ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1887/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 780

din 6 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă a

fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanții C.M.,

B.I., P.B.G. și I.I., în contradictoriu cu pârâți SC F. SA și Primăria

Municipiului București, A.F.I., având ca obiect reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenului situat în București, B-dul Basarabiei și emiterea

unei decizii de restituire în natură a imobilului sau în echivalent la valoarea

de circulație a imobilului, în cazul în care restituirea în natură nu este

posibilă.

Apelul declarat de

apelanții reclamanți, împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a fost

respins ca nefondat, prin decizia nr. 198/ A din 16 martie 2010, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții C.M., B.I., P.B.G. și I.I., fără a-l

motiva în drept.

La termenul din data

de 13 ianuarie 2011, în raport de dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării recursului, iar la data de 26

ianuarie 2012, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, în vederea discutării

perimării.

Recursul se va

constata perimat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea

operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act

de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a

părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația

în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 13 ianuarie 2011, părțile

au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit

vreun act de procedură în vederea reluării judecării cererii de recurs.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ.,

aceasta se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează

să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanții C.M., B.I., P.B.G. și I.I. împotriva deciziei

nr. 198/ A din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 15 martie 2012.