ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1727/2010

Obiectul cererii. La data de 27 mai 2009 V.G. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 3473 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a solicitat schimbarea în tot a acesteia și menținerea deciziei civile nr. 102 din 21 ianuarie 1999 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul declarat de intimații C.J.B. și SC S. SA, împotriva sentinței nr. 12/ F din 10 februarie 1998 a Curții de Apel Brașov. Cererea a fost formulată în contradictoriu cu intimații SC S. SA Brașov și C.J.B.

Motivele cererii de revizuire. Revizuentul, invocând prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a precizat că fundamentul cererii de revizuire de față îl reprezintă decizia civilă pronunțată de către Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 2109/197/2008 prin care s-a admis recursul și s-a respins apelul formulat de SC S. SA Brașov, menținându-se sentința civilă nr. 7252/2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, prin care s-a respins cererea de radiere a dreptului său de proprietate.

Soluțiile pronunțate în cauză. Reclamantul V.G. a sesizat Curtea de Apel Brașov cu o acțiune în contencios administrativ, îndreptată împotriva C.J.B., solicitând anularea deciziei nr. 184 din 14 octombrie 1993 și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 19 octombrie 1993, prin care s-a recunoscut SC S. SA Brașov dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 134.282 m.p., întrucât 18.000 m.p. reprezintă proprietatea sa, în baza Legii nr. 18/1991. În proces a formulat cerere de intervenție în nume propriu SC S. SA Brașov, care a solicitat rectificarea cărților funciare în care fusese înscris dreptul de proprietate al reclamantului. Atât prima instanță, cât și cea de recurs, au reținut că intervenientei, prin certificatul atacat de V.G., i se recunoscuse dreptul de proprietate și asupra unei suprafețe de teren de 16.267 m.p., care se află în proprietatea reclamantului, care-și înscrisese deja dreptul de proprietate în carte funciară. Ca urmare, instanțele au anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pentru SC S. SA Brașov. Prin decizia nr. 102 din 21 ianuarie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția contencios administrativ, au fost respinse recursurile declarate de C.J.B. și SC S. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 12/ F din 10 februarie 1998 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC S. SA Brașov, pe considerent că, ulterior acestei decizii, Tribunalul Brașov a pronunțat decizia civilă nr. 123/R/2006, prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate al intimatului-reclamant V.G. asupra terenurilor înscrise în C.F. Brașov. S-a mai susținut că după pronunțarea deciziei civile nr. 123/R/2006 a Tribunalului Brașov, secția civilă, SC S. SA Brașov a obținut și sentința civilă nr. 8609 din 30 octombrie 2006 a Judecătoriei Brașov, irevocabilă, prin care s-a dispus radierea dreptului de proprietate al reclamantului V.G. din cele trei cărți funciare. Revizuentul a mai precizat că, din moment ce decizia nr. 102 din 21 ianuarie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția contencios administrativ, s-a bazat pe existența dreptului de proprietate înscris în C.F. printr-o încheiere a Judecătorului delegat la C.F., care a fost radiată, dreptul de proprietate al lui V.G. și-a pierdut actualitatea. Ulterior pronunțării de către Curtea Supremă de Justiție a deciziei nr. 102 din 21 ianuarie 1999, Tribunalul Brașov a pronunțat decizia nr. 123/R/2 din 27 februarie 2006, irevocabilă, prin care s-a declarat nulitate absolută a Ordinului P.J.B. nr. 23/1993, prin care i-au fost atribuite în proprietate lui V.G., terenurile reclamate. În temeiul Ordinului nr. 23/1993, la 20 ianuarie 1999, V.G. obține încheierea de C.F., prin care este înscris în cele trei cărți funciare dreptul său de proprietate. După ce hotărârea judecătorească de constatare a nulității Ordinului nr. 23/1993, a rămas irevocabilă, SC S. SA Brașov a sesizat Judecătoria Brașov cu o acțiune, în rectificare de C.F., solicitând radierea dreptului de proprietate a lui V.G., din evidențele funciare. Prin sentința civilă nr. 8.609 din 30 octombrie 2006, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, s-a dispus radierea dreptului de proprietate al intimatului-reclamant V.G. Așadar prin această hotărâre, a fost modificată încheierea judecătorului delegat din 1999, în sensul respingerii cererii lui V.G. La data pronunțării deciziei nr. 102 din 21 ianuarie 1999, Înalta Curte Supremă de Justiție a reținut preexistenta dreptului de proprietate a lui V.G. Acest drept de proprietate a lui V.G. se constituie ca urmare a înscrierii sale în cartea funciară ca efect al încheierii judecătorului delegat.

Întâmpinarea formulată de intimata SC S. SA împotriva cererii de revizuire. Intimata solicită respingerea cererii de revizuire în considerarea următoarelor argumente. Înscrisul nou invocat de către revizuent este ulterior hotărârii atacate cu revizuire; înscrisul invocat de revizuent nu este doveditor.

Întâmpinarea formulată de intimatul C.J.B., împotriva cererii de revizuire. C.J.B. precizează că în condițiile în care Ordinul nr. 23/1993, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea revizuentului, a fost anulat, decizia nr. 3473 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis cererea de revizuire având ca obiect schimbarea în tot a deciziei nr. 102 din 21 ianuarie 1999, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 10373/1/2007, în sensul admiterii recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 12/ F din 10 februarie 1998 a Curții de Apel Brașov, este legală și temeinică, întrucât dreptul de proprietate, preexistent, al lui V.G. a fost desființat. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță ce se pronunță asupra cererii de revizuire formulată, în conformitate cu prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. 1. Cererea este neîntemeiată. 2. Revizuentul a invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere". 3. Revizuentul arată că la data de 26 mai 2009 a intrat în posesia unor înscrisuri hotărâtoare care nu au fost folosite în procesul în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 3473 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 10373/1/2007. Fundamentul cererii îl reprezintă decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 2109/197/2008 prin care s-a admis recursul și s-a respins apelul formulat de SC S. SA împotriva sentinței civile nr. 7252 din 15 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, prin care s-a respins cererea de radiere a dreptului de proprietate al revizuentului, reținându-se că acesta are în continuare calitatea de proprietar asupra imobilelor în litigiu. 4. Actul nou invocat de revizuient nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deoarece partea a intrat în posesia sa cu mult înainte de a se pronunța Decizia nr. 3473 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar faptul că revizuentul nu s-a folosit de act în proces, nu incumbă părții adverse. 5. Înscrisul nou invocat în cauză nu este doveditor. Sentința civilă nr. 7252 din 15 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Brașov a avut drept obiect contestația la titlu împotriva sentinței civile nr. 8609 din 30 octombrie 2006, solicitându-se a se determina că această ultimă hotărâre judecătorească s-a referit și la top din C.F. Brașov. Hotărârea judecătorească invocată de revizuent nu modifică soluția pronunțată asupra cererii de radiere a dreptului său de proprietate, astfel încât cele susținute de acesta nu sunt întemeiate.

Față de acestea, nefiind întrunite prevederile art. 325 pct. 5 C. proc. civ., urmează a se respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată.