ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1172/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 19 iunie 2008,

reclamanta B.C.M.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

București, prin Primarul general, obligarea acestuia la restituirea în natură a

imobilului-teren în suprafață de 131.000 mp și construcții, situat în

București, Bd. B.N., sectorul 1.

Prin Sentința civilă

nr. 299 din 3 martie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

respins acțiunea formulată de reclamanta B.C.M.L., ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr.

307/A din 11 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta B.C.M.L., înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 19 februarie 2001, și care a primit

termen de judecată la 12 aprilie 2011.

Judecata recursului a

fost suspendată la data de 12 aprilie 2011, în baza dispozițiilor art. 46 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, la cererea reclamantei, care, prin petiția depusă la

dosar la data de 28 februarie 2011, a solicitat să se ia act de Declarația

autentificată la 21 februarie 2011 de B.N.P. L.C. privind suspendarea cauzei

până la soluționarea pe cale administrativă a litigiului.

La data de 12

decembrie 2013, în acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., din

oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica dacă în cauză mai

subzistă motivul suspendării judecății.

Înalta Curte constată

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la

perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare

din vina părții, timp de un an.

Perimarea se

înfățișează astfel, ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a

părților, în soluționarea litigiului.

Ea are un caracter

mixt, de sancțiune și de prezumție tacită de desistare, având ca elemente

definitorii rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții.

Astfel, în cauză,

măsura de suspendare a judecății s-a dispus la data de 12 aprilie 2011, în

temeiul dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în vederea

soluționării pretențiilor reclamantei asupra imobilului în litigiu în procedura

reglementată de actul normativ amintit.

Se constată că, prin

Adresa nr. 1375/5762/MI din 2 aprilie 2014, înregistrată la dosar la data de 4

aprilie 2014, Primăria Municipiului București a comunicat instanței că

Notificările nr. 927/2001 și nr. 680/2003, formulate de reclamantă în temeiul

Legii nr. 10/2001 și având ca obiect cererea de restituire în natură a

imobilului situat în București, Bd. B.N., sectorul 1, au fost soluționate prin

Dispoziția nr. 13398 din 27 decembrie 2010, modificată prin Dispoziția nr.

14819 din 27 octombrie 2011.

Așadar, se reține că

procedura administrativă s-a definitivat cu mult timp în urmă, fără ca

reclamanta să manifeste ulterior stăruință în continuarea soluționării

recursului a cărui judecată se suspendase tocmai pentru a nu fi lăsată fără

eficiență procedura specială demarată de aceasta.

În aceste condiții,

lipsa de stăruință a părților, care, după definitivarea procedurilor speciale

menționate, nu au solicitat repunerea cauzei pe rol pentru continuarea

judecății, este sancționată cu perimarea cererii de recurs.

Considerând că a avut

loc o suspendare a cursului perimării în sensul art. 250 alin. (1) C. proc.

civ., cât timp s-a desfășurat procedura administrativă demarată de reclamantă

în temeiul Legii nr. 10/2001, în același timp, se constată că termenul de când

se apreciază că pricina a rămas în nelucrare din vina părții începe să curgă de

la data de 27 octombrie 2011, dată la care a fost emisă Dispoziția nr. 14819 de

către Primarul general al municipiului București, ce a modificat Dispoziția nr.

13398 din 27 decembrie 2010, emisă de același primar.

Or, de la acest

moment, recurenta-reclamantă nu a îndeplinit niciun act de procedură,

întreruptiv al cursului perimării, de natură să demonstreze ieșirea din

pasivitatea procesuală.

Ca atare, în

considerarea celor ce preced, urmează a se constata perimat recursul declarat

de reclamanta B.C.M.L. împotriva Deciziei civile nr. 307/A din 11 mai 2010,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta B.C.M.L. împotriva Deciziei civile nr. 307/A

din 11 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - AZ