ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7518/2011

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantele M.E. și M.E. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să fie obligat la plata de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009, în sumă de 1 milion euro pentru fiecare, în calitate de fiice ale defunctului M.Ș., condamnat la 10 ani închisoare pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. Prin Sentința civilă nr. 287 din 20 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să plătească reclamantelor suma de 5000 euro, reprezentând despăgubiri.

Prima instanță a reținut că reclamantele au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la acordarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 221/2009, iar la stabilirea cuantumului daunelor morale s-au avut în vedere prevederile art. 5 lit. a) pct. 2 din Legea nr. 221/2009, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2010. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantele M.E. și M.E., cât și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Reclamantele au criticat sentința sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale acordate, iar pârâtul a susținut că instanța nu a avut în vedere toate criteriile de cuantificare a daunelor și nici împrejurarea că reclamantele beneficiază din anul 1990 de indemnizație pentru persecuția politică suferită de autorul lor.

Prin Decizia nr. 450 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul reclamantelor, s-a admis apelul pârâtului, s-a schimbat sentința apelată și s-a respins acțiunea. Instanța de apel a reținut că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, care constituiau temeiul de drept al acțiunii, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. din 15 noiembrie 2010, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție.

Deși la data soluționării apelurilor termenul de 45 zile prevăzut de textul constituțional nu era expirat, instanța de apel a apreciat că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu mai pot fi aplicate, suspendarea echivalând cu inexistența normei juridice, cu atât mai mult cu cât se prevede expres că după împlinirea termenului menționat, dispozițiile legale își încetează efectele. Constatând că dispozițiile pe care reclamantele și-au întemeiat acțiunea și care au fost avute în vedere de prima instanță la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral nu mai sunt aplicabile, întrucât contravin Constituției, instanța de apel a apreciat că acțiunea este lipsită de temei legal.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantele M.E. și E.M. În motivarea recursului reclamantele arată că în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea deciziei Curții Constituționale. Examinând decizia recurată, prin prisma criticii formulate în recurs, care se poate încadra în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Instanța de apel a reținut, ca motiv de admitere a apelului pârâtului, lipsa de temei juridic a cererii de acordare a daunelor morale, ca efect al declarării neconstituționalității art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.

Problema de drept care se pune în speță este dacă respectivul text de lege mai poate fi aplicat cauzei supusă soluționării, în condițiile în care a fost declarat neconstituțional, printr-un control a posteriori de constituționalitate, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M. Of. al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept.

La alin. (4) al articolului menționat se prevede că deciziile Curții Constituționale, de la data publicării în M. Of. al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și în textul cuprins la art. 31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare. În raport de această reglementare, constituțională și legală, s-a pus problema dacă declararea neconstituționalității unui text de lege prin decizie a Curții Constituționale, care produce efecte pentru viitor și erga omnes, se aplică și acțiunilor în curs sau numai situației celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens.

Această problemă de drept a fost dezlegată prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că s-a stabilit că Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale produce efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în M. Of., cu excepția situației în care la această dată era deja pronunțată o hotărâre definitivă. Cu alte cuvinte, urmare a Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în M. Of.

Or, în speță, la data publicării în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010, nu se pronunțase în apel decizia atacată, cauza nefiind deci soluționată definitiv la data publicării respectivei decizii. În consecință, se constată că hotărârea din apel este corectă, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece sentința primei instanțe a fost pronunțată în baza unei dispoziții legale declarată neconstituțională printr-o decizie a instanței de contencios constituțional, publicată anterior soluționării definitive a litigiului. Având în vedere argumentele expuse și față de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele M.E. și M.E. împotriva Deciziei nr. 450 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2011. Procesat de GGC - AA