ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3184/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3184/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei civile de față,

constată următoarele:

La data de 27 decembrie 2006, G.M. a

formulat, în contradictoriu cu SC A.B. SA, societate în insolvență,

reprezentată prin SC A.M.T.S. SA Craiova – lichidator judiciar, contestație

împotriva dispoziției nr. 3154 din 28 noiembrie 2006 emisă de aceasta în baza

Legii nr. 10/2001.

În motivarea contestației,

reclamanta a arătat că este moștenitoarea defunctului său bunic, G.T., care a

avut în proprietate suprafața de teren de 4200 mp, în intravilanul comunei

Giurgița, județul Dolj, teren care a fost preluat fără niciun fel de titlu de

către stat și care a fost atribuit numai faptic SC A.B. SA, dispozițiile art.

29 din Legea nr. 10/2001 nefiind incidente, întrucât imobilul nu este legal

evidențiat în patrimoniul societății pârâte.

Tribunalul

Dolj, prin sentința civilă nr. 475 din 08 iunie 2007, a admis contestația formulată de reclamanta G.M. împotriva dispoziției nr. 3154 din 28

noiembrie 2006, în contradictoriu cu pârâta SC A.B. SA, societate în

insolvență, prin lichidator judiciar A.M.T. SA.

A

anulat dispoziția nr. 3154 din 28 noiembrie 2006 emisă de pârâtă și s-a dispus

restituirea în natură, către reclamantă, a suprafeței de teren de 4200 mp

situat în comuna Giurgița, județul Dolj, cu vecinii : N - G.T.C. 75 m, E -  M.I.

- 52 m , S - primărie, dispensar medical - 67 m, V- Dj 176 - 75 m.

S-a respins cererea de

acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

reținut următoarele:

Prin

dispoziția nr. 3154 din 28 noiembrie 2006, emisă de pârâta SC A.B. SA,

societate în insolvență, reprezentată prin SC AMT

SA Craiova, lichidator judiciar, s-a respins

notificarea formulată de

reclamanta G.M., în baza Legii 10/2001, cu motivarea că în speță sunt incidente

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, bunul pentru care s-au solicitat

măsuri reparatorii fiind evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate, astfel

încât restituirea în

natură este imposibilă, reclamanta având doar dreptul la măsuri reparatorii în

echivalent, măsuri care se propun de instituția publică ce a efectuat

privatizarea , în speță fostul

F.P.S., actual A.V.A.S.

Dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, de

care se prevalează pârâta, statuează că

„pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți

comerciale privatizate, altele decât

cele prevăzute

la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri

în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare

valorii de piață a imobilelor solicitate".

Acest text de lege instituie o excepție de la principiul restituirii în

natură a imobilelor

preluate

abuziv, statornicit de art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) și (9) din Legea nr. 10/2001.

Rațiunea și

finalitatea acestei excepții de

la regulă, care înlătură unele bunuri de la restituirea în natură .

impunând

restituire prin echivalent, constau în protejarea patrimoniului persoanelor

juridice ce au făcut obiectul procesului de privatizare, dat fiind că o

eventuală diminuare a acestui patrimoniu printr-o multitudine de restituiri în

natură ar fi de natură să atragă ineficienta procesului de privatizare , în

considerarea importanței deosebite a acestui proces pentru întreaga economie

națională.

Rațiunea respectivă nu mai subzistă

însă, iar finalitatea avută în vedere de legiuitor nu mai are cum să fie atinsă

în situația în care deținătorul imobilului, societate comercială privatizată ce

se găsește în procedura reorganizării judiciare și a falimentului, beneficiul

legal respectiv impunându-se a fi recunoscut doar acelor societăți comerciale

viabile a căror privatizare s-a dovedit a fi eficientă și profitabilă din punct

de vedere economic.

In

acest sens, există o dispoziție cu caracter de principiu în cadrul normelor

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 din 7 martie 2007 (publicate

în M.Of., partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007), art. 1 , lit. f) din cap. I („principiile

de soluționare a notificărilor „), statuând că măsurile reparatorii prevăzute

de lege prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la

restituirea în natură bunuri care fac obiectul acesteia. Astfel, începând cu

data intrării în vigoare a legii, imobilele preluate în mod abuziv nu pot intra

în averea debitorului în cazul declanșării procedurii falimentului.

Această

prevedere a normelor metodologice nu face decât să confirme teza juridică

expusă anterior, referitoare la încetarea aplicării dispozițiilor art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, republicată, dispoziții cu caracter de protecție a

unor subiecte de drept, în situația în care deținătorul imobilului, societate

comercială privatizată intră în procedura falimentului .

În speță,

pârâta SC A.B. SA se află tocmai într-o asemenea situație, prin sentința nr.

