ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3181/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Călărași prin sentința civilă nr.

3840 din 7 noiembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL

Călărași împotriva pârâtei SC S. SA Călărași, prin lichidator R.M. SA

București, în sensul că a obligat pârâta a asigura reclamantei o servitute de

trecere pe terenul său situat în Călărași, pe o suprafață de 280,30 mp conform

raportului de expertiză și a planșei tehnice de amplasament al terenului.

Tribunalul Călărași

prin decizia civilă nr. 4/A din 21 ianuarie 2008 a admis excepția necompetenței

materiale a judecătoriei invocată din oficiu, a admis apelul declarat de pârâta

SC S. SA Călărași, prin lichidator, împotriva sentinței civile nr. 3640/2007

pronunțată de Judecătoria Călărași, pe care a anulat-o, stabilind competența

materială în favoarea tribunalului și reținând cauza pentru soluționarea ei în

fond.

Tribunalul Călărași

prin sentința civilă nr. 997/F din 16 iunie 2008 a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC E.C. SRL București împotriva pârâtei SC S. SA, prin lichidator C.F.C.,

în sensul că a obligat pârâta să asigure reclamantei o servitute de trecere pe

terenul său din Călărași, pe o suprafață de 280,30 mp, conform planului de

amplasament al terenului, anexă la raportul de expertiză, în favoarea fondului

său intabulat în CF a localității Călărași, județul Călărași, imobil

identificat cu numărul cadastral, teren intravilan, având o suprafață de 7.766,46

mp.

A fost obligată

reclamanta la plata către expertul C.V. a sumei de 500 RON cu titlu de onorariu

de expert.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de fond a reținut, că terenul în litigiu a fost

proprietatea pârâtei SC S. SA și a ieșit din proprietatea sa printr-un act de

dezmembrare și a unui contract de schimb, fără a fi prevăzut un drum de acces,

vecinii lotului fiind SC R. SRL și SC S. SA.

Prin vânzări

succesive terenul a intrat în proprietatea reclamantei și apoi, la data de 17

ianuarie 2008, în urma încheierii actului de vânzare-cumpărare autentificat din

17 ianuarie 2008 de BNP C.I. în proprietatea SC E.C. SRL București, aceasta din

urmă fiind introdusă în cauză, în calitatea de reclamantă, prin încheierea din

19 mai 2008.

A fost asigurată

servitutea de trecere având în vedere raportul de expertiză topo și

dispozițiile art. 576 și urm. C. civ., în speță suprafața de teren deținută de

reclamantă neavând ieșire la calea publică.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 115 din 4

martie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC S. SA, prin lichidator,

împotriva sentinței nr. 997/F din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul

Călărași, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 115 din 4 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, a promovat recurs SC S. SA Călărași, prin lichidator

judiciar C.F.C., care a criticat această hotărâre judecătorească, pentru

nelegalitate, solicitând în temeiul art. 299 – art. 316 C. proc. civ. admiterea

recursului și casarea deciziei atacate, cu consecința respingerii acțiunii

formulată de reclamantă.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanțele nu au ținut cont de

apărările efectuate, nici de dispozițiile art. 616 – art. 619 C. civ. și nici

de faptul că această societate comercială se află în procedura falimentului,

neputând suporta cheltuieli pentru întreținerea drumului.

Mai mult, servitutea

de trecere se stabilește numai prin titlu, adică printr-un act de voință care

poate fi contractual sau testamentar, oneros sau cu titlu gratuit, neputând fi

dobândit prin uzucapiune.

Intimata - reclamantă

SC E.C. SRL la termenul din 4 martie 2010 a formulat cerere de introducere în

cauză în calitatea de reclamantă a SC P.R. SRL, arătând că a intervenit

contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 24 septembrie 2008, prin

încheierea de ședință din 4 martie 2010 fiind admisă această cerere.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul pârâtei SC S. SA, prin lichidator, pentru

următoarele considerente.

Potrivit cererii de

chemare în judecată înregistrată inițial la data de 21 martie 2007 pe rolul

Judecătoriei Călărași, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC

S. SA obligarea acesteia de a asigura o servitute de trecere pe terenul său din

Călărași, în favoarea fondului intabulat în CF a localității Călărași,

servitute necesară ieșirii la calea publică și exploatării terenului.

Relevanță în corecta

stabilire a situației de fapt și de drept o reprezintă raportul de expertiză

tehnică specialitatea topografie, întocmit de expertul C.V., care

concluzionează cu certitudine, că verificând vecinătățile imobilului deținut de

reclamantă a constatat că imobilul nu are ieșire la un drum public, iar singura

cale de acces mai scurtă este aceea a drumului de acces betonat ce face

legătura cu fosta poartă de acces a U.C.C.

Calea de acces pentru

care se poate crea o servitute de trecere este proprietatea pârâtei SC S. SA,

având o suprafață totală de 280,30 mp.

Amplu documentat și

bine argumentat, instanțele judecătorești anterioare au valorificat

jurisprudența în materie și anume că un proprietar care dezmembrează fondul său

și înstrăinează parte din el spre care anterior era practică o trecere, iar în

actul de înstrăinare nu s-a prevăzut nimic referitor la servitutea de trecere,

are semnificația unei înțelegeri de a nu se modifica starea anterioară creată

de proprietar. Apare astfel o prezumție că înțelegerea de înstrăinare cuprinde

și menținerea servituții de trecere.

Dreptul ce rezultă

din servitutea de trecere este consacrat în art. 616 C. civ., și anume că

proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea

publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru exploatarea

fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporție pagubele ce s-ar putea

ocaziona.

Reclamanta a făcut pe

deplin dovada că în urma unor vânzări succesive, terenul său a dobândit

caracterul de loc înfundat al fondului dominant și că se află în

imposibilitatea absolută de a ieși la drumul public.

Nu poate fi primită

critica recurentei vizând faptul că se află în procedura falimentului, neputând

suporta cheltuieli de întreținere a drumului, servitutea de trecere fiind

imperios necesară a fi acordată, iar pentru eventualele pagube ce i-ar fi

pricinuite, pârâta are la îndemână acțiunea directă pentru prejudiciul ce i s-a

cauzat urmare a acordării servituții de trecere.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA Călărași,

prin lichidator, împotriva deciziei nr. 115 din 4 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC S. SA Călărași, prin lichidator C.F.C., împotriva

deciziei nr. 115 din 4 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, ca nefondat.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 7 octombrie 2010.