ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2181/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2181/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1340 din 16 martie
2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, a respins, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamantul T.N. în
contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Primul-ministru al României și
T.P. - inspector general la Inspectoratul General al Poliției Române.
Împotriva sentinței
civile pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul T.N.
Dosarul a fost
înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, la data de 8 septembrie 2010.
La termenul de
judecată de astăzi, 13 aprilie 2011, în temeiul art. 137 C. proc. civ.,
instanța de recurs a rămas în pronunțare cu privire la excepția timbrajului,
ceea ce face de prisos expunerea și analiza criticilor din recursul declarat de
reclamantul T.N., constatând următoarele:
Reclamantul T.N. a
declarat recurs împotriva unei hotărâri judecătorești prin care cererea de
chemare în judecată a fost soluționată prin admiterea excepției netimbrării.
Conform dispozițiilor
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, „se timbrează cu 4 RON cererile
pentru exercitarea […] recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești:
[…] hotărârile de anulare a cererii, ca netimbrată […]”.
Recurentul-reclamant
a atașat la cererea de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în
cuantum de 2 RON și timbrul judiciar în valoare de 0,15 RON.
În raport cu
dispozițiile citate, recurentul-reclamant avea obligația de a depune dovada
achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 RON, fiind
citat cu mențiune în acest sens, așa cum rezultă din dovada anexată la dosarul
de recurs.
Înalta Curte
constată, însă, că recurentul-reclamant T.N. nu și-a îndeplinit această
obligație legală, deși a fost citat cu mențiunea de a depune dovada achitării
diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 2,0 RON.
În atare situație,
instanța de control judiciar va face aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3)
din Legea nr. 146/1997, dispunând anularea recursului ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul
declarat de T.N. împotriva Sentinței civile nr. 1340 din 16 martie 2010 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca insuficient timbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 aprilie 2011.