306 din 16 mai 2006 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ,

fiind dispusă deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului

și trecerea la faliment, în baza dispozițiilor Legii nr. 64/1995 republicată.

Nu

are relevanță faptul că trecerea la faliment s-a făcut ulterior intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001, important fiind că la data soluționării

notificării reclamantei prin dispoziția nr. 3154 din 28 noiembrie 2006, aceasta

se afla în insolvență, fiind reprezentată de lichidatorul judiciar.

Prin urmare, în cauză nu mai este incidență excepția de

la regula restituirii în natură

reglementată de art. 29 alin. (1) din lege, ci chiar regula respectivă

măsura reparatorie cuvenită reclamantei fiind restituirea terenului preluat

abuziv.

În ceea

ce privește dovada calității de persoană îndreptățită a reclamantei, instanța a

constatat îndeplinite în cauză dispozițiile art. 4 alin. (2) raportat la art. 3

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, terenul de 4200 mp solicitat prin

notificare aparținând înainte de preluarea abuzivă bunicului reclamantei G.T.,

decedat la 22 februarie 1963, potrivit certificatului de deces depus la dosar,

care a figurat cu această suprafață în registrul agricol în anii 1951-1955,

potrivit adresei nr. 5452 din 20 octombrie 2006 a Consiliului Local Giurgița, (fila 51), la dosar fiind depus și un extras din registrul agricol

(fila 55).

Reclamanta

este moștenitoare legală, în calitate de fiică, a defunctului G.C., decedat la

1 aprilie 1997, potrivit certificatului de moștenitor nr. 305 din 6 aprilie

2005 , BNP F.G.S., acesta fiind, la rândul său, moștenitor al autorului G.T.

La

dosar nu s-a depus copie de pe certificatul de naștere al defunctului G.C.,

dispusă de instanță din oficiu pentru dovedirea legăturii de filiație, iar

reclamanta a fost decăzută din proba cu înscrisul respectiv, dat fiind că nu l-a

avut asupra ci în ședință la termenul acordat și a solicitat acordarea unui nou

termen în acest sens (cerere respinsă, nefiind justificată din punct de vedere

procedural). Instanța a apreciat însă că, la dosar, există suficiente elemente

probatorii care converg spre ideea că reclamanta este nepoata de fiu a

defunctului G.T., în acest sens prezentând relevanță titlul de proprietate nr.

1436-1887 din 26 februarie 2002, eliberat în cadrul procedurii Legii nr.

18/1991 lui G.C., ca moștenitor a lui G.T., extrasul din registrul agricol

local în care G.C. apare, în calitate de fiu, în componența familiei lui G.T.,

precum și numeroasele adrese ale Consiliului Local Giurgița în care reclamantei

i se dau informații legate de situația juridică a unor terenuri, știut fiind că

în mediul rural legăturile de filiație reprezintă împrejurări notorii.

În ceea ce privește modalitatea de preluare abuzivă, s-a reținut

incidența în cauză a

dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. h) teza a III-a din Legea nr. 10/ 2001, dat fiind ca nu

s-a tăcut dovada unui titlu formal de preluare, astfel încât această preluare

trebuie calificată ca fiind făcută fără temei legal.

De

asemenea, s-a mai reținut că terenul respectiv nu a făcut obiectul aplicării

legilor fondului funciar, deoarece din adresa nr. 5452 din 20 octombrie 2006 a Consiliului Local Giurgița rezultă că această suprafață nu a fost solicitată în baza legilor

fondului funciar sau în baza Legii nr. 10/2001, de către defunctul G.C. sau de

moștenitorii acestuia, prin urmare, nu se pune problema incidenței în speță a

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, ci,

dimpotrivă, trebuie avut în vedere caracterul de complinire pe care îl are

Legea nr. 10/2001, în raport cu alte acte normative anterioare cu caracter

reparator.

Individualizarea

imobilului solicitat de reclamantă a fost făcută prin raportul de expertiză

extrajudiciară depus la dosar, care relevă faptul că terenul este intravilan,

fiind situat la sudul terenului intravilan reconstituit lui G.T.C., în tarlaua

5, parcelele 24 ,24/1 , 24/2, iar instanța a avut în vedere această probă ,

ținând seama de faptul că pârâta, prin apărător, a învederat că nu înțelege să

conteste individualizarea respectivă, potrivit dezbaterilor ce au avut loc la

termenul din 13 aprilie 2007.

În

termen legal, pârâta SC A.B. SA, prin lichidator judiciar A.M.T.S.I. S.P.R.L.

, a declarat apel împotriva acestei sentințe,

criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie deoarece au fost

aplicate greșit prevederile Legii nr. 10/2001, atât timp cât nu

s-a stabilit cu certitudine dacă terenul a fost

preluat cu

titlu

valabil sau fără titlu, situație în care

nu

s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) raportat la art. 21 alin.

