ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3184/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 27 decembrie 2006, G.M. a formulat, în contradictoriu cu SC A.B. SA, societate în insolvență, reprezentată prin SC A.M.T.S. SA Craiova – lichidator judiciar, contestație împotriva dispoziției nr. 3154 din 28 noiembrie 2006 emisă de aceasta în baza Legii nr. 10/2001. În motivarea contestației, reclamanta a arătat că este moștenitoarea defunctului său bunic, G.T., care a avut în proprietate suprafața de teren de 4200 mp, în intravilanul comunei Giurgița, județul Dolj, teren care a fost preluat fără niciun fel de titlu de către stat și care a fost atribuit numai faptic SC A.B. SA, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 nefiind incidente, întrucât imobilul nu este legal evidențiat în patrimoniul societății pârâte.

Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 475 din 08 iunie 2007, a admis contestația formulată de reclamanta G.M. împotriva dispoziției nr. 3154 din 28 noiembrie 2006, în contradictoriu cu pârâta SC A.B. SA, societate în insolvență, prin lichidator judiciar A.M.T. SA. A anulat dispoziția nr. 3154 din 28 noiembrie 2006 emisă de pârâtă și s-a dispus restituirea în natură, către reclamantă, a suprafeței de teren de 4200 mp situat în comuna Giurgița, județul Dolj, cu vecinii : N - G.T.C. 75 m, E - M.I. - 52 m , S - primărie, dispensar medical - 67 m, V- Dj 176 - 75 m. S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă. Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Prin dispoziția nr. 3154 din 28 noiembrie 2006, emisă de pârâta SC A.B.

SA, societate în insolvență, reprezentată prin SC AMT SA Craiova, lichidator judiciar, s-a respins notificarea formulată de reclamanta G.M., în baza Legii 10/2001, cu motivarea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, bunul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii fiind evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, astfel încât restituirea în natură este imposibilă, reclamanta având doar dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, măsuri care se propun de instituția publică ce a efectuat privatizarea , în speță fostul F.P.S., actual A.V.A.S.

Dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, de care se prevalează pârâta, statuează că „pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate". Acest text de lege instituie o excepție de la principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, statornicit de art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) și (9) din Legea nr. 10/2001.

Rațiunea și finalitatea acestei excepții de la regulă, care înlătură unele bunuri de la restituirea în natură . impunând restituire prin echivalent, constau în protejarea patrimoniului persoanelor juridice ce au făcut obiectul procesului de privatizare, dat fiind că o eventuală diminuare a acestui patrimoniu printr-o multitudine de restituiri în natură ar fi de natură să atragă ineficienta procesului de privatizare , în considerarea importanței deosebite a acestui proces pentru întreaga economie națională. Rațiunea respectivă nu mai subzistă însă, iar finalitatea avută în vedere de legiuitor nu mai are cum să fie atinsă în situația în care deținătorul imobilului, societate comercială privatizată ce se găsește în procedura reorganizării judiciare și a falimentului, beneficiul legal respectiv impunându-se a fi recunoscut doar acelor societăți comerciale viabile a căror privatizare s-a dovedit a fi eficientă și profitabilă din punct de vedere economic.

In acest sens, există o dispoziție cu caracter de principiu în cadrul normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 din 7 martie 2007 (publicate în M.Of., partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007), art. 1 , lit. f) din cap. I („principiile de soluționare a notificărilor „), statuând că măsurile reparatorii prevăzute de lege prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură bunuri care fac obiectul acesteia. Astfel, începând cu data intrării în vigoare a legii, imobilele preluate în mod abuziv nu pot intra în averea debitorului în cazul declanșării procedurii falimentului.

Această prevedere a normelor metodologice nu face decât să confirme teza juridică expusă anterior, referitoare la încetarea aplicării dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, dispoziții cu caracter de protecție a unor subiecte de drept, în situația în care deținătorul imobilului, societate comercială privatizată intră în procedura falimentului . În speță, pârâta SC A.B. SA se află tocmai într-o asemenea situație, prin sentința nr. 306 din 16 mai 2006 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, fiind dispusă deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului și trecerea la faliment, în baza dispozițiilor Legii nr. 64/1995 republicată.

