ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3547/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 418/F din 23 noiembrie 2011, Tribunalul Giurgiu, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpata O.D.C. din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., ambele cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul O.F.M. din infracțiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de complicitate la primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 26 raportat la art. 256 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 256 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74-76 C. pen., a condamnat pe inculpata O.D.C. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 29 aprilie 2009 și până la data de 04 mai 2009. În temeiul art. 81-82 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni. A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 26 raportat la art. 256 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74-76 C. pen., a condamnat pe inculpatul O.F.M. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la primire de foloase necuvenite. În temeiul art. 81-82 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C.M. D. GIURGIU. În temeiul art. 256 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpați, în folosul statului, suma de 2.400 Euro. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 40 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu s-a reținut următoarea situație de fapt : La data de 7 martie 2007 SC A.E. SRL, Filiala Giurgiu, reprezentată de director G.M., a încheiat un contract de închiriere a unui spațiu în suprafață de 18 mp, situat în municipiul Giurgiu, cu S.C.M.D.

GIURGIU, reprezentată de inculpata O.D.C., în calitate de președinte, pentru a desfășura activități de schimb valutar, stabilindu-se ca preț al chiriei lunare suma de 1.000 lei și o perioadă contractuală de 2 ani. După încheierea contractului, inculpata se prezenta lunar la punctul de lucru al SC A.E. SRL, pentru a încasa contravaloarea chiriei, ocazie cu care solicita, de fiecare dată, motivând că „oricum chiria stabilită este prea mică", suma de 100 euro, despre care afirma că reprezintă mici atenții pentru ea și pentru numita P.C., contabilul șef al S.C.M.D. GIURGIU. Suma de câte 100 Euro era ridicată lunar, atât de inculpată, personal, cât și de soțul acesteia, inculpatul O.F.M., fie direct de la martora G.M., fie de la casierele de serviciu, martorele M.C., P.S.

și P.F.L., care, fiind audiate, au confirmat aspectele sesizate de prima martoră. În perioada 2004 - 2009, inculpata O.C.D., în calitate de președinte al S.C.M.D. GIURGIU, prin încheierea preferențială de contracte de închiriere a spațiilor comerciale ale societății respective către diverși agenți economici, a prejudiciat unitatea cu suma de 144.258,5 lei. Astfel, în perioada anterior menționată, inculpata a închiriat spații comerciale aparținând societății unor agenți economici precum SC G. SRL, al cărei administrator era soțul său, inculpatul O.F.M. (două spații comerciale), pentru care a stabilit în contracte prețuri derizorii în raport cu celelalte societăți comerciale chiriașe. Mai mult, în cazul contratelor încheiate cu SC G. SRL, sumele stabilite drept contravaloare a chiriei au rămas neschimbate în perioada respectivă, deși cu ceilalți agenți economici prețurile s-au renegociat periodic, fiind majorate.

Din declarațiile celorlalți membri ai Consiliului de Administrație al S.C.M.D. GIURGIU, a rezultat că toate contractele de închiriere erau încheiate de inculpată fără consultarea lor, atât în ceea ce privește alegerea societăților chiriașe, cât și în ceea ce privește stabilirea valorii chiriilor încasate, ei fiind puși să semneze procesele verbale de ședință abia ulterior. Cu privire la aceste aspecte, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de natură contabilă, care a concluzionat că inculpata a prejudiciat S.C.M.D. GIURGIU cu suma de 144.258,5 lei, prin modul defectuos în care a gestionat spațiile comerciale. Inculpata, în mod repetat a cerut angajaților secțiilor de confecții ale S.C.M.D.

Giurgiu să confecționeze obiecte de îmbrăcăminte pentru familie, rude, cunoștințe, fără să achite contravaloarea manoperei. Instanța a audiat inculpații și martorii G.M., D.A.T., M.C., P.S., P.F.L., P.C., O.V., G.F., P.T., A.M.M. și P.D. Totodată, a dispus efectuarea unei noi expertize contabile care a stabilit că inculpata nu a încălcat nicio dispoziție legală și nu a cauzat vreun prejudiciu societății parte vătămată. Pe baza probatoriului administrat, tribunalul a stabilit că faptele săvârșite de inculpați nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită, întrucât pretinderea și primirea banilor s-a realizat după încheierea contractului de închiriere, ca urmare a unei licitații organizate de o comisie anume constituită, ci elementele constitutive ale infracțiunilor de primire de foloase necuvenite și respectiv complicitate la primire de foloase necuvenite, pentru care a dispus condamnarea acestora.

