ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1727/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1727/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele litigiului.
Obiectul cererii.
La data de 27 mai 2009 V.G. a
formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 3473 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care
a solicitat schimbarea în tot a acesteia și menținerea deciziei civile nr. 102
din 21 ianuarie 1999 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin
care s-a respins recursul declarat de intimații C.J.B. și SC S. SA, împotriva
sentinței nr. 12/ F din 10 februarie 1998 a Curții de Apel Brașov.
Cererea a fost formulată în
contradictoriu cu intimații SC S. SA Brașov și C.J.B.
Motivele cererii de revizuire.
Revizuentul, invocând prevederile art.
322 pct. 5 C. proc. civ., a precizat că fundamentul cererii de revizuire de
față îl reprezintă decizia civilă pronunțată de către Curtea de Apel Brașov, în
dosarul nr. 2109/197/2008 prin care s-a admis recursul și s-a respins apelul
formulat de SC S. SA Brașov, menținându-se sentința civilă nr. 7252/2008
pronunțată de Judecătoria Brașov, prin care s-a respins cererea de radiere a
dreptului său de proprietate.
Soluțiile pronunțate în cauză.
Reclamantul V.G. a sesizat Curtea de
Apel Brașov cu o acțiune în contencios administrativ, îndreptată împotriva C.J.B.,
solicitând anularea deciziei nr. 184 din 14 octombrie 1993 și a certificatului
de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 19 octombrie 1993,
prin care s-a recunoscut SC S. SA Brașov dreptul de proprietate asupra unei
suprafețe de teren de 134.282 m.p., întrucât 18.000 m.p. reprezintă proprietatea sa, în baza Legii nr. 18/1991.
În proces a formulat cerere de
intervenție în nume propriu SC S. SA Brașov, care a solicitat rectificarea
cărților funciare în care fusese înscris dreptul de proprietate al
reclamantului.
Atât prima instanță, cât și cea de
recurs, au reținut că intervenientei, prin certificatul atacat de V.G., i se
recunoscuse dreptul de proprietate și asupra unei suprafețe de teren de 16.267 m.p., care se află în proprietatea reclamantului, care-și înscrisese deja dreptul de
proprietate în carte funciară.
Ca urmare, instanțele au anulat în
parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pentru SC S. SA
Brașov.
Prin decizia nr. 102 din 21 ianuarie
1999 a Curții Supreme de Justiție, secția contencios administrativ, au fost
respinse recursurile declarate de C.J.B. și SC S. SA Brașov împotriva sentinței
civile nr. 12/ F din 10 februarie 1998 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ.
Împotriva acestei decizii a formulat
cerere de revizuire SC S. SA Brașov, pe considerent că, ulterior acestei
decizii, Tribunalul Brașov a pronunțat decizia civilă nr. 123/R/2006, prin care
a fost reconstituit dreptul de proprietate al intimatului-reclamant V.G. asupra
terenurilor înscrise în C.F. Brașov.
S-a mai susținut că după pronunțarea
deciziei civile nr. 123/R/2006 a Tribunalului Brașov, secția civilă, SC S. SA
Brașov a obținut și sentința civilă nr. 8609 din 30 octombrie 2006 a Judecătoriei Brașov, irevocabilă, prin care s-a dispus radierea dreptului de proprietate al
reclamantului V.G. din cele trei cărți funciare.
Revizuentul a mai precizat că, din
moment ce decizia nr. 102 din 21 ianuarie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția contencios administrativ, s-a bazat pe existența dreptului
de proprietate înscris în C.F. printr-o încheiere a Judecătorului delegat la C.F., care a fost radiată, dreptul de proprietate al lui V.G. și-a pierdut actualitatea.
Ulterior pronunțării de către Curtea
Supremă de Justiție a deciziei nr. 102 din 21 ianuarie 1999, Tribunalul Brașov
a pronunțat decizia nr. 123/R/2 din 27 februarie 2006, irevocabilă, prin care
s-a declarat nulitate absolută a Ordinului P.J.B. nr. 23/1993, prin care i-au
fost atribuite în proprietate lui V.G., terenurile reclamate.
