ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2957/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

inițial sub nr. 482/287/2010 pe rolul Judecătoriei

Râmnicu

Sărat reclamantul SPITALUL MUNICIPAL

Râmnicu

Sărat a solicitat pronunțarea unei

hotărâri prin care să se dispună evacuarea pârâtei

SC D. SRL

din spațiul comercial pe care aceasta îl ocupă în

demisolul SPITALULUI MUNICIPAL

Râmnicu

Sărat.

Pârâta

SC D. SRL

a formulat întâmpinare și cerere

reconvențională prin care pe cale de excepție a invocat lipsa calității

procesual active a reclamantei de a formula cererea precum și inadmisibilitatea

acțiunii, susținând că reclamanta nu face dovada faptului că este proprietarul

imobilului sau că are un contract de administrare asupra acestuia prin care să

fie împuternicit să promoveze acțiunea în evacuare.

Pe fondul cauzei s-a

solicitat respingerea acțiunii, arătându-se, în esență, că în cauză contractul

de închiriere a fost prelungit prin acte adiționale încheiate cu Consiliul

Local

Râmnicu Sărat

în calitate de proprietar

al imobilului.

Prin cererea

reconvențională s-a solicitat obligarea reclamantului la suma de 7.600 lei cu

titlu de investiții efectuate în spațiul deținut, cu instituirea unui drept de

retenție asupra spațiului până la achitarea de către reclamant a acestei sume.

Prin sentința civilă nr. 759 din

19 aprilie 2010 a Judecătoriei

Râmnicu Sărat

,

instanța a admis excepția invocată din oficiu privind necompetența sa materială

privind soluționarea prezentei cauze și a declinat competența de soluționare a

cererii în favoarea Tribunalului Buzău, secția comercială, unde cauza a fost

astfel înregistrată sub nr. 2061/114/2010.

La termenul din 22

septembrie 2010, prima instanță constatând că cererea principală este în stare

de judecată și că între cererea reconvențională și acțiunea principală nu

există o legătură inseparabilă, iar soluționarea cererii reconvenționale impune

administrarea de noi probatorii, a dispus disjungerea cererii reconvenționale,

în temeiul art. 120 C. proc. civ., acordând cauzei un nou termen în vederea

administrării de probatorii.

Prin sentința nr. 1268

din 22 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a dispus disjungerea

cererii reconvenționale formulată de pârâta

SC

D. SRL

și s-a respins excepția lipsei calității procesual active a

reclamantei, invocată de pârâta

SC D. SRL

A fost admisă cererea principală formulată de reclamantul SPITALUL MUNICIPAL

Râmnicu

Sărat în contradictoriu cu pârâta

SC D. SRL,

s-a dispus evacuarea pârâtei

din spațiul comercial situat la subsolul SPITALULUI MUNICIPAL

Râmnicu Sărat

, cu sediul în

Râmnicu

Sărat,

județul Buzău și obligată pârâta la 1.500 lei cheltuieli de

judecată către reclamantă reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinței

pârâta

SC D. SRL

a declarat apel

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond,

în mod greșit a disjuns cauza și a rămas în pronunțare pe cererea de evacuare,

că nu a avut în vedere apărările formulate de aceasta și a pronunțat o hotărâre

netemeinică și nelegală, fără ca reclamantul să facă dovada că este

proprietarul spațiului sau că are contract de administrare a spațiului care

să-l împuternicească la promovarea acțiunii în evacuare.

Astfel, deși a făcut

dovada că spațiul este în administrarea Consiliului Local

Râmnicu Sărat

potrivit O.G. nr. 70/2002 și nu a

trecut niciodată în administrarea SPITALULUI MUNICIPAL

Râmnicu

Sărat, instanța de fond, a constatat că în baza H.C.L.

Râmnicu Sărat

nr. 39 din 28 februarie 2008

reclamantul este administratorul clădirilor, fără a exista la dosar un protocol

de predare - primire a spațiilor și nici dovada că aceste spații figurează în

contabilitatea reclamantului. Din anul 2003 toate clădirile și terenurile au

rămas la Consiliul Local

Râmnicu Sărat

chiar

dacă a existat H.C.L. nr. 39/2008.

În urma probelor

administrate și a actelor normative incidente, Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

decizia nr. 135 din 15 decembrie 2010 prin care a respins,

ca nefondat apelul.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut că disjungerea celor două cereri a

fost dispusă legal, de vreme ce nu erau ambele în stare de judecată.

