ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3181/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Călărași prin sentința civilă nr. 3840 din 7 noiembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Călărași împotriva pârâtei SC S. SA Călărași, prin lichidator R.M. SA București, în sensul că a obligat pârâta a asigura reclamantei o servitute de trecere pe terenul său situat în Călărași, pe o suprafață de 280,30 mp conform raportului de expertiză și a planșei tehnice de amplasament al terenului. Tribunalul Călărași prin decizia civilă nr. 4/A din 21 ianuarie 2008 a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei invocată din oficiu, a admis apelul declarat de pârâta SC S. SA Călărași, prin lichidator, împotriva sentinței civile nr. 3640/2007 pronunțată de Judecătoria Călărași, pe care a anulat-o, stabilind competența materială în favoarea tribunalului și reținând cauza pentru soluționarea ei în fond.

Tribunalul Călărași prin sentința civilă nr. 997/F din 16 iunie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E.C. SRL București împotriva pârâtei SC S. SA, prin lichidator C.F.C., în sensul că a obligat pârâta să asigure reclamantei o servitute de trecere pe terenul său din Călărași, pe o suprafață de 280,30 mp, conform planului de amplasament al terenului, anexă la raportul de expertiză, în favoarea fondului său intabulat în CF a localității Călărași, județul Călărași, imobil identificat cu numărul cadastral, teren intravilan, având o suprafață de 7.766,46 mp. A fost obligată reclamanta la plata către expertul C.V. a sumei de 500 RON cu titlu de onorariu de expert. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut, că terenul în litigiu a fost proprietatea pârâtei SC S. SA și a ieșit din proprietatea sa printr-un act de dezmembrare și a unui contract de schimb, fără a fi prevăzut un drum de acces, vecinii lotului fiind SC R. SRL și SC S. SA.

Prin vânzări succesive terenul a intrat în proprietatea reclamantei și apoi, la data de 17 ianuarie 2008, în urma încheierii actului de vânzare-cumpărare autentificat din 17 ianuarie 2008 de BNP C.I. în proprietatea SC E.C. SRL București, aceasta din urmă fiind introdusă în cauză, în calitatea de reclamantă, prin încheierea din 19 mai 2008. A fost asigurată servitutea de trecere având în vedere raportul de expertiză topo și dispozițiile art. 576 și urm. C. civ., în speță suprafața de teren deținută de reclamantă neavând ieșire la calea publică. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 115 din 4 martie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC S. SA, prin lichidator, împotriva sentinței nr. 997/F din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei comerciale nr. 115 din 4 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs SC S. SA Călărași, prin lichidator judiciar C.F.C., care a criticat această hotărâre judecătorească, pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 299 – art. 316 C. proc. civ. admiterea recursului și casarea deciziei atacate, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanțele nu au ținut cont de apărările efectuate, nici de dispozițiile art. 616 – art. 619 C. civ. și nici de faptul că această societate comercială se află în procedura falimentului, neputând suporta cheltuieli pentru întreținerea drumului.

Mai mult, servitutea de trecere se stabilește numai prin titlu, adică printr-un act de voință care poate fi contractual sau testamentar, oneros sau cu titlu gratuit, neputând fi dobândit prin uzucapiune. Intimata - reclamantă SC E.C. SRL la termenul din 4 martie 2010 a formulat cerere de introducere în cauză în calitatea de reclamantă a SC P.R. SRL, arătând că a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 24 septembrie 2008, prin încheierea de ședință din 4 martie 2010 fiind admisă această cerere. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC S. SA, prin lichidator, pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de chemare în judecată înregistrată inițial la data de 21 martie 2007 pe rolul Judecătoriei Călărași, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC S. SA obligarea acesteia de a asigura o servitute de trecere pe terenul său din Călărași, în favoarea fondului intabulat în CF a localității Călărași, servitute necesară ieșirii la calea publică și exploatării terenului. Relevanță în corecta stabilire a situației de fapt și de drept o reprezintă raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie, întocmit de expertul C.V., care concluzionează cu certitudine, că verificând vecinătățile imobilului deținut de reclamantă a constatat că imobilul nu are ieșire la un drum public, iar singura cale de acces mai scurtă este aceea a drumului de acces betonat ce face legătura cu fosta poartă de acces a U.C.C.

Calea de acces pentru care se poate crea o servitute de trecere este proprietatea pârâtei SC S. SA, având o suprafață totală de 280,30 mp. Amplu documentat și bine argumentat, instanțele judecătorești anterioare au valorificat jurisprudența în materie și anume că un proprietar care dezmembrează fondul său și înstrăinează parte din el spre care anterior era practică o trecere, iar în actul de înstrăinare nu s-a prevăzut nimic referitor la servitutea de trecere, are semnificația unei înțelegeri de a nu se modifica starea anterioară creată de proprietar. Apare astfel o prezumție că înțelegerea de înstrăinare cuprinde și menținerea servituții de trecere.

Dreptul ce rezultă din servitutea de trecere este consacrat în art. 616 C. civ., și anume că proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporție pagubele ce s-ar putea ocaziona. Reclamanta a făcut pe deplin dovada că în urma unor vânzări succesive, terenul său a dobândit caracterul de loc înfundat al fondului dominant și că se află în imposibilitatea absolută de a ieși la drumul public. Nu poate fi primită critica recurentei vizând faptul că se află în procedura falimentului, neputând suporta cheltuieli de întreținere a drumului, servitutea de trecere fiind imperios necesară a fi acordată, iar pentru eventualele pagube ce i-ar fi pricinuite, pârâta are la îndemână acțiunea directă pentru prejudiciul ce i s-a cauzat urmare a acordării servituții de trecere.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA Călărași, prin lichidator, împotriva deciziei nr. 115 din 4 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA Călărași, prin lichidator C.F.C., împotriva deciziei nr. 115 din 4 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2010.