ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2147/2011

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de contestație înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1685/1/2011, contestatorul T.M.S. a solicitat desființarea deciziei penale nr. 2333 din 19 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 7707/105/2007. În conținutul cererii sale contestatorul T.M.S. solicită a se constata că decizia arătată este lovită de nulitate absolută în condițiile în care, în opinia sa, instanța de recurs i-a încălcat dreptul la apărare, neluând în considerare probele administrate în apărare. Examinând contestația în anulare formulată de contestator, în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc.

pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație fără citarea părților. În alin. (2) al aceluiași articol se arată că instanța, în faza admisibilității în principiu a contestației, verifică dacă aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul din cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar. În vederea verificării prealabile a contestației în anulare, legiuitorul a fixat o etapă procesuală prealabilă în care instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală cerută de lege, dacă cererea este motivată și dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.

Totodată, pentru a se putea dispune admiterea în principiu a contestației în anulare este necesar și obligatoriu a se depune ori a se invoca de parte dovezi care sunt la dosar. În speță, Înalta Curte a pronunțat decizia penală nr. 2333 din 19 iunie 2007 prin care s-au respins ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, de părțile responsabile civilmente SC C.O.C. SRL și SC L.S.P. SRL respectiv recursul inculpatului T.M.S. Inculpatul T.M.S. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.; fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.; fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; uz de fals prev. de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. În condițiile în care contestatorul nu a indicat cazul de contestație pe care își fundamentează cererea - invocând încălcarea dreptului la apărare, administrarea și interpretarea greșită a probelor - Înalta Curte constată că nu se poate trece la judecarea pe fond a contestației, nefiind îndeplinite cerințele imperative ale legii relativ la admisibilitatea în principiu.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul T.M.S. împotriva deciziei penale nr. 2333 din 19 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 7707/105/2007. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat T.M.S. împotriva deciziei penale nr. 2333 din 19 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 7707/105/2007. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2011.