În privința infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, tribunalul a constatat că faptei inculpatei O.C.D. îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii respective, dispunând în consecință achitarea acesteia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În acest sens, tribunalul a reținut că prejudiciul determinat prin expertiza efectuată în cursul urmăririi penale a fost stabilit în baza unor situații privind determinarea prețului mediu pe metru pătrat din zona B-dul București, fără a fi indicate însă dispozițiile legale în baza cărora s-a procedat astfel. De asemenea, Tribunalul a reținut că închirierile spațiilor comerciale s-au realizat pe baza chiriilor stabilite de Consiliul de Administrație și puse în practică de o comisie legal constituită, astfel că, în mod cert, inculpata nu a avut intenția de a prejudicia societatea.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu (la data de 30 noiembrie 2010), inculpații O.D.C. și O.F.M. (amândoi la data de 02 decembrie 2010) și partea civilă S.C.M.D.

GIURGIU (la data de 07 decembrie 2010). Parchetul a criticat sentința instanței de fond, în primul rând, sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice, pe motiv că faptele inculpaților, astfel cum rezultă din probatoriul cauzei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în forma autoratului și respectiv complicității, iar nu pe cele ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, în aceleași forme, solicitând în consecință condamnarea acestora în raport cu încadrarea juridică corectă, iar, în al doilea rând, sub aspectul greșitei achitări a inculpatei pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pe motiv că, în mod greșit, au fost înlăturate constatările raportului de expertiză efectuat în faza de urmărire penală și s-au acceptat concluziile contrare ale raportului de expertiză realizat în cursul judecății, deși acestea din urmă nu se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, probatoriul cauzei impunând pronunțarea unei soluții de condamnare.

Sub cel de-al doilea aspect, s-a susținut și faptul că, față de concluziile contradictorii ale celor două rapoarte de expertiză, s-ar fi impus efectuarea, la judecata în primă instanță, a unei noi expertize, motiv pentru care, în dezbateri, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În apelurile inculpaților (nemotivate în scris), astfel cum au fost susținute cu ocazia dezbaterilor, s-a criticat sentința instanței de fond pentru omisiunea punerii în discuție a schimbării de încadrare juridică și pentru greșita condamnare cu privire la infracțiunea de primire de foloase necuvenite, în forma autoratului și respectiv complicității, susținându-se că faptele reținute a fi fost săvârșite de către aceștia nu există și solicitându-se, în consecință, achitarea lor, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen. De asemenea, cu referire la inculpată, s-a invocat, în raport cu dispozițiile art. 258 alin. (2) C. pen., lipsa plângerii prealabile a părții vătămate, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Inculpații au invocat și caracterul tardiv al apelului declarat de partea civilă. În apelul părții civile (nemotivat în scris), au fost însușite, cu ocazia dezbaterilor, motivele Parchetului și inculpaților, privind necesitatea efectuării unei noi expertize și respectiv omisiunea punerii în discuție a schimbării de încadrare juridică, împrejurări în raport cu care s-a susținut trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar, pe fondul cauzei, s-a solicitat obligarea inculpatei la plata despăgubirilor materiale solicitate, pentru acoperirea prejudiciului stabilit a fi fost cauzat de către aceasta prin raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale.

Prin decizia penală nr. 130 din 2 mai 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondată excepția tardivității apelului declarat de partea civilă S.C.M.D. Giurgiu. În temeiul art. 380 raportat la art. 332 alin. (2) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, de inculpați și de partea civilă, sentința atacată a fost desființată, iar cauza a fost restituită parchetului în vederea refacerii urmăririi penale cu privire la ambii inculpați. Pe fondul cauzei, curtea de apel, din oficiu, a constatat încălcarea dispozițiilor legale referitoare la sesizarea instanței, împrejurare care atrage nulitatea absolută a acțiunii de trimitere în judecată, conform art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., motiv pentru care a dispus restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea civilă SCM Dunărea Giurgiu, fără a arăta motivele de casare. Recursul este tardiv declarat. Potrivit dispozițiilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen., împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Decizia instanței de apel a fost comunicată părții civile care a lipsit la dezbateri și la pronunțare la data de 5 mai 2011 (f. 105 dosar apel). În aceste condiții, termenul de recurs de 3 zile se împlinea pe data de 9 mai (zi lucrătoare).

Cum recursul a fost declarat pe data de 10 mai 2011, adică în afara termenului legal, Înalta Curte, în conformitate ucu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., urmează să îl respingă ca tardiv. Este adevărat că în hotărârea de sesizare, curtea de apel prevede posibilitatea recurării deciziei în termen de 10 zile; termenul de recurs fiind însă stabilit prin Codul de procedură penală, menționarea sa eronată de către instanță nu afectează aplicarea dispoziției legale (și nu impietează asupra dreptului părții). Având în vedere constatarea tardivității recursului, Înalta Curte nu poate să pășească asupra chestiunilor de fond și în legătură cu care instanța de apel ar fi trebuit ea însăși să decidă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă S.C.M.D. Giurgiu împotriva deciziei penale nr. 130/A din 2 mai 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală, privind pe inculpații O.F.M. și O.D.C. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată O.D.C., se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 octombrie 2011.