ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 982/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului București, înregistrată la data de 14 aprilie 2008, reclamanta SC G.I. SRL, în faliment, prin lichidator CI T. SPRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu SC E.G. SRL, în faliment, prin lichidator M.C. SPRL, în principal, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare – cumpărare a imobilului situat în București, sector 2, în condițiile stabilite prin antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat între părți la data de 29 decembrie 2003, iar, în subsidiar, să dispună rezoluțiunea antecontractului, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 708.380 Ron, reprezentând prețul integral al imobilului, cu cheltuieli de judecată.

Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București a respins acțiunea, ca nefondată, prin sentința comercială nr. 8090, pronunțată la data de 30 iunie 2008. Spre a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că admiterea acțiunii în oricare dintre formele solicitate produce o modificare în patrimoniul pârâtei ce trebuie supusă procedurilor de autorizare prevăzute de Legea nr. 85/2006, întrucât, conform art. 46 din menționata lege, orice act sau operațiune efectuată de societatea pârâtă aflată în faliment trebuie să primească autorizarea judecătorului sindic, sub sancțiunea nulității.

Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția a V-a Comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 39, pronunțată la data de 27 ianuarie 2009. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a înlăturat ca neîntemeiate criticile apelantei, apreciind că nu se poate face aplicarea art. 86 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, în cauză, fără a se avea în vedere prevederile alin. (1) ale menționatului articol și că, în situația în care ambele părți se află în procedura insolvenței, în mod corect, tribunalul a reținut că instanța de drept comun nu poate să pronunțe o hotărâre care să aibă drept efect un transfer patrimonial și nici să dispună rezoluțiunea antecontractului, deoarece procedura insolvenței este o procedură concursuală și îndeplinirea unei obligații sau efectuarea unei plăți de către pârâtă în situația dată afectează dreptul celorlalți creditori.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta – reclamantă, solicitând modificarea deciziei „în sensul admiterii cererii de chemare în judecată” cu consecința pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare pentru imobilul în discuție, în condițiile prevăzute prin antecontractul de vânzare – cumpărare, încheiat între părți la data de 29 decembrie 2003. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a considerat greșit că apelanta a susținut aplicabilitatea alin. (4) al art. 86 din Legea nr. 85/2006, cu toate că aceasta a afirmat că speța trebuie rezolvată în raport de prevederile alin. (1) al acestui articol, greșit interpretate și aplicate în raport cu interesul reclamantei – apelante de a păstra antecontractul pentru a dobândi imobilul.

Recursul este nefondat. Astfel, prin reținerea faptului că nu se poate face aplicarea art. 86 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 fără a se avea în vedere dispozițiile alin. (1) ale aceluiași articol, instanța de apel a avut în vedere că în cuprinsul motivelor de apel a fost invocat textul prevăzut la alin. (4), așa încât raportarea la aceste prevederi în considerentele deciziei atacate s-a făcut în conformitate cu cerințele art. 295 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 „în vederea creșterii la maxim a valorii averii debitorului administratorul judiciar/lichidatorul poate să mențină sau să denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate.

Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie să răspundă în termen de 30 de zile unei notificări a contractului prin care i se cere să opteze pentru menținerea ori denunțarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns administratorul judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunțat”. Este de observat că instanța de apel a reținut corect, în conformitate cu precitatele dispoziții legale, considerate de apelantă ca aplicabile „situației juridice deduse judecății în prezenta cauză”, obligativitatea notificării administratorului judiciar/lichidatorului societății pârâte în faliment, neîndeplinită în speță. Așa fiind, constatând neîndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte, în temeiul art. art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.I. SRL prin lichidator CI T. SPRL Cluj Napoca împotriva deciziei comerciale nr. 39 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2011.