ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4120/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de curtea de apel ce formează obiectul recursului Prin sentința nr. 109/R din 01 iunie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și în consecință a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 038 din 15 iulie 1993, emis de Ministerul Industriilor, formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu pârâții SC T.O. SA, SC C. SA, SC C.V.L. SA, SC V.T.C. SA, COMISIA JUDEȚEANĂ

PENTRU RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE A JUDEȚULUI CONSTANȚA, CONSILIUL

JUDEȚEAN COVASNA, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, COMISIA LOCALĂ

PENTRU RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SFÂNTUL

GHEORGHE, K.E., K.S., K.Z., MUNICIPIUL SFÂNTUL GHEORGHE PRIN PRIMAR, PAROHIA

ROMÂNO-CATOLICĂ DIN SFÂNTUL GHEORGHE, SC A. SRL, SC B.G.G. SA PRIN LICHIDATOR E.R.C. ROMÂNIA SRL PRIN SC E.C.G.T.L. IPURL, SC BI TURNU SRL, SC K. SRL, SC L.D. SRL, SC M. SRL, SC M.C.C. SRL și SC R.A.C.C. SRL. Pentru a se pronunța astfel Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Obiect al excepției de nelegalitate îl reprezintă un certificat de atestare a dreptului de proprietate, respectiv un act administrativ unilateral individual, emis la data de 15 iulie 1993, așadar, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Chiar dacă, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție”, în soluționarea excepției de nelegalitate invocată cu privire la un astfel de act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, se constată că dispozițiile legale mai sus menționate, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior apariției legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, și, astfel, contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului, și anume dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, principiul securității juridice prevăzut de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 109/F din 1 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs B.A., care a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond. În motivarea căii de atac promovate recurenta-pârâtă a susținut, în esență, următoarele: Excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 00338 emis la data de 15 iulie 1993 de Ministerul Industriilor vizează un act administrativ individual emis anterior anului 2005, însă în actuala reglementare, procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 se aplică și actelor administrative adoptate sau emise anterior intrării în vigoare a respectivei legi.

Susține recurenta-reclamantă că deși Curtea Constituțională, în mod constant a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în mod greșit instanța de fond a înlăturat acest text de lege, în baza art. 6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului și art. 47 din Carte Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma înfrângerii dreptului la un proces echitabil și respectiv atingerii aduse principiului securității juridice. 3. Hotărârea instanței de recurs Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., și ținând seama de toate susținerile și apărările părților, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Având în vedere că obiectul excepției de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, îl reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 00338 emis de Ministerul Industriilor la data de 15 iulie 1993, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, Înalta Curte reamintește jurisprudența sa constantă în sensul inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual adoptate sau emise anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ, nr. 554/2004.

Soluția este justificată de interpretarea sistematică și istorico-teleologică a art. 4 alin. (1) din LCA, iar acceptarea tezei contrare ar conduce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice, consacrat de jurisprudența Curții-EDO, care impune stabilirea unei limite temporale în interiorul căreia să poată fi examinată legalitatea unui act administrativ individual, pentru proteguirea unor drepturi câștigate.

Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului, ca prim judecător convențional și comunitar, în aplicarea art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituția României, prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența Curții-EDO, și a Curții de Justiție de la Luxemburg, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) LSC, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 544/2004, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 00338 din 15 iulie 1993, emis de Ministerul Industriilor, a cărui legalitate a fost contestată pe calea excepției de nelegalitate.

Faptul că printr-o jurisprudență constantă instanța de contencios constituțional a reținut că dispozițiile art. 4 alin. (1) din LCA, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 sunt constituționale , prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 și art. 44 din Constituția României, republicată nu împiedică judecătorul național să se pronunțe cu privire la compatibilitatea și concordanța respectivei norme din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența convențională și comunitară. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală,motiv pentru care recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. Totodată, având în vedere cererea intimatei-pârâte SC T.O. SA, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata către aceasta a sumei de 4250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, stabilite în baza înscrisurilor depuse, în acest sens, la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.A. împotriva sentinței nr. 109/F din 1 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta la plata către intimata SC T.O. SA Covasna a sumei de 4250 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.