ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5694/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională de Transplant a chemat în judecată Ministerul Sănătății, solicitând suspendarea Ordinului nr. 1585/2009 emis de Ministrul Sănătății care a modificat Ordinul nr. 1290/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 95/2006. În motivarea cererii s-a arătat că prin Ordinul nr. 1585/2009, care a modificat art. 10 din Ordinul nr. 1290/2006, se încalcă Directiva 2004/23/EC și Legea nr. 95/2006 care este un act normativ de rang superior.

Deși în Directiva 2004/23/EC se prevede dreptul și obligația autorității competente (ANT) de a acredita, suspenda sau revoca acreditarea instituțiilor care nu mai respectă standardele, prin art. 14 din Ordinul nr. 1585/2009 s-a prevăzut că ANT propune Ministerului Sănătății, suspendarea sau revocarea acreditării. Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea cererii de inadmisibilă pentru că nu a fost efectuată procedura prealabilă iar, pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 2687 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității ca nefondată, a fost admisă cererea de suspendare și au fost suspendate efectele Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1585/2009 până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a motiva această soluție, instanța de fond a reținut că: - excepția inadmisibilității este nefondată pentru că la dosar există dovada efectuării plângerii prealabile având în vedere că reclamanta a efectuat multiple demersuri în vederea revocării ordinului; - pe fond, instanța, după analiza dispozițiilor legale interne și comunitare, a reținut că la nivel legislativ există confuzii, chiar în Titlul VI al Legii nr. 95/2006 care în art. 148 alin. (4) și (5) face referire la băncile de țesuturi și celule, acreditate sau agreate de Agenția Națională de Transplant”, iar în art. 160 alin. (3) dreptul reclamantei de a suspenda și/sau revoca acreditarea acestor instituții, însă în art. 160 alin. (1) și (2) se referă la acreditarea prin ordin al Ministrului Sănătății.

A fost avută în vedere și adresa nr. 763/AB din 26 martie 2010 a Guvernului României - Departamentul pentru afaceri europene și faptul că se creează o îndoială serioasă cu privire la legalitatea noii proceduri de acreditare prevăzută de Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1585/2009. Pentru că reclamanta, anterior emiterii ordinului, a derulat proceduri de acreditare și are în derulare asemenea proceduri, s-a considerat că este dovedită și paguba iminentă. Fiind îndeplinite cele două condiții prevăzute de Legea nr. 554/2004 a fost dispusă suspendarea Ordinului nr. 1585/2009 până la pronunțarea instanței de fond. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Sănătății și a apreciat că se impune admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare.

În motivele de recurs se arată că acțiunea în anulare a Ordinului nr. 1585/2009 emis de Ministrul Sănătății, ce a format obiectul dosarului nr. 3794/2/2010 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată. Se invocă și faptul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece A.N.T., potrivit art. 3 lit. e) și f) din O.G. nr. 79/2004 are ca atribuiții să propună spre acreditare Ministerului Sănătății unitățile sanitare în care se poate desfășura activitatea de prelevare și/ sau transplant de organe, băncile de țesuturi umane.

Și în Legea nr. 95/2006 sunt prevederi similare, respectiv art. 160 alin. (1) și (2) care prevăd că autorizarea unităților sanitare pentru prelevarea și transplantul de organe se face de Ministerul Sănătății la propunerea Agenției Naționale de Transplant, iar acreditarea se face tot prin ordin al Ministerului Sănătății. În art. 148 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 se face referire la băncile de țesuturi acreditate sau agreate de Agenția Națională de Transplant, dar acreditarea se face tot prin ordin al Ministerului Sănătății. Pentru că nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat respingerea cererii de suspendare.

4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: S-a solicitat instanței de fond suspendarea executării efectelor Ordinului nr. 1585/2009 al Ministrului Sănătății prin care a fost modificat Ordinul nr. 1290/2006 - ordin prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Legea nr. 95/2006. Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”. Prin urmare, legea impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării: - să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral; - să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă; - să se facă dovada existenței „cazului bine justificat”; - să se facă dovada „pagubei iminente”.

Cu privire la primele două condiții se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat plângere prealabilă, prin cererile adresate. „Cazul bine justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

Referitor la cazul bine justificat, s-a reținut de către instanța de fond că această condiție este îndeplinită deoarece la nivel legislativ, există dispoziții care se contrazic, respectiv în cuprinsul Legii nr. 95/2006. Însă, nu au fost indicate articolele din Legea nr. 95/2006 care au fost încălcate prin emiterea Ordinului nr. 1585/2009 și care ar crea îndoială cu privire la legalitatea noii proceduri. Așa cum chiar instanța de fond recunoaște, sunt articole în Legea nr. 95/2006 care prevăd că acreditarea se face de Ministrul Sănătății (art. 160 alin. (1) și (2)), iar altele care se referă la dreptul Agenției Naționale de Transplant de a revoca sau suspenda acreditarea sau de a acredita băncile de țesuturi de celule (art. 148 alin. (4) din Legea nr. 95/2006).

Însă, aceste inadvertențe legislative nu conduc la concluzia existenței unei îndoieli serioase în privința legalității Ordinului nr. 1585/2009. De altfel, acțiunea în anulare a Ordinului nr. 1585/2009 ce s-a aflat pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată prin Sentința nr. 2003 din 14 octombrie 2011. În privința pagubei iminente, ca o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public.

Nici această condiție nu este îndeplinită în cauză, pentru că cererile aflate în derulare se vor soluționa potrivit legislației în vigoare la momentul depunerii cererii, iar cele depuse ulterior vor fi soluționate potrivit noii proceduri. Ar trebui precizat că cele două autorități publice, Ministerul Sănătății și Agenția Națională de Transplant, plecând de la inadvertențele de ordin legislativ, au făcut propuneri pentru modificarea legii, așa cum rezultă din adresa aflată la filele 13 dosar fond. Pentru că nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, va fi admis recursul, iar în baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va fi modificată în parte sentința atacată și va fi respinsă cererea de suspendare ca neîntemeiată. Pentru că soluția instanței de fond cu privire la respingerea excepției inadmisibilității cererii de suspendare nu a fost recurată, vor fi menținute aceste dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul formulat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței nr. 2687 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel București. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Agenția Națională de Transplant, ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2011.