ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1172/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 19 iunie 2008, reclamanta B.C.M.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul general, obligarea acestuia la restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de 131.000 mp și construcții, situat în București, Bd. B.N., sectorul 1. Prin Sentința civilă nr. 299 din 3 martie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta B.C.M.L., ca neîntemeiată. Prin Decizia nr. 307/A din 11 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B.C.M.L., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 februarie 2001, și care a primit termen de judecată la 12 aprilie 2011. Judecata recursului a fost suspendată la data de 12 aprilie 2011, în baza dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la cererea reclamantei, care, prin petiția depusă la dosar la data de 28 februarie 2011, a solicitat să se ia act de Declarația autentificată la 21 februarie 2011 de B.N.P. L.C. privind suspendarea cauzei până la soluționarea pe cale administrativă a litigiului. La data de 12 decembrie 2013, în acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica dacă în cauză mai subzistă motivul suspendării judecății.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an. Perimarea se înfățișează astfel, ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților, în soluționarea litigiului. Ea are un caracter mixt, de sancțiune și de prezumție tacită de desistare, având ca elemente definitorii rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții.

Astfel, în cauză, măsura de suspendare a judecății s-a dispus la data de 12 aprilie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în vederea soluționării pretențiilor reclamantei asupra imobilului în litigiu în procedura reglementată de actul normativ amintit. Se constată că, prin Adresa nr. 1375/5762/MI din 2 aprilie 2014, înregistrată la dosar la data de 4 aprilie 2014, Primăria Municipiului București a comunicat instanței că Notificările nr. 927/2001 și nr. 680/2003, formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 și având ca obiect cererea de restituire în natură a imobilului situat în București, Bd.

B.N., sectorul 1, au fost soluționate prin Dispoziția nr. 13398 din 27 decembrie 2010, modificată prin Dispoziția nr. 14819 din 27 octombrie 2011. Așadar, se reține că procedura administrativă s-a definitivat cu mult timp în urmă, fără ca reclamanta să manifeste ulterior stăruință în continuarea soluționării recursului a cărui judecată se suspendase tocmai pentru a nu fi lăsată fără eficiență procedura specială demarată de aceasta. În aceste condiții, lipsa de stăruință a părților, care, după definitivarea procedurilor speciale menționate, nu au solicitat repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecății, este sancționată cu perimarea cererii de recurs. Considerând că a avut loc o suspendare a cursului perimării în sensul art. 250 alin. (1) C. proc.

civ., cât timp s-a desfășurat procedura administrativă demarată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, în același timp, se constată că termenul de când se apreciază că pricina a rămas în nelucrare din vina părții începe să curgă de la data de 27 octombrie 2011, dată la care a fost emisă Dispoziția nr. 14819 de către Primarul general al municipiului București, ce a modificat Dispoziția nr. 13398 din 27 decembrie 2010, emisă de același primar. Or, de la acest moment, recurenta-reclamantă nu a îndeplinit niciun act de procedură, întreruptiv al cursului perimării, de natură să demonstreze ieșirea din pasivitatea procesuală. Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata perimat recursul declarat de reclamanta B.C.M.L.

împotriva Deciziei civile nr. 307/A din 11 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta B.C.M.L. împotriva Deciziei civile nr. 307/A din 11 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2014. Procesat de GGC - AZ