ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3547/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3547/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 418/F din 23

noiembrie 2011, Tribunalul Giurgiu, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpata O.D.C. din

infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) cu aplicare art.

41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen. în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., ambele cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul O.F.M. din

infracțiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la

art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de

complicitate la primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 26 raportat la

art. 256 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 256 cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 74-76 C. pen., a condamnat pe inculpata O.D.C. la pedeapsa de

3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase

necuvenite.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe aceeași inculpată pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive, începând

cu data de 29 aprilie 2009 și până la data de 04 mai 2009.

În temeiul art. 81-82 C. pen., a

suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, pe durata unui termen de

încercare de 2 ani și 3 luni. A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen.

În temeiul art. 26 raportat la art. 256

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74-76 C. pen., a condamnat pe inculpatul

O.F.M. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la primire de foloase necuvenite.

În temeiul art. 81-82 C. pen., a

suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, pe durata unui termen de

încercare de 2 ani și 3 luni.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

A respins acțiunea civilă formulată de

partea civilă S.C.M. D. GIURGIU.

În temeiul art. 256 alin. (2) C. pen.,

a confiscat de la inculpați, în folosul statului, suma de 2.400 Euro.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 40 lei, reprezentând

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Giurgiu s-a reținut următoarea situație de fapt :

La data de 7 martie 2007 SC A.E. SRL,

Filiala Giurgiu, reprezentată de director G.M., a încheiat un contract de

închiriere a unui spațiu în suprafață de 18 mp, situat în municipiul Giurgiu, cu

S.C.M.D. GIURGIU, reprezentată de inculpata O.D.C., în calitate de președinte,

pentru a desfășura activități de schimb valutar, stabilindu-se ca preț al

chiriei lunare suma de 1.000 lei și o perioadă contractuală de 2 ani.

După încheierea contractului,

inculpata se prezenta lunar la punctul de lucru al SC A.E. SRL, pentru a încasa

contravaloarea chiriei, ocazie cu care solicita, de fiecare dată, motivând că

„oricum chiria stabilită este prea mică", suma de 100 euro, despre care

afirma că reprezintă mici atenții pentru ea și pentru numita P.C., contabilul

șef al S.C.M.D. GIURGIU.

Suma de câte 100 Euro era ridicată

lunar, atât de inculpată, personal, cât și de soțul acesteia, inculpatul O.F.M.,

fie direct de la martora G.M., fie de la casierele de serviciu, martorele M.C.,

P.S. și P.F.L., care, fiind audiate, au confirmat aspectele sesizate de prima

martoră.

În perioada 2004 - 2009, inculpata O.C.D.,

în calitate de președinte al S.C.M.D. GIURGIU, prin încheierea preferențială de

contracte de închiriere a spațiilor comerciale ale societății respective către

diverși agenți economici, a prejudiciat unitatea cu suma de 144.258,5 lei.

Astfel, în perioada anterior

menționată, inculpata a închiriat spații comerciale aparținând societății unor

agenți economici precum SC G. SRL, al cărei administrator era soțul său, inculpatul

O.F.M. (două spații comerciale), pentru care a stabilit în contracte prețuri

derizorii în raport cu celelalte societăți comerciale chiriașe. Mai mult, în

cazul contratelor încheiate cu SC G. SRL, sumele stabilite drept contravaloare

a chiriei au rămas neschimbate în perioada respectivă, deși cu ceilalți agenți

economici prețurile s-au renegociat periodic, fiind majorate.

Din declarațiile celorlalți membri ai

Consiliului de Administrație al S.C.M.D. GIURGIU, a rezultat că toate

contractele de închiriere erau încheiate de inculpată fără consultarea lor,

atât în ceea ce privește alegerea societăților chiriașe, cât și în ceea ce

privește stabilirea valorii chiriilor încasate, ei fiind puși să semneze

procesele verbale de ședință abia ulterior.

Cu privire la aceste aspecte, în cauză

s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de natură contabilă, care a

concluzionat că inculpata a prejudiciat S.C.M.D. GIURGIU cu suma de 144.258,5

lei, prin modul defectuos în care a gestionat spațiile comerciale.

Inculpata, în mod repetat a cerut

angajaților secțiilor de confecții ale S.C.M.D. Giurgiu să confecționeze

obiecte de îmbrăcăminte pentru familie, rude, cunoștințe, fără să achite

contravaloarea manoperei.

Instanța a audiat inculpații și

martorii G.M., D.A.T., M.C., P.S., P.F.L., P.C., O.V., G.F., P.T., A.M.M. și P.D.

Totodată, a dispus efectuarea unei noi

expertize contabile care a stabilit că inculpata nu a încălcat nicio dispoziție

legală și nu a cauzat vreun prejudiciu societății parte vătămată.

Pe baza probatoriului administrat,

tribunalul a stabilit că faptele săvârșite de inculpați nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de luare de mită și respectiv complicitate la

luare de mită, întrucât pretinderea și primirea banilor s-a realizat după încheierea

contractului de închiriere, ca urmare a unei licitații organizate de o comisie

anume constituită, ci elementele constitutive ale infracțiunilor de primire de

foloase necuvenite și respectiv complicitate la primire de foloase necuvenite,

pentru care a dispus condamnarea acestora.

În privința infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, tribunalul a constatat că faptei

inculpatei O.C.D. îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii

respective, dispunând în consecință achitarea acesteia, în temeiul art. 11 pct.

2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În acest sens, tribunalul a reținut că

prejudiciul determinat prin expertiza efectuată în cursul urmăririi penale a

fost stabilit în baza unor situații privind determinarea prețului mediu pe

metru pătrat din zona B-dul București, fără a fi indicate însă dispozițiile

legale în baza cărora s-a procedat astfel.

De asemenea, Tribunalul a reținut că

închirierile spațiilor comerciale s-au realizat pe baza chiriilor stabilite de

Consiliul de Administrație și puse în practică de o comisie legal constituită,

astfel că, în mod cert, inculpata nu a avut intenția de a prejudicia

societatea.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu (la data de 30 noiembrie

2010), inculpații O.D.C. și O.F.M. (amândoi la data de 02 decembrie 2010) și

partea civilă S.C.M.D. GIURGIU (la data de 07 decembrie 2010).

Parchetul a criticat sentința

instanței de fond, în primul rând, sub aspectul greșitei schimbări a încadrării

juridice, pe motiv că faptele inculpaților, astfel cum rezultă din probatoriul

cauzei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în

forma autoratului și respectiv complicității, iar nu pe cele ale infracțiunii

de primire de foloase necuvenite, în aceleași forme, solicitând în consecință

condamnarea acestora în raport cu încadrarea juridică corectă, iar, în al doilea

rând, sub aspectul greșitei achitări a inculpatei pentru infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, pe motiv că, în mod greșit, au fost

înlăturate constatările raportului de expertiză efectuat în faza de urmărire

penală și s-au acceptat concluziile contrare ale raportului de expertiză

realizat în cursul judecății, deși acestea din urmă nu se coroborează cu

declarațiile martorilor audiați, probatoriul cauzei impunând pronunțarea unei

soluții de condamnare. Sub cel de-al doilea aspect, s-a susținut și faptul că,

față de concluziile contradictorii ale celor două rapoarte de expertiză, s-ar

fi impus efectuarea, la judecata în primă instanță, a unei noi expertize, motiv

pentru care, în dezbateri, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond.

În apelurile inculpaților (nemotivate

în scris), astfel cum au fost susținute cu ocazia dezbaterilor, s-a criticat

sentința instanței de fond pentru omisiunea punerii în discuție a schimbării de

încadrare juridică și pentru greșita condamnare cu privire la infracțiunea de

primire de foloase necuvenite, în forma autoratului și respectiv complicității,

susținându-se că faptele reținute a fi fost săvârșite de către aceștia nu

există și solicitându-se, în consecință, achitarea lor, în temeiul art. 10 lit.

a) C. proc. pen. De asemenea, cu referire la inculpată, s-a invocat, în raport

cu dispozițiile art. 258 alin. (2) C. pen., lipsa plângerii prealabile a părții

vătămate, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor.

Inculpații au invocat și caracterul

tardiv al apelului declarat de partea civilă.

În apelul părții civile (nemotivat în

scris), au fost însușite, cu ocazia dezbaterilor, motivele Parchetului și

inculpaților, privind necesitatea efectuării unei noi expertize și respectiv

omisiunea punerii în discuție a schimbării de încadrare juridică, împrejurări

în raport cu care s-a susținut trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță, iar, pe fondul cauzei, s-a solicitat obligarea inculpatei la plata

despăgubirilor materiale solicitate, pentru acoperirea prejudiciului stabilit a

fi fost cauzat de către aceasta prin raportul de expertiză efectuat în cursul

urmăririi penale.

Prin decizia penală nr. 130 din 2 mai

2011, Curtea de Apel București, secția

I

penală, a respins ca nefondată excepția tardivității

apelului declarat de partea civilă S.C.M.D. Giurgiu.

În temeiul art. 380 raportat la art.

332 alin. (2) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Giurgiu, de inculpați și de partea civilă, sentința atacată

a fost desființată, iar cauza a fost restituită parchetului în vederea

refacerii urmăririi penale cu privire la ambii inculpați.

Pe fondul cauzei, curtea de apel, din

oficiu, a constatat încălcarea dispozițiilor legale referitoare la sesizarea

instanței, împrejurare care atrage nulitatea absolută a acțiunii de trimitere

în judecată, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care a

dispus restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs partea civilă SCM Dunărea Giurgiu, fără a arăta motivele de

casare. Recursul este tardiv declarat.

Potrivit dispozițiilor art. 332 alin. (4)

C. proc. pen., împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către

procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin

hotărâre, în 3 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare,

pentru cei lipsă.

Decizia instanței de apel a fost

comunicată părții civile care a lipsit la dezbateri și la pronunțare la data de

5 mai 2011 (f. 105 dosar apel).

În aceste condiții, termenul de recurs

de 3 zile se împlinea pe data de 9 mai (zi lucrătoare).

Cum recursul a fost declarat pe data

de 10 mai 2011, adică în afara termenului legal, Înalta Curte, în conformitate

ucu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza

I

C. proc. pen., urmează să îl respingă

ca tardiv.

Este adevărat că în hotărârea de

sesizare, curtea de apel prevede posibilitatea recurării deciziei în termen de

10 zile; termenul de recurs fiind însă stabilit prin Codul de procedură penală,

menționarea sa eronată de către instanță nu afectează aplicarea dispoziției

legale (și nu impietează asupra dreptului părții).

Având în vedere constatarea

tardivității recursului, Înalta Curte nu poate să pășească asupra chestiunilor

de fond și în legătură cu care instanța de apel ar fi trebuit ea însăși să

decidă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

și art. 189 C. proc. pen.,

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

tardiv, recursul declarat de partea civilă S.C.M.D. Giurgiu împotriva deciziei

penale nr. 130/A din 2 mai 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală,

privind pe inculpații O.F.M. și O.D.C.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată O.D.C., se avansează

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 12 octombrie 2011.