ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4089/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată, la data

de 04 martie 2010, în dosarul civil nr. 653/305/2009, Judecătoria Sfântu

Gheorghe a admis cererea formulată de reclamanta B.A. și a dispus sesizarea

Curții de Apel Brașov cu privire la soluționarea excepției de nelegalitate a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 1946 din 12

iunie 1998 emis de M.A.A.

Prin sentința civilă nr. 107/ F din 01

iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 193/64/2010, a fost admisă excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâta SC V. și în

consecință a fost respinsă excepția de nelegalitate a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 1964 din 12 iunie 1998 emis

de M.A.A.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că obiectul excepției de nelegalitate îl reprezintă

un certificat de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 12 iunie 1998,

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

A mai reținut instanța că deși

prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 permit verificarea

legalității unui act administrativ unilateral cu caracter individual,

indiferent de data emiterii acestuia, oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, aceste prevederi contravin unor principii fundamentale convenționale

și comunitare și anume dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O.,

și principiul securității juridice prevăzut de art. 47 din Carta Drepturilor

Fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum s-a reținut și de către Plenul secției

de contencios administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție în

aplicarea art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, înlăturarea

aplicării acestora, în ceea ce privește actele administrative unilaterale cu

caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal a formulat recurs reclamanta B.A., criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

În motivarea recursului formulat,

recurenta a susținut în esență că procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004

se aplică și actelor administrative unilaterale emise anterior intrării în

vigoare a legii, în acest sens invocând deciziile nr. 425 și 426 din 10 aprilie

2008 ale Curții Constituționale prin care au fost respinse excepțiile de

neconstituționalitate invocate cu privire la aceste dispoziții legale.

Totodată, recurenta a susținut că

instanța de fond în mod greșit a înlăturat textul de lege art. 4 din Legea nr. 554/2004,

întrucât astfel cum a statuat Curtea Constituțională, excepția de nelegalitate

reprezintă un mijloc eficient de apărare, justificat de însăși exigențele unui

proces echitabil.

Intimații M.E.C.M.A., M.A.D.R.,

precum și societățile comerciale SC P.B. SRL, SC C. SA și SC T.O. SA au

formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat și

menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, invocând în

acest sens practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește

soluționarea excepției de nelegalitate invocate cu privire la un act

administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Intimații C.J.C. și SC C. SA Sf. Gheorghe

au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Examinând cauza în raport cu actele

și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente cât și în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Excepția de nelegalitate invocată în

cauză vizează nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate seria M07 nr. 1946 din 12 iunie 1998 emis de M.A.A.

Acest act administrativ cu caracter

individual a fost emis la data de 12 iunie 1998, respectiv anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.

(4) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007

„Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent

de data emiterii acestuia, poate fi cercetată, oricând în cadrul unui proces,

pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, iar potrivit

art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 „Excepția de nelegalitate

poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 în forma sa inițială, cauzele de

nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în

vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

De asemenea, Curtea Constituțională

prin Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008 și 426 din 10 aprilie 2008 și 426 din

10 aprilie2008 a reținut într-adevăr, că dispozițiile mai sus menționate sunt

constituționale în raport de prevederile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art.

16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 și art. 44 din Constituție.

În ceea ce privește dispozițiile art.

4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, respectiv a

dispozițiilor art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 invocate

drept temei juridic al excepției de nelegalitate, Curtea constată că în mod

corect instanța de fond în aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din

Constituție republicată, cu privire la aplicarea prioritară a tratatelor

privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte

(cum este și cazul Convenției Europene), a înlăturat dispozițiile din Legea

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care

permit cenzurarea fără limită în timp, pe cale incidentală a excepției de

nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual,

emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, reținând că aceste

dispoziții contravin unor principii fundamentale convenționale a căror respectare

asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale.

În măsura în care permit cenzurarea

legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, dispozițiile susmenționate din Legea

contenciosului administrativ, încalcă astfel dreptul la un proces echitabil

consacrat de art. 6 din C.E.D.O. și în practica C.E.D.O., precum și art. 47 din

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse,

principiului securității juridice, care se regăsește în totalitatea articolelor

Convenției, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept

(C.E.D.O., Hotărârea din 6 decembrie 2007, B. contra României).

Ca o consecință a celor expuse, în

aplicarea art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, republicată

prin raportare la principiile amintite mai sus, la C.E.D.O. precum și la

jurisprudența C.E.D.O., Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o

hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.

În consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Totodată, Curtea va respinge și

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimații pârâți C.J.C.

și SC C. SA, reținând faptul că sentința atacată cu recurs în prezenta cauză a

fost pronunțată în contradictoriu cu aceștia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de B.A. împotriva sentinței nr. l07/ F din 1 iunie 2010 a Curții

de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge excepțiile pentru lipsa

calității procesuale pasive invocate de C.J. Covasna și SC C. SA Sf. Gheorghe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 octombrie 2010.