ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 276/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul H.F. a chemat în judecată pârâta SC A.T.A. SA București, prin sucursala Botoșani, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 105.226 RON reprezentând despăgubiri civile egale cu suma asigurată pentru autoturismul proprietate personală marca BMW tip 730 D cu număr de înmatriculare, cu plata cheltuielilor de judecată. Reclamantul și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 244 și urm. din Legea nr. 136/1995 modificată și completată de Legea nr. 172/2004 și art. 274 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 63 din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată, instanța reținând în considerente că reclamantul nu a respectat obligația impusă de art. 15 lit. j) din Condițiile Generale pentru asigurare risc în cazul producerii evenimentului asigurat, respectiv nu a depus al doilea rând de chei originale, așa cum declarase că deține la încheierea contractului de asigurare, astfel încât, față de dispozițiile art.16 din aceleași „condiții”, pârâta era în drept să refuze acordarea despăgubirilor. Prin decizia nr. 43 din 3 mai 2010 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul reclamantului H.F. În pronunțarea acestei decizii, instanța de control, judiciar a reținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub aspectul criticilor formulate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia și obligarea pârâtei la plata despăgubirii solicitate, a cheltuielilor de judecată de la fond din apel și recurs și a penalităților de întârziere până la achitarea debitului. Recurentul invocă drept temei al cererii sale art. 304 C. proc. civ. și arată în esență, făcând trimitere la probatoriul administrat și la situația de fapt existentă, că a respectat clauza art. 15 lit. j) din condițiile anexă la contractul CASCO, aspect apreciat eronat de ambele instanțe. Înalta Curte, în lipsa motivelor care pot fi încadrate în art.304 pct. 1-9 C. proc. civ., a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ. Este de observat că deși recurenta și-a întemeiat recursul în mod generic pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., criticile invocate nu pot fi subsumate motivelor de nelegalitate cuprinse în acest text de lege. În concret, recurenta nu a dezvoltat motivele invocate, conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., criticând în esență faptul că instanța de apel nu a ținut cont de situațiile de fapt și de probatoriile invocate de reclamant, respectiv faptul că și-a respectat obligațiile contractuale derivate din Condițiile de asigurare. Simplele nemulțumiri ale părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de fond și apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii precum și reiterarea unor situații de fapt, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Constatând că recurentul nu s-a conformat obligației prevăzute de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de recurentul – reclamant H.F. împotriva deciziei nr. 43 din 3 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 302 indice 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011.