ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 276/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 276/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul H.F. a chemat în

judecată pârâta SC A.T.A. SA București, prin sucursala Botoșani, pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună obligarea pârâtei la plata

sumei de 105.226 RON reprezentând despăgubiri civile egale cu suma asigurată

pentru autoturismul proprietate personală marca BMW tip 730 D cu număr de

înmatriculare, cu plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul și-a întemeiat în drept

cererea pe dispozițiile art. 244 și urm. din Legea nr. 136/1995 modificată și

completată de Legea nr. 172/2004 și art. 274 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 63 din 12 ianuarie

2010, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată,

instanța reținând în considerente că reclamantul nu a respectat obligația

impusă de art. 15 lit. j) din Condițiile Generale pentru asigurare risc în

cazul producerii evenimentului asigurat, respectiv nu a depus al doilea rând de

chei originale, așa cum declarase că deține la încheierea contractului de

asigurare, astfel încât, față de dispozițiile art.16 din aceleași „condiții”,

pârâta era în drept să refuze acordarea despăgubirilor.

Prin decizia nr. 43 din 3 mai 2010

Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul reclamantului H.F.

În pronunțarea acestei decizii,

instanța de control, judiciar a reținut, în esență, că hotărârea primei

instanțe este legală și temeinică sub aspectul criticilor formulate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia și obligarea pârâtei la plata

despăgubirii solicitate, a cheltuielilor de judecată de la fond din apel și

recurs și a penalităților de întârziere până la achitarea debitului.

Recurentul invocă drept temei al

cererii sale art. 304 C. proc. civ. și arată în esență, făcând trimitere la

probatoriul administrat și la situația de fapt existentă, că a respectat clauza

art. 15 lit. j) din condițiile anexă la contractul CASCO, aspect apreciat

eronat de ambele instanțe.

Înalta Curte, în lipsa motivelor

care pot fi încadrate în art.304 pct. 1-9 C. proc. civ., a invocat excepția

nulității recursului, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Este de observat că deși recurenta și-a

întemeiat recursul în mod generic pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

criticile invocate nu pot fi subsumate motivelor de nelegalitate cuprinse în

acest text de lege. În concret, recurenta nu a dezvoltat motivele invocate,

conform cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., criticând în

esență faptul că instanța de apel nu a ținut cont de situațiile de fapt și de

probatoriile invocate de reclamant, respectiv faptul că și-a respectat

obligațiile contractuale derivate din Condițiile de asigurare. Simplele

nemulțumiri ale părții, cu privire la aspectele care au format convingerea

instanței de fond și apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au

față de fondul pricinii precum și reiterarea unor situații de fapt, nu pot face

obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează

asupra obiectului recursului.

Constatând că recurentul nu s-a conformat

obligației prevăzute de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.,

potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele

de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs

sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii privind recursul

declarat de recurentul – reclamant H.F. împotriva deciziei nr. 43 din 3 mai

2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, în temeiul art. 302 indice 1 lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2011.