Nu are relevanță faptul că trecerea la faliment s-a făcut ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, important fiind că la data soluționării notificării reclamantei prin dispoziția nr. 3154 din 28 noiembrie 2006, aceasta se afla în insolvență, fiind reprezentată de lichidatorul judiciar. Prin urmare, în cauză nu mai este incidență excepția de la regula restituirii în natură reglementată de art. 29 alin. (1) din lege, ci chiar regula respectivă măsura reparatorie cuvenită reclamantei fiind restituirea terenului preluat abuziv.

În ceea ce privește dovada calității de persoană îndreptățită a reclamantei, instanța a constatat îndeplinite în cauză dispozițiile art. 4 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, terenul de 4200 mp solicitat prin notificare aparținând înainte de preluarea abuzivă bunicului reclamantei G.T., decedat la 22 februarie 1963, potrivit certificatului de deces depus la dosar, care a figurat cu această suprafață în registrul agricol în anii 1951-1955, potrivit adresei nr. 5452 din 20 octombrie 2006 a Consiliului Local Giurgița, (fila 51), la dosar fiind depus și un extras din registrul agricol (fila 55). Reclamanta este moștenitoare legală, în calitate de fiică, a defunctului G.C., decedat la 1 aprilie 1997, potrivit certificatului de moștenitor nr. 305 din 6 aprilie 2005 , BNP F.G.S., acesta fiind, la rândul său, moștenitor al autorului G.T.

La dosar nu s-a depus copie de pe certificatul de naștere al defunctului G.C., dispusă de instanță din oficiu pentru dovedirea legăturii de filiație, iar reclamanta a fost decăzută din proba cu înscrisul respectiv, dat fiind că nu l-a avut asupra ci în ședință la termenul acordat și a solicitat acordarea unui nou termen în acest sens (cerere respinsă, nefiind justificată din punct de vedere procedural). Instanța a apreciat însă că, la dosar, există suficiente elemente probatorii care converg spre ideea că reclamanta este nepoata de fiu a defunctului G.T., în acest sens prezentând relevanță titlul de proprietate nr. 1436-1887 din 26 februarie 2002, eliberat în cadrul procedurii Legii nr. 18/1991 lui G.C., ca moștenitor a lui G.T., extrasul din registrul agricol local în care G.C.

apare, în calitate de fiu, în componența familiei lui G.T., precum și numeroasele adrese ale Consiliului Local Giurgița în care reclamantei i se dau informații legate de situația juridică a unor terenuri, știut fiind că în mediul rural legăturile de filiație reprezintă împrejurări notorii. În ceea ce privește modalitatea de preluare abuzivă, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) teza a III-a din Legea nr. 10/ 2001, dat fiind ca nu s-a tăcut dovada unui titlu formal de preluare, astfel încât această preluare trebuie calificată ca fiind făcută fără temei legal. De asemenea, s-a mai reținut că terenul respectiv nu a făcut obiectul aplicării legilor fondului funciar, deoarece din adresa nr. 5452 din 20 octombrie 2006 a Consiliului Local Giurgița rezultă că această suprafață nu a fost solicitată în baza legilor fondului funciar sau în baza Legii nr. 10/2001, de către defunctul G.C.

sau de moștenitorii acestuia, prin urmare, nu se pune problema incidenței în speță a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, ci, dimpotrivă, trebuie avut în vedere caracterul de complinire pe care îl are Legea nr. 10/2001, în raport cu alte acte normative anterioare cu caracter reparator. Individualizarea imobilului solicitat de reclamantă a fost făcută prin raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar, care relevă faptul că terenul este intravilan, fiind situat la sudul terenului intravilan reconstituit lui G.T.C., în tarlaua 5, parcelele 24 ,24/1 , 24/2, iar instanța a avut în vedere această probă , ținând seama de faptul că pârâta, prin apărător, a învederat că nu înțelege să conteste individualizarea respectivă, potrivit dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 13 aprilie 2007. În termen legal, pârâta SC A.B.

