ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 398/2010

Constată că prin Decizia nr. 149 din 8 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de SC S.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 1040/F/ 17 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. S-a reținut în considerentele deciziei ca fiind legală soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii în revendicare și de obligare a pârâtei la restituirea către reclamant a suprafeței de 2.078 mp teren situat în com. Voluntari, șos. Pipera-Tunari, identificat potrivit raportului de expertiză întocmit, având în vedere rezultatul comparării titlurilor de proprietate ale părților. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, susținând caracterul nelegal cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 27 iunie 2007, suspendarea judecății în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate. Cauza a rămas în nelucrare până la 9 septembrie 2009, când instanța a dispus, la cererea intimatului-reclamant, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 27 ianuarie 2010. La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 27 iunie 2007, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 27 iunie 2008, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cererea de recurs formulată de pârâta SC S.T. SRL împotriva Deciziei nr. 149 din 8 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publicăfastăzi 27 ianuarie 2010.