îndată; acordarea unor daune

interese în cuantum de 100 de RON/fiecare zi de întârziere de la data introducerii

cererii de chemare în judecată și până la data primirii efective a Ordinului; obligarea

la plata a 1000 RON cu titlu de daune morale, iar în finalul cererii de chemare

în judecată a solicitat și obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor efectuate

în cauză, constând în taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat etc.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut, în esență că, a formulat cerere de redobândire a cetățeniei

române, care a făcut obiectul Dosarului nr. 49/RD/2008, și care a fost analizată

și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești la data de 21 ianuarie 2010, însă emiterea și comunicarea

ordinului nu au mai fost făcute, fiind astfel încălcate dispozițiile imperative

ale legii.

Procedura derulată în

fața primei instanțe și hotărârile pronunțate în cauză

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4801 din 29

noiembrie 2010, Dosar nr. 3289/2/2010, a respins capetele de cerere formulate de

reclamantul G.O. privind emiterea, comunicarea și obligarea la daune interese ca

fiind rămase fără obiect și capătul de cerere referitor la daunele morale, ca neîntemeiat.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a

fost avizată pozitiv de Comisie, la data de 21 ianuarie 2010 fiind emis Ordinul

Președintelui A.N.C. iar la data de 30 august 2010 reclamantul a depus jurământul

de credință , astfel că cererea reclamantul în sensul celor solicitate apare ca

lipsit de obiect.

În ceea ce privește capătul

de cererea privind acordarea daunelor morale instanța a constatat că reclamantul

nu a făcut dovada producerii vreunui prejudiciu moral care să poată fi imputabil

părților, astfel că a fost respins ca neîntemeiat.

La data de 1 septembrie

1011, reclamantul G.O., în contradictoriu cu pârâții A.N.C. și N.E.E. - Președinte

al A.N.C. a reînvestit Curtea de Apel cu o cerere prin care a solicitat completarea

dispozitivului sentinței civile nr. 4801 din 29 noiembrie 2010, în sensul pronunțării

asupra capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor

de judecată, constând în contravaloarea taxei de timbru de 4 RON și a timbrului

judiciar de 0,3 RON.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că instanța a omis să soluționeze capătul de cerere având

ca obiect plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxa de timbru de 4 RON și

timbrul judiciar de 0,3 RON și că, față de data introducerii cererii de chemare

în judecată, pârâtele se aflau în culpă procesuală.

Prin sentința nr. 6101

din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, admis cererea de completare a dispozitivului sentinței

civile nr. 4801, pronunțată la data de 29 noiembrie 2010, formulată de către reclamantul

G.O., în contradictoriu cu pârâții A.N.C. și Ministerului Justiției, cu privire

la soluția referitoare la cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor

de judecată și, în consecință, a completat dispozitivul sentinței civile nr. 4801,

pronunțată la data de 29 noiembrie 2010 cu următorul paragraf: Respinge cererea

de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța verificând dispozitivului sentinței civile nr. 4801 din 29

noiembrie 2010, a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile impuse de

art. 281 ind. 2 din C. proc. civ., întrucât reclamantul a solicitat și plata cheltuielilor

de judecată, iar instanța a omis să se pronunțe și asupra acestei cereri, astfel

încât va admite cererea de completare a dispozitivului.

Prin sentința nr. 5538

din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul R.C., în contradictoriu

cu pârâții A.N.C. și Președintele A.N.C.- N.E.E., a obligat pârâtele să soluționeze

cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române.

Totodată, a respins capătul

doi al acțiunii și a obligat autoritatea publică pârâtă și Președintele acesteia

la plata sumei de 2,5 RON , cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că reclamantul s-a adresat autorității cu cerere

de redobândire a cetățeniei române în data de 7 iulie 2010 și că, nici până în prezent

această cerere nu a fost soluționată, astfel că în raport de dispozițiile art. 16

alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată, termenul în care pârâta verifică îndeplinirea

condițiilor nu poate depășii 5 luni de la data înregistrării cererii.

Referitor la capătul de

cerere prin care s-a solicitat emiterea ordinului, instanța a constatat că această

operațiune este ulterioară, în cadrul procedurii de acordare sau redobândire a cetățeniei,

astfel că va fi respins ca atare.

În fine, prima instanță

a făcut și aplicarea prevederilor art. 274 din C. proc. civ.

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva sentinței civile

nr. 5538 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții A.N.C. și Președintele A.N.C.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Reluând apărările formulate

în fața primei instanțe, în esență, pârâții au susținut că, în mod greșit au fost

obligați la soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române, în condițiile

în care s-a constatat necesitatea primirii unor relații de la autoritățile abilitate

utile în soluționarea cererii, termenul fiind astfel prorogat la data de 30 iunie

2011, respectiv 7 noiembrie 2011.

Apărările intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul

-reclamant a solicitat respingerea recursului în privința termenului legal de 5

luni a arătat că acesta este unui imperativ, iar de la depunerea cererii sale și

până la momentul pronunțării sentinței a trecut o perioadă îndelungată de timp și

această cerere nu era soluționată în sensul emiterii ordinului, lipsa relațiilor

invocată de pârâtă pentru anlizarea dosarului pentru termenele stabilite fiind simple

afirmații nedovedite.

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele

care vor fi arătate în continuare.

După cum rezultă din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul R.C. a învestit instanța cu o acțiune

în contencios administrativ întemeiată pe nesoluționarea în termenul legal de către

pârâți a cererii înregistrate sub nr. 31127/RD/2010, solicitând obligarea pârâților

să-i răspundă la cererea sa privind redobândirea cetățeniei române.

Într-adevăr, pârâta a

răspuns, în sensul că cererea sa privind redobândirea cetățeniei române urmează

a fi analizată ce formează obiectul dosarului va fi analizată de către Comisia pentru

cetățenie în data de 30 iunie 2011, respectiv 7 noiembrie 2011.

Însă, potrivit art. 15

și art. 16 din Legea cetățeniei române, nr. 21/1991, republicată, cu modificările

și completările ulterioare:

„Art. 15. - (1) Cererea de acordare sau de redobândire

a cetățeniei este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei. În cazul în

care constată lipsa unor documente necesare soluționării cererii, președintele Comisiei

solicită, prin rezoluție, completarea dosarului. În cazul în care, în termen de

cel mult 6 luni de la primirea solicitării, nu sunt transmise actele necesare, cererea

se va respinge ca nesusținută.

(2)

Președintele Comisiei, prin rezoluție, stabilește termenul la care se va dezbate

cererea de acordare sau redobândire a cetățeniei, dispunând totodată solicitarea

de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute

la art. 8 alin. (1) lit. b) și e).

(3)

La termenul stabilit în vederea dezbaterii cererii, Comisia verifică îndeplinirea

condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei, cu excepția condițiilor

prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) și g).

(4)

În cazul în care Comisia constată necesitatea audierii unor persoane care ar putea

da informații utile în vederea soluționării cererii, dispune citarea acestora, stabilind

un nou termen.

(5)

În cazul în care sunt întrunite condițiile pentru acordarea cetățeniei române, Comisia

stabilește, într-un termen ce nu va depăși 6 luni, programarea persoanei la interviul

organizat pentru verificarea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) și

g).

Art. 16. -

(1)

Cererea de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, formulată potrivit

art. 11, este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei.

(2)

Președintele Comisiei pentru cetățenie, prin rezoluție, dispune:

a)

solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor

prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) și e);

b)

completarea dosarului, în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării

secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată

lipsa unor documente necesare soluționării cererii, sub sancțiunea respingerii cererii

ca nesusținută;

c) fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea

condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române potrivit art.

11, termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii.

”

Contrar susținerilor recurentei,

nu se poate reține că dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991

instituie un termen de recomandare, ci o obligație imperativă în sarcina autorității

pârâte, ce nu poate fi eludată în mod arbitrar, iar singura situație în care este

permisă prelungirea termenului este cea prevăzută de art. 16 lit. b), însă recurenta

nu se încadrează în această situație.

Pe de altă parte, Curtea

de la Strasbourg a fixat cele două momente care trebuie luate în considerare pentru

a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil,

stabilind că aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului

proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei

durate rezonabile.

În acest sens, s-a arătat

că, în materie civilă, dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției

competente, dar el include și durata procedurii administrative prealabile, atunci

când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.

Înalta Curte, în acord

cu cele reținute și de prima instanță, apreciază că legiuitorul, prin dispozițiile

art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/199, republicată, nu a instituit un termen

de recomandare, ci o obligație imperativă în sarcina autorității pârâte, astfel

că nu pot fi reținute criticile recurentei.

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta A.N.C.

și Președintele A.N.C.- N.E.E. împotriva sentinței nr. 5538 din 3 octombrie 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 mai

2012.