În privința excepției

s-a reținut că, în cauză, contractul de închiriere a fost încheiat cu SPITALUL

MUNICIPAL

Râmnicu

Sărat, care și în

prezent, conform H.C.L. al Municipiului

Râmnicu Sărat

nr. 39 din 28 februarie 2008, are în administrare acest spațiu. Faptul că pe

parcursul derulării acestui contract actele adiționale au fost semnate de

Consiliului Local al Municipiului

Râmnicu Sărat

,

care era la acel moment titularul dreptului de administrare, nu este de natură

a împiedica demersul juridic al reclamantei.

Evacuarea s-a

solicitat și dispus de instanță pentru lipsa titlului legal locativ al pârâtei

privind imobilul în litigiu, invocată în motivarea acțiunii de evacuare, astfel

că este lipsit de relevanță juridică cine este proprietarul imobilului.

Împotriva acestei

decizii, pârâta a formulat, în termenul legal, recurs fundamentat pe motivele

de netemeinicie și nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

și a susținut, în esență, că instanța de apel a dat o rezolvare greșită

motivului de apel vizând lipsa calității procesual active, titularul acțiunii

neputând fi

SPITALUL MUNICIPAL Râmnicu

Sărat

care nu a făcut nici dovada dreptului de proprietate, nici a unui drept de

administrare.

Cât privește H.C.L.

nr. 32/2008 aceasta nu a fost pusă niciodată în aplicare, spațiul aflându-se în

continuare în administrarea Consiliului Local

Râmnicu

Sărat în baza O.G. nr. 70/2002 cu care s-au încheiat și actele adiționale de

prelungire a termenului de valabilitate a contractului. De asemenea și chiria a

fost achitată tot

Consiliului Local al municipiului

Râmnicu Sărat.

În acest

sens a enumerat toate înscrisurile de care a înțeles să se folosească și în

fața instanței de apel.

A mai

arătat că acțiunea este și inadmisibilă din perspectiva aplicării dispozițiilor

Legii nr. 114/1996 sau a Codului civil care nu conțin prevederi privind

evacuarea de către un neproprietar.

De

asemenea, greșit s-a considerat că cererea reconvențională a fost legal dispusă

atât timp cât lucrările efectuate la imobilul din care s-a solicitat evacuarea

s-au făcut cu acordul reclamantului astfel că nu mai erau necesare alte probe.

Analizând

recursul se găsește nefondat.

Potrivit

clauzelor contractului de locațiune aflat la dosar rezultă că acesta a fost

încheiat cu reclamantul S

PITALUL MUNICIPAL Râmnicu

Sărat, astfel că nu se poate reține că

instanța a interpretat greșit clauzele acestui contract din această

perspectivă, pentru a se putea, astfel, constata în cauză incidența motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În privința

criticilor subsumate motivului de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu

referire la excepția lipsei calității procesual active, aceasta a primit, de

asemenea, o rezolvare legală față de calitatea reclamantului de titular al

dreptului subiectiv alegat derivat din contractul de locațiune, toate apărările

cu raportare la probele administrate reluate și în recurs cu privire la lipsa

dovezii dreptului de proprietate sau de administrare asupra spațiului a

reclamantului fiind fără relevanță juridică în speță, față de obiectul și cauza

cererii de chemare în judecată care vizează evacuarea pentru lipsa titlului

locativ urmare expirării duratei contractului de locațiune.

Pentru aceste

considerente nu este întemeiată nici excepția inadmisibilității acțiunii,

reclamantul fiind în drept de a solicita prin mijlocirea instanței protecția

dreptului său subiectiv care este un drept personal, de creanță derivat din

contract și căruia i se aplică normele din Codul civil privind locațiunea și nu

dispozițiile speciale ale Legii nr. 114/1996, invocate fără suport legal de

către recurentă.

Câr privește măsura

disjungerii cererii reconvenționale, instanța de apel a respins întemeiat

motivul de apel cu acest obiect, fiind respectate condițiile art. 120 alin. (2)

C. proc. civ. față de stadiul judecății și natura pretențiilor formulate prin

această cerere care nu ar fi influențat nicicum soluția din prezenta cauză,

dovadă stând și împrejurarea că această cerere reconvențională a fost deja

soluționată și admisă ca și cererea principală ce face obiectul acestei cauze.

Așa

fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va respinge ca

nefondat, iar în baza art. 274 C. proc. civ. recurenta – pârâtă, în culpă procesuală

va fi obligată la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariu de avocat, către intimatul – reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC D. SRL Râmnicu Sărat împotriva deciziei nr. 135

din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta-pârâtă SC D. SRL Râmnicu Sărat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli

de judecată către intimatul-reclamant SPITALUL MUNICIPAL Râmnicu Sărat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 octombrie 2011.