SA, prin lichidator judiciar A.M.T.S.I. S.P.R.L.

, a declarat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece au fost aplicate greșit prevederile Legii nr. 10/2001, atât timp cât nu s-a stabilit cu certitudine dacă terenul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, situație în care nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) raportat la art. 21 alin. (1) și (2) din lege; raportul de expertiză nu este concludent atât timp cât situarea terenului s-a făcut confundându-se secția Giurgita cu atelierul mecanic Giurgita; s-a restituit reclamantei o suprafață de teren mai mare decât cea deținută pe raza localității Giurgita, având în vedere că, potrivit Legii nr. 18/1991, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3800mp; partea a invocat preluarea abuzivă a imobilului în condițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, în contradicție cu susținerea făcută că imobilul a fost preluat de stat fără nici un fel de titlu sau fără titlu valabil.

In scop probatoriu, s-a efectuat un raport de expertiză tehnică, întocmit de expert A.D.M., s-au depus copii de pe filele din registrul agricol corespunzătoare anilor 1951-1955, 1956-1958, 1959-1960, adrese eliberate de Consiliul Local Giurgita, titlul de proprietate eliberat în condițiile Legii nr. 18/1991. Prin decizia civilă nr. 404 din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâta SC A.B. SA prin lichidator judiciar A.M.T.S.I. S.P.R.L. împotriva sentinței civile nr. 475 din 8 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, în contradictoriu cu reclamanta G.M. A schimbat în tot hotărârea apelată.

A schimbat în parte contestația formulată de reclamanta G.M. împotriva Dispoziției nr. 3154/2006 emisă de pârâta-apelantă, în sensul că a dispus anularea articolului nr. 2 din dispoziție, cu obligarea pârâtei de a înainta notificarea reclamantei către A.V.A.S., ca instituție abilitată să propună măsuri reparatorii în echivalent. A menținut articolul nr. 1 din dispoziția contestată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că terenul aflat în litigiu a fost preluat prin colectivizare, ulterior cooperativizare, ceea ce constituia o preluare cu titlu valabil la momentul respectiv, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora - pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de plată și despăgubire a imobilelor preluate abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

În situația acestor imobile, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, fiind aplicabile în mod corespunzător dispozițiile art. 26 alin. (1) din lege, pârâta SC A. SA Bârca fiind o societate comercială integral privatizată, aflată în prezent în procedura reorganizării judiciare și a falimentului, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 306/2006 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ. S-a mai reținut că reclamanta nu a putut localiza suprafața prin vecinătăți, însă a fost identificată de către expertul tehnic ținând cont de vecinătatea de la Nord cu G.C.

(autorul reclamantei) și față de identificările rezultate din adresele consiliului local și a planului topografic - rezultând că terenul este amplasat în tarlaua 5 pe care este amplasat Atelierul mecanic Giurgița, suprafața pe care se află edificate mai multe construcții care nu au fost niciodată proprietatea reclamantei. S-a concluzionat că terenul respectiv nu poate fi restituit în natură întrucât nu este liber, fiind ocupat de construcții care vor face obiectul unei vânzări silite, iar reclamanta nu și-a exprimat disponibilitatea de a achiziționa construcțiile respective. Împotriva deciziei respective, la data de 12 februarie 2009, în termen legal, a declarat recurs reclamanta G.M., criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă.

Prin motivele de recurs s-a criticat decizia recurată sub următoarele aspecte: 1. În mod greșit s-a reținut că terenul în litigiu a fost preluat cu titlu, ca efect al cooperativizării agriculturii, și apoi cedat S.M.A.-ului local devenit după 1990 SC A. SA Bârca, întrucât suprafața respectivă de teren a fost preluată abuziv, fără titlu, câtă vreme la dosarul cauzei nu există vreo cerere de intrare în C.A.P.-ul local, în afară de cerere de intrare în întovărășire, însă numai pentru suprafața de 7,60 ha teren, din totalul de 13,54 ha teren deținute de autorul G.T. 2. În mod greșit s-a reținut regimul juridic actual al terenului aflat în litigiu, concluzionându-se în mod eronat că nu poate fi restituit în natură.

