ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 398/2010

Constată

că prin Decizia nr. 149 din 8 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de SC S.T. SRL

împotriva sentinței civile nr. 1040/F/ 17 decembrie 2004 a Tribunalului

București, secția a V-a civilă.

S-a reținut în considerentele deciziei

ca fiind legală soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii în revendicare

și de obligare a pârâtei la restituirea către reclamant a suprafeței de 2.078

mp teren situat în com. Voluntari, șos. Pipera-Tunari, identificat potrivit

raportului de expertiză întocmit, având în vedere rezultatul comparării

titlurilor de proprietate ale părților.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs pârâta, susținând caracterul nelegal cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Învestită cu judecarea recursului,

Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 27 iunie 2007, suspendarea judecății

în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal

citate.

Cauza a rămas în nelucrare până la 9

septembrie 2009, când instanța a dispus, la cererea intimatului-reclamant,

repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen

la data de 27 ianuarie 2010.

La acest termen, Înalta Curte a

reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă

pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un

an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni

perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se

află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii

în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea operează cu

condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de

procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a

părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță,

unde după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.,

măsură dispusă la termenul din 27 iunie 2007, părțile au lăsat să treacă un

interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură

în vederea reluării judecății cererii de recurs.

Astfel, din verificarea actelor

dosarului reiese că până la data de 27 iunie 2008, când s-a împlinit termenul

de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din

părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea

continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză

a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de recurs

formulată de pârâta SC S.T. SRL împotriva Deciziei nr. 149 din 8 martie 2007 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publicăfastăzi

27 ianuarie 2010.