ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 982/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului București,

înregistrată la data de 14 aprilie 2008, reclamanta SC G.I. SRL, în faliment,

prin lichidator CI T. SPRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu SC E.G.

SRL, în faliment, prin lichidator M.C. SPRL, în principal, să pronunțe o

hotărâre care să țină loc de act de vânzare – cumpărare a imobilului situat în

București, sector 2, în condițiile stabilite prin antecontractul de vânzare –

cumpărare încheiat între părți la data de 29 decembrie 2003, iar, în subsidiar,

să dispună rezoluțiunea antecontractului, cu consecința obligării pârâtei la

plata sumei de 708.380 Ron, reprezentând prețul integral al imobilului, cu

cheltuieli de judecată.

Secția a VI-a Comercială

a Tribunalului București a respins acțiunea, ca nefondată, prin sentința

comercială nr. 8090, pronunțată la data de 30 iunie 2008.

Spre a hotărî astfel,

Tribunalul a reținut că admiterea acțiunii în oricare dintre formele solicitate

produce o modificare în patrimoniul pârâtei ce trebuie supusă procedurilor de

autorizare prevăzute de Legea nr. 85/2006, întrucât, conform art. 46 din

menționata lege, orice act sau operațiune efectuată de societatea pârâtă aflată

în faliment trebuie să primească autorizarea judecătorului sindic, sub

sancțiunea nulității.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de

Secția a V-a Comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr.

39, pronunțată la data de 27 ianuarie 2009.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de control judiciar a înlăturat ca neîntemeiate

criticile apelantei, apreciind că nu se poate face aplicarea art. 86 alin. (4)

din Legea nr. 85/2006, în cauză, fără a se avea în vedere prevederile alin. (1)

ale menționatului articol și că, în situația în care ambele părți se află în

procedura insolvenței, în mod corect, tribunalul a reținut că instanța de drept

comun nu poate să pronunțe o hotărâre care să aibă drept efect un transfer

patrimonial și nici să dispună rezoluțiunea antecontractului, deoarece

procedura insolvenței este o procedură concursuală și îndeplinirea unei

obligații sau efectuarea unei plăți de către pârâtă în situația dată afectează

dreptul celorlalți creditori.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta – reclamantă, solicitând modificarea deciziei

„în sensul admiterii cererii de chemare în judecată” cu consecința pronunțării

unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare pentru imobilul în

discuție, în condițiile prevăzute prin antecontractul de vânzare – cumpărare,

încheiat între părți la data de 29 decembrie 2003.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a considerat greșit că

apelanta a susținut aplicabilitatea alin. (4) al art. 86 din Legea nr. 85/2006,

cu toate că aceasta a afirmat că speța trebuie rezolvată în raport de

prevederile alin. (1) al acestui articol, greșit interpretate și aplicate în

raport cu interesul reclamantei – apelante de a păstra antecontractul pentru a

dobândi imobilul.

Recursul este

nefondat.

Astfel, prin

reținerea faptului că nu se poate face aplicarea art. 86 alin. (4) din Legea nr.

85/2006 fără a se avea în vedere dispozițiile alin. (1) ale aceluiași articol,

instanța de apel a avut în vedere că în cuprinsul motivelor de apel a fost

invocat textul prevăzut la alin. (4), așa încât raportarea la aceste prevederi

în considerentele deciziei atacate s-a făcut în conformitate cu cerințele art. 295

alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 86 alin.

(1) din Legea nr. 85/2006 „în vederea creșterii la maxim a valorii averii

debitorului administratorul judiciar/lichidatorul poate să mențină sau să

denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen

lung atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori

substanțial de către toate părțile implicate. Administratorul

judiciar/lichidatorul trebuie să răspundă în termen de 30 de zile unei

notificări a contractului prin care i se cere să opteze pentru menținerea ori

denunțarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns administratorul

judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta

fiind socotit denunțat”.

Este de observat că

instanța de apel a reținut corect, în conformitate cu precitatele dispoziții

legale, considerate de apelantă ca aplicabile „situației juridice deduse

judecății în prezenta cauză”, obligativitatea notificării administratorului

judiciar/lichidatorului societății pârâte în faliment, neîndeplinită în speță.

Așa fiind, constatând

neîndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul

art. art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC G.I. SRL prin lichidator CI T. SPRL Cluj Napoca

împotriva deciziei comerciale nr. 39 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2011.