În această privință s-a arătat că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, câtă vreme societatea comercială pârâtă este în faliment, astfel încât nu mai are nevoie de construcțiile edificate pe terenul solicitat, care din punct de vedere juridic, în sens larg, este liber și poate fi restituit în natură. 3. În mod greșit s-a reținut că reclamanta nu a fost în măsură să individualizeze terenul solicitat prin indicarea vecinătăților, câtă vreme suprafața respectivă a fost identificată de către expertul tehnic M.I. care a efectuat o expertiză extrajudiciară, necontestată de către pârât, terenul fiind individualizat pe baza adeverinței nr. 2720 din 10 iulie 2006 emisă de Primăria Giurgița.

Sub acest aspect, s-a arătat că instanța de apel în mod nejustificat a respins obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în cadrul Curții de Apel Craiova, obiecțiuni ce aveau drept obiect identificarea terenului, conform vecinătăților arătate de reclamantă, pentru a se verifica dacă corespunde cu suprafața deținută de intimată. La data de 23 septembrie 2009, intimata SC A.B. SA, prin lichidator judiciar A.M.T.S.I. S.P.R.L. Craiova a formulat întâmpinare, solicitând respingerea , ca nefondat, a recursului declarat de reclamantă. Analizând recursul declarat de reclamantă, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că este întemeiat și-l va admite, avându-se în vedere considerentele următoare: În primul rând criticile formulate, deși nu au fost încadrate în drept de către reclamantă prin cererea de recurs, acestea pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., conform dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. În al doilea rând, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 314 C. proc. civ., potrivit cărora „Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite”. Ori, în speță, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite. Astfel, în primul rând, nu a fost stabilită fără echivoc împrejurarea că imobilul solicitat de către reclamantă a fost preluat abuziv, cu titlu sau fără titlu și, în consecință, dacă sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, republicată și modificată, sau ale art. 2 lit. i) din aceeași lege.

În această privință, prima instanță a reținut în ceea ce privește preluarea abuzivă, că aceasta trebuie calificată ca fiind fără temei legal, deci fără titlu, prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii de stat sau ale administrației de stat, câtă vreme nu există vreun act formal de preluare din patrimoniul autorului reclamantei. În schimb, instanța de apel a reținut aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, concluzionând că terenul a fost preluat cu titlu valabil, pe baza prezumțiilor legate de aplicarea procesului de colectivizare și apoi de cooperativizare a agriculturii, fiind preluat ulterior de S.M.T. Bârca, devenit după privatizare SC A. SA Bârca.

În cauză, este cert însă că autorului reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate, potrivit celor două titluri de proprietate emise în procedura legilor fondului funciar, pentru suprafața de 13,16 ha teren din care suprafața de 3800 mp teren intravilan, în condițiile în care a figurat în registrul agricol cu suprafața totală de 13,79 ha teren, din care 0,72 ha teren intravilan defalcat pe categorii, 0,42 ha în vatra satului, 0,15 curți-clădiri și 0,25 ha vie. În același timp, în cauză nu există niciun act de preluare de către C.A.P.- ul local sau de către organele locale ale puterii sau administrației de stat, nicio cerere de înscriere în C.A.P. de către autorul reclamantei, ci doar o cerere de „întovărășire”, însă doar pentru suprafața de 7,60 ha teren.

Ori, în condițiile în care ambele părți au susținut, teză îmbrățișată de ambele instanțe, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 (fostul articol 27 din Legea nr. 10/2001 nemodificată), devine esențial faptul de a stabili modalitatea de preluare, cu sau fără titlu, în condițiile pronunțării de către Curtea Constituțională a României a Deciziei nr. 830/2008 publicată în M.Of. nr. 559 din 24 iulie 2008 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Prin decizia respectivă, s-a constatat că, prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil” din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceasta încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție.

Prin urmare, a fost reactivată vechea dispoziție a Legii nr. 10/2001, fost art. 27 alin. (1), devenit art. 29 alin. (1), putându-se face din nou distincția între imobilele preluate cu titlu și cele preluate fără titlu, în sensul că acestea din urmă se pot restitui în natură dacă fac parte din patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2) din aceeași lege. În al doilea rând nu s-a individualizat cu precizie și fără echivoc, prin indicarea vecinătăților, terenul aflat în litigiu, pentru a se putea stabili cu certitudine că terenul indicat de reclamantă este cel preluat de la autorul acesteia și dacă este ocupat s-au nu de „Atelierul Mecanic Giurgița” sau de „Secția Giurgița”, ce aparține de SC A. SA Bârca.

În acest sens se reține faptul că hotărârea primei instanțe, care a dispus restituirea în natură a terenului solicitat, s-a bazat pe un raport de expertiză tehnică extrajudiciar întocmit la cererea reclamantei, pe data de 13 aprilie 2006, raport care însă a fost însușit de către reprezentantul legal al pârâtei conform celor menționate în încheierea din 13 aprilie 2007. În cadrul instanței de apel, prin încheierea din 16.01.2008, s-a considerat necesar a se efectua un raport de expertiză tehnică judiciar, dispunându-se completarea probatoriului administrat în cauză prin efectuarea unei noi expertize având ca obiectiv, printre altele, stabilirea faptului dacă suprafața de teren ce a făcut obiectul reconstituirii este ocupată de SC A.B.

SA și să se verifice și să se identifice pe teren prin întocmirea unei schițe dacă terenul de 4200 mp ce face obiectul notificării face parte din suprafața de 5.200 mp cu care autorul reclamantei este evidențiat în registrul agricol și dacă pe terenul respectiv este amplasata „Atelierul mecanic” Giurgița sau „Secția Giurgița” ce aparțin de SC A. SA Bârca. Raportul de expertiză tehnică a fost întocmit la data de 2 iulie 2008 de către expertul desemnat M.A.D., care însă nu a răspuns obiectivelor 2 și 4 ce i-au fost stabilite prin încheierea din 16 ianuarie 2008, expertul menținându-și punctul de vedere și în urma răspunsului la obiecțiunile formulate de reclamantă, obiecțiuni încuviințate prin încheierea din 17 septembrie 2008. În al treilea rând, sunt neclarități în ceea ce privește întinderea suprafeței de teren solicitată de către reclamantă.

Aceasta întrucât prin contestația formulată la data de 5 ianuarie 2007, reclamanta G.M. a solicitat suprafața de 0,42 ha teren intravilan, iar expertul tehnic M.I. a arătat că suprafața terenului din evidențe este de 7512,47 mp; suprafața calculată după planul comunal este de 6525 mp la limita intravilanului și cea rezultată din măsurători și indicată prin vecinătățile menționate este de 4254,5 mp. În același timp, același expert arată că diferența de restituit, după aplicarea legilor fondului funciar, este de 6300 mp, în condițiile în care autorul G.T. a figurat în registrul agricol cu 13,79 ha teren și i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 13,16 ha teren. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (3) teza a II-a și art. 314 C. proc.

civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va casa decizia recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond a apelului va administra orice probatoriu considerat necesar în vederea clarificării aspectelor reținute de instanța de casare. Este primordial însă a se dispune efectuarea unei noi expertize tehnice care să individualizeze terenul aflat în litigiu, cu exactitate, avându-se în vedere faptul că expertiza efectuată în apel nu a răspuns obiectivelor fixate de către instanță, iar expertul tehnic extrajudiciar M.I. a precizat faptul că „se susține că diferența de 6300 mp reprezintă terenul de sub „Secția Giurgița” a SC A.B.

SA Dolj”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta G.M. împotriva deciziei nr. 404 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2010.