ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4120/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

apel ce formează obiectul recursului

Prin sentința nr. 109/R din 01 iunie

2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și în consecință a

respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a certificatului de atestare

a dreptului de proprietate seria M03 nr. 038 din 15 iulie 1993, emis de

Ministerul Industriilor, formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu

pârâții SC T.O. SA, SC C. SA, SC C.V.L. SA, SC V.T.C. SA, COMISIA JUDEȚEANĂ

PENTRU RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE A JUDEȚULUI CONSTANȚA, CONSILIUL

JUDEȚEAN COVASNA, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, COMISIA LOCALĂ

PENTRU RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SFÂNTUL

GHEORGHE, K.E., K.S., K.Z., MUNICIPIUL SFÂNTUL GHEORGHE PRIN PRIMAR, PAROHIA

ROMÂNO-CATOLICĂ DIN SFÂNTUL GHEORGHE, SC A. SRL, SC B.G.G. SA PRIN LICHIDATOR E.R.C.

ROMÂNIA SRL PRIN SC E.C.G.T.L. IPURL, SC BI TURNU SRL, SC K. SRL, SC L.D. SRL,

SC M. SRL, SC M.C.C. SRL și SC R.A.C.C. SRL.

Pentru a se pronunța astfel Curtea

de apel a reținut, în esență, următoarele:

Obiect al excepției de nelegalitate

îl reprezintă un certificat de atestare a dreptului de proprietate, respectiv

un act administrativ unilateral individual, emis la data de 15 iulie 1993,

așadar, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Chiar dacă, potrivit art. 1 din

Legea nr. 554/2004, „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter

individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție”, în soluționarea excepției de

nelegalitate invocată cu privire la un astfel de act administrativ emis

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, se constată că dispozițiile

legale mai sus menționate, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007,

permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de

nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise

anterior apariției legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, și, astfel,

contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare a căror

respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului, și

anume dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, principiul securității juridice prevăzut de

art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Împotriva sentinței nr. 109/F din 1

iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs B.A., care a solicitat casarea sentinței recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

În motivarea căii de atac promovate

recurenta-pârâtă a susținut, în esență, următoarele:

Excepția de nelegalitate a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 00338 emis

la data de 15 iulie 1993 de Ministerul Industriilor vizează un act administrativ

individual emis anterior anului 2005, însă în actuala reglementare, procedura

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 se aplică și actelor administrative

adoptate sau emise anterior intrării în vigoare a respectivei legi.

Susține recurenta-reclamantă că deși

Curtea Constituțională, în mod constant a respins excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în mod

greșit instanța de fond a înlăturat acest text de lege, în baza art. 6 din

Convenția europeană a Drepturilor Omului și art. 47 din Carte Drepturilor

Fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma înfrângerii dreptului la un proces

echitabil și respectiv atingerii aduse principiului securității juridice.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., și ținând seama de toate susținerile și apărările părților, Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru

următoarele considerente:

Având în vedere că obiectul

excepției de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, îl reprezintă un

act administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv certificatul de

atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 00338 emis de Ministerul

Industriilor la data de 15 iulie 1993, deci anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 554/2004, Înalta Curte reamintește jurisprudența sa constantă în

sensul inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată cu privire la

actele administrative unilaterale cu caracter individual adoptate sau emise

anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ, nr. 554/2004.

Soluția este justificată de

interpretarea sistematică și istorico-teleologică a art. 4 alin. (1) din LCA,

iar acceptarea tezei contrare ar conduce la încălcarea principiului

stabilității raporturilor juridice, consacrat de jurisprudența Curții-EDO, care

impune stabilirea unei limite temporale în interiorul căreia să poată fi

examinată legalitatea unui act administrativ individual, pentru proteguirea

unor drepturi câștigate.

Prin urmare, în mod corect

judecătorul fondului, ca prim judecător convențional și comunitar, în aplicarea

art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituția României, prin raportare

la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența Curții-EDO, și

a Curții de Justiție de la Luxemburg, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 4

alin. (1) LSC, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art.

II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul

administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 544/2004, respectiv certificatul de atestare a dreptului de

proprietate seria M03 nr. 00338 din 15 iulie 1993, emis de Ministerul

Industriilor, a cărui legalitate a fost contestată pe calea excepției de

nelegalitate.

Faptul că printr-o jurisprudență

constantă instanța de contencios constituțional a reținut că dispozițiile art. 4

alin. (1) din LCA, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 sunt

constituționale , prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 15 alin.

(2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 și art. 44 din

Constituția României, republicată nu împiedică judecătorul național să se

pronunțe cu privire la compatibilitatea și concordanța respectivei norme din

dreptul intern cu reglementările și jurisprudența convențională și comunitară.

Toate considerentele expuse, converg

către concluzia că soluția de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de

nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, pronunțată de instanța de fond

este temeinică și legală,motiv pentru care recursul va fi respins, ca nefondat,

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, având în vedere cererea

intimatei-pârâte SC T.O. SA, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) și (3)

C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata către aceasta a

sumei de 4250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, stabilite în baza

înscrisurilor depuse, în acest sens, la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta B.A. împotriva

sentinței nr. 109/F din 1 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta la plata către intimata SC T.O.

SA Covasna a sumei de 4250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

octombrie 2010.