În temeiul Ordinului nr. 23/1993, la
20 ianuarie 1999, V.G. obține încheierea de C.F., prin care este înscris în
cele trei cărți funciare dreptul său de proprietate.
După ce hotărârea judecătorească de
constatare a nulității Ordinului nr. 23/1993, a rămas irevocabilă, SC S. SA
Brașov a sesizat Judecătoria Brașov cu o acțiune, în rectificare de C.F.,
solicitând radierea dreptului de proprietate a lui V.G., din evidențele
funciare.
Prin sentința civilă nr. 8.609 din
30 octombrie 2006, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și recursului,
s-a dispus radierea dreptului de proprietate al intimatului-reclamant V.G.
Așadar prin această hotărâre, a fost
modificată încheierea judecătorului delegat din 1999, în sensul respingerii
cererii lui V.G.
La data pronunțării deciziei nr. 102
din 21 ianuarie 1999, Înalta Curte Supremă de Justiție a reținut preexistenta
dreptului de proprietate a lui V.G.
Acest drept de proprietate a lui V.G.
se constituie ca urmare a înscrierii sale în cartea funciară ca efect al
încheierii judecătorului delegat.
Întâmpinarea formulată de
intimata SC S. SA împotriva cererii de revizuire.
Intimata solicită respingerea
cererii de revizuire în considerarea următoarelor argumente.
Înscrisul nou invocat de către
revizuent este ulterior hotărârii atacate cu revizuire; înscrisul invocat de
revizuent nu este doveditor.
Întâmpinarea formulată de
intimatul C.J.B., împotriva cererii de revizuire.
C.J.B. precizează că în condițiile
în care Ordinul nr. 23/1993, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate
în favoarea revizuentului, a fost anulat, decizia nr. 3473 din 14 octombrie 2008
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis cererea
de revizuire având ca obiect schimbarea în tot a deciziei nr. 102 din 21
ianuarie 1999, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 10373/1/2007,
în sensul admiterii recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 12/ F
din 10 februarie 1998 a Curții de Apel Brașov, este legală și temeinică,
întrucât dreptul de proprietate, preexistent, al lui V.G. a fost desființat.
II. Considerentele Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță
ce se pronunță asupra cererii de revizuire formulată, în conformitate cu
prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Cererea este neîntemeiată.
Revizuentul a invocat motivul
prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., "dacă, după darea hotărârii,
s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care
nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,
ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a
întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Revizuentul arată că la data de
26 mai 2009 a intrat în posesia unor înscrisuri hotărâtoare care nu au fost
folosite în procesul în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 3473 din 14
octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr.
10373/1/2007.
Fundamentul cererii îl reprezintă
decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 2109/197/2008
prin care s-a admis recursul și s-a respins apelul formulat de SC S. SA
împotriva sentinței civile nr. 7252 din 15 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria
Brașov, prin care s-a respins cererea de radiere a dreptului de proprietate al
revizuentului, reținându-se că acesta are în continuare calitatea de proprietar
asupra imobilelor în litigiu.
Actul nou invocat de revizuient
nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deoarece
partea a intrat în posesia sa cu mult înainte de a se pronunța Decizia nr. 3473
din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar faptul că
revizuentul nu s-a folosit de act în proces, nu incumbă părții adverse.
Înscrisul nou invocat în cauză nu
este doveditor.
Sentința civilă nr. 7252 din 15
iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Brașov a avut drept obiect contestația la
titlu împotriva sentinței civile nr. 8609 din 30 octombrie 2006, solicitându-se
a se determina că această ultimă hotărâre judecătorească s-a referit și la top
din C.F. Brașov.
Hotărârea judecătorească invocată de
revizuent nu modifică soluția pronunțată asupra cererii de radiere a dreptului
său de proprietate, astfel încât cele susținute de acesta nu sunt întemeiate.
Față de acestea, nefiind
întrunite prevederile art. 325 pct. 5 C. proc. civ., urmează a se respinge
cererea de revizuire ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
formulată de V.G. împotriva Deciziei nr. 3473 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 25 martie 2010.