ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7518/2011

Deliberând asupra

recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantele M.E. și M.E. au chemat în

judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

solicitând să fie obligat la plata de despăgubiri în temeiul Legii nr.

221/2009, în sumă de 1 milion euro pentru fiecare, în calitate de fiice ale

defunctului M.Ș., condamnat la 10 ani închisoare pentru delictul de uneltire

contra ordinii sociale.

Prin Sentința civilă nr. 287 din 20

septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis în parte acțiunea și

a fost obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să

plătească reclamantelor suma de 5000 euro, reprezentând despăgubiri.

Prima instanță a

reținut că reclamantele au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la

acordarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 221/2009, iar la stabilirea

cuantumului daunelor morale s-au avut în vedere prevederile art. 5 lit. a) pct.

2 din Legea nr. 221/2009, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2010.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel atât reclamantele M.E. și M.E., cât și pârâtul Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Reclamantele au

criticat sentința sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale acordate, iar

pârâtul a susținut că instanța nu a avut în vedere toate criteriile de

cuantificare a daunelor și nici împrejurarea că reclamantele beneficiază din

anul 1990 de indemnizație pentru persecuția politică suferită de autorul lor.

Prin Decizia nr. 450

din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul reclamantelor, s-a

admis apelul pârâtului, s-a schimbat sentința apelată și s-a respins acțiunea.

Instanța de apel a

reținut că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, care

constituiau temeiul de drept al acțiunii, au fost declarate neconstituționale

prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată

în M. Of. din 15 noiembrie 2010, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere

dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și dispozițiile art. 147

din Constituție.

Deși la data

soluționării apelurilor termenul de 45 zile prevăzut de textul constituțional

nu era expirat, instanța de apel a apreciat că dispozițiile art. 5 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu mai pot fi aplicate, suspendarea echivalând

cu inexistența normei juridice, cu atât mai mult cu cât se prevede expres că

după împlinirea termenului menționat, dispozițiile legale își încetează

efectele.

Constatând că

dispozițiile pe care reclamantele și-au întemeiat acțiunea și care au fost

avute în vedere de prima instanță la acordarea despăgubirilor pentru

prejudiciul moral nu mai sunt aplicabile, întrucât contravin Constituției,

instanța de apel a apreciat că acțiunea este lipsită de temei legal.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.,

reclamantele M.E. și E.M.

În motivarea

recursului reclamantele arată că în mod greșit instanța de apel a făcut

aplicarea deciziei Curții Constituționale.

Examinând decizia

recurată, prin prisma criticii formulate în recurs, care se poate încadra în

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Instanța de apel a

reținut, ca motiv de admitere a apelului pârâtului, lipsa de temei juridic a

cererii de acordare a daunelor morale, ca efect al declarării

neconstituționalității art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.

Problema de drept

care se pune în speță este dacă respectivul text de lege mai poate fi aplicat

cauzei supusă soluționării, în condițiile în care a fost declarat

neconstituțional, printr-un control a posteriori de constituționalitate, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M.

Of. al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010.

Potrivit art. 147

alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile în vigoare, constatate ca

fiind neconstituționale, își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea

deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de

acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe

durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept.

La alin. (4) al

articolului menționat se prevede că deciziile Curții Constituționale, de la

data publicării în M. Of. al României, sunt general obligatorii și au putere

numai pentru viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și în textul cuprins la

art. 31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, cu modificările și completările ulterioare.

În raport de această

reglementare, constituțională și legală, s-a pus problema dacă declararea

neconstituționalității unui text de lege prin decizie a Curții Constituționale,

care produce efecte pentru viitor și erga omnes, se aplică și acțiunilor în

curs sau numai situației celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens.

Această problemă de

drept a fost dezlegată prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțată de

Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că s-a

stabilit că Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale produce efecte

juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în

M. Of., cu excepția situației în care la această dată era deja pronunțată o hotărâre

definitivă.

Cu alte cuvinte,

urmare a Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5

alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu

mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data

publicării deciziei instanței de contencios constituțional în M. Of.

Or, în speță, la data

publicării în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a Deciziei Curții

Constituționale nr. 1358/2010, nu se pronunțase în apel decizia atacată, cauza

nefiind deci soluționată definitiv la data publicării respectivei decizii.

În consecință, se

constată că hotărârea din apel este corectă, nefiind incident motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece sentința primei instanțe a

fost pronunțată în baza unei dispoziții legale declarată neconstituțională

printr-o decizie a instanței de contencios constituțional, publicată anterior

soluționării definitive a litigiului.

Având în vedere

argumentele expuse și față de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantele M.E. și M.E. împotriva Deciziei nr.

450 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2011.

Procesat

de GGC - AA