ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2398/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 13 aprilie 2010 sub nr. 3295/2/2010, reclamantul G.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.N.C. și N.E.E.

- Președinte al A.N.C., obligarea acestora din urmă la emiterea și comunicarea la sediul procedural ales a Ordinului privind acordarea cetățeniei române de îndată; acordarea unor daune interese în cuantum de 100 de RON/fiecare zi de întârziere de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data primirii efective a Ordinului; obligarea la plata a 1000 RON cu titlu de daune morale, iar în finalul cererii de chemare în judecată a solicitat și obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor efectuate în cauză, constând în taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat etc. În motivarea cererii, reclamantul a susținut, în esență că, a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române, care a făcut obiectul Dosarului nr. 49/RD/2008, și care a fost analizată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești la data de 21 ianuarie 2010, însă emiterea și comunicarea ordinului nu au mai fost făcute, fiind astfel încălcate dispozițiile imperative ale legii.

Procedura derulată în fața primei instanțe și hotărârile pronunțate în cauză Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4801 din 29 noiembrie 2010, Dosar nr. 3289/2/2010, a respins capetele de cerere formulate de reclamantul G.O. privind emiterea, comunicarea și obligarea la daune interese ca fiind rămase fără obiect și capătul de cerere referitor la daunele morale, ca neîntemeiat. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost avizată pozitiv de Comisie, la data de 21 ianuarie 2010 fiind emis Ordinul Președintelui A.N.C. iar la data de 30 august 2010 reclamantul a depus jurământul de credință , astfel că cererea reclamantul în sensul celor solicitate apare ca lipsit de obiect.

În ceea ce privește capătul de cererea privind acordarea daunelor morale instanța a constatat că reclamantul nu a făcut dovada producerii vreunui prejudiciu moral care să poată fi imputabil părților, astfel că a fost respins ca neîntemeiat. La data de 1 septembrie 1011, reclamantul G.O., în contradictoriu cu pârâții A.N.C. și N.E.E. - Președinte al A.N.C. a reînvestit Curtea de Apel cu o cerere prin care a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 4801 din 29 noiembrie 2010, în sensul pronunțării asupra capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, constând în contravaloarea taxei de timbru de 4 RON și a timbrului judiciar de 0,3 RON.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut că instanța a omis să soluționeze capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxa de timbru de 4 RON și timbrul judiciar de 0,3 RON și că, față de data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtele se aflau în culpă procesuală. Prin sentința nr. 6101 din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 4801, pronunțată la data de 29 noiembrie 2010, formulată de către reclamantul G.O., în contradictoriu cu pârâții A.N.C.

și Ministerului Justiției, cu privire la soluția referitoare la cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și, în consecință, a completat dispozitivul sentinței civile nr. 4801, pronunțată la data de 29 noiembrie 2010 cu următorul paragraf: Respinge cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța verificând dispozitivului sentinței civile nr. 4801 din 29 noiembrie 2010, a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile impuse de art. 281 ind. 2 din C. proc. civ., întrucât reclamantul a solicitat și plata cheltuielilor de judecată, iar instanța a omis să se pronunțe și asupra acestei cereri, astfel încât va admite cererea de completare a dispozitivului.

Prin sentința nr. 5538 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul R.C., în contradictoriu cu pârâții A.N.C. și Președintele A.N.C.- N.E.E., a obligat pârâtele să soluționeze cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române. Totodată, a respins capătul doi al acțiunii și a obligat autoritatea publică pârâtă și Președintele acesteia la plata sumei de 2,5 RON , cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul s-a adresat autorității cu cerere de redobândire a cetățeniei române în data de 7 iulie 2010 și că, nici până în prezent această cerere nu a fost soluționată, astfel că în raport de dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată, termenul în care pârâta verifică îndeplinirea condițiilor nu poate depășii 5 luni de la data înregistrării cererii.

Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat emiterea ordinului, instanța a constatat că această operațiune este ulterioară, în cadrul procedurii de acordare sau redobândire a cetățeniei, astfel că va fi respins ca atare. În fine, prima instanță a făcut și aplicarea prevederilor art. 274 din C. proc. civ. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 5538 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții A.N.C. și Președintele A.N.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în raport cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.

Reluând apărările formulate în fața primei instanțe, în esență, pârâții au susținut că, în mod greșit au fost obligați la soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române, în condițiile în care s-a constatat necesitatea primirii unor relații de la autoritățile abilitate utile în soluționarea cererii, termenul fiind astfel prorogat la data de 30 iunie 2011, respectiv 7 noiembrie 2011. Apărările intimatului-reclamant Prin întâmpinare, intimatul -reclamant a solicitat respingerea recursului în privința termenului legal de 5 luni a arătat că acesta este unui imperativ, iar de la depunerea cererii sale și până la momentul pronunțării sentinței a trecut o perioadă îndelungată de timp și această cerere nu era soluționată în sensul emiterii ordinului, lipsa relațiilor invocată de pârâtă pentru anlizarea dosarului pentru termenele stabilite fiind simple afirmații nedovedite.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul R.C. a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ întemeiată pe nesoluționarea în termenul legal de către pârâți a cererii înregistrate sub nr. 31127/RD/2010, solicitând obligarea pârâților să-i răspundă la cererea sa privind redobândirea cetățeniei române.

Într-adevăr, pârâta a răspuns, în sensul că cererea sa privind redobândirea cetățeniei române urmează a fi analizată ce formează obiectul dosarului va fi analizată de către Comisia pentru cetățenie în data de 30 iunie 2011, respectiv 7 noiembrie 2011. Însă, potrivit art. 15 și art. 16 din Legea cetățeniei române, nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „Art. 15. - (1) Cererea de acordare sau de redobândire a cetățeniei este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei. În cazul în care constată lipsa unor documente necesare soluționării cererii, președintele Comisiei solicită, prin rezoluție, completarea dosarului. În cazul în care, în termen de cel mult 6 luni de la primirea solicitării, nu sunt transmise actele necesare, cererea se va respinge ca nesusținută.

(2) Președintele Comisiei, prin rezoluție, stabilește termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a cetățeniei, dispunând totodată solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) și e). (3) La termenul stabilit în vederea dezbaterii cererii, Comisia verifică îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei, cu excepția condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) și g). (4) În cazul în care Comisia constată necesitatea audierii unor persoane care ar putea da informații utile în vederea soluționării cererii, dispune citarea acestora, stabilind un nou termen.

(5) În cazul în care sunt întrunite condițiile pentru acordarea cetățeniei române, Comisia stabilește, într-un termen ce nu va depăși 6 luni, programarea persoanei la interviul organizat pentru verificarea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) și g). Art. 16. - (1) Cererea de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, formulată potrivit art. 11, este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei.

(2) Președintele Comisiei pentru cetățenie, prin rezoluție, dispune: a) solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) și e); b) completarea dosarului, în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluționării cererii, sub sancțiunea respingerii cererii ca nesusținută; c) fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române potrivit art. 11, termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii.

” Contrar susținerilor recurentei, nu se poate reține că dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 instituie un termen de recomandare, ci o obligație imperativă în sarcina autorității pârâte, ce nu poate fi eludată în mod arbitrar, iar singura situație în care este permisă prelungirea termenului este cea prevăzută de art. 16 lit. b), însă recurenta nu se încadrează în această situație. Pe de altă parte, Curtea de la Strasbourg a fixat cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil, stabilind că aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.

În acest sens, s-a arătat că, în materie civilă, dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente, dar el include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu. Înalta Curte, în acord cu cele reținute și de prima instanță, apreciază că legiuitorul, prin dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/199, republicată, nu a instituit un termen de recomandare, ci o obligație imperativă în sarcina autorității pârâte, astfel că nu pot fi reținute criticile recurentei. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.N.C. și Președintele A.N.C.- N.E.E. împotriva sentinței nr. 5538 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 mai 2012.