ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1887/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 780 din 6 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanții C.M., B.I., P.B.G. și I.I., în contradictoriu cu pârâți SC F. SA și Primăria Municipiului București, A.F.I., având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului situat în București, B-dul Basarabiei și emiterea unei decizii de restituire în natură a imobilului sau în echivalent la valoarea de circulație a imobilului, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă. Apelul declarat de apelanții reclamanți, împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 198/ A din 16 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C.M., B.I., P.B.G. și I.I., fără a-l motiva în drept. La termenul din data de 13 ianuarie 2011, în raport de dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării recursului, iar la data de 26 ianuarie 2012, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, în vederea discutării perimării. Recursul se va constata perimat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 13 ianuarie 2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecării cererii de recurs.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., aceasta se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanții C.M., B.I., P.B.G. și I.I. împotriva deciziei nr. 198/ A din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 martie 2012.