ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3027/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3027/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 19 mai 2009, C.N.S.A.S
a investit instanța pentru a constata calitatea de colaborator al Securității a
pârâtului M.N.
În motivarea cererii, reclamantul a
învederat că pârâtul, în perioada 1986 – 1989, în timp ce era student la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, a fost recrutat și a semnat un angajament pentru a
supraveghea informativ activitatea, concepțiile și manifestările studenților
institutului.
Astfel, pârâtul a furnizat
informații sub forma unor note informative privind aspecte din viața privată și
relațiile cu cetățenii străini ale colegilor săi, de natură să vizeze
îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Prin sentința civilă nr. 4072 din 24
noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și
fiscal, a admis acțiunea și a constatat existența calității de colaborator al
Securității a pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut, în esență, că pârâtul a furnizat note informative,
întocmite și semnate olograf cu numele său conspirativ, care conțineau
informații privind activități și atitudini potrivnice regimului totalitar
comunist.
Instanța a constatat că sunt
întrunite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile
furnizate vizând îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului
și anume dreptul la viață privată, dreptul la liberă circulație, dreptul la
libertatea de exprimare și libertatea opiniilor.
Împotriva sentinței a declarat
recurs pârâtul M.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâtul a invocat faptul că
nu a intenționat să creeze vreun prejudiciu de natură materială sau morală
vreunei persoane, informațiile pe care le-a furnizat nefiind de natură a duce
la îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
S-a mai arătat de către pârât că a
fost la rândul său supravegheat de organele de securitate pentru atitudinea
manifestată împotriva regimului comunist, nefiind astfel îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Examinând actele și lucrările
dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi
respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din
O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este persoana care a furnizat
informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări
verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau
activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au
vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În cauză, instanța de fond a reținut
în mod justificat că prin informările transmise în perioada 1986 – 1988, prin
note întocmite și semnate cu numele conspirativ primit la recrutare, pârâtul a
comunicat Securității aspecte din activitatea și concepțiile unor colegi de la Institutul de Teatru din Târgu Mureș unde era student, inclusiv relațiile cu cetățeni
străini, atitudini și comportări considerate ostile regimului comunist.
Susținerea reclamantului în sensul
că a fost constrâns să dea asemenea informații, întrucât era la rândul său
urmărit de Securitate nu are suport probator, nerezultând din probele
administrate în cauză o asemenea împrejurare.
Întrucât informațiile furnizate,
chiar dacă nu s-a demonstrat existența unor prejudicii concrete materiale ori
morale, vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,
se constată că în mod întemeiat s-a reținut calitatea pârâtului de colaborator
al Securității.
În consecință, criticile formulate
nefiind întemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
pârâtul M.N. împotriva sentinței nr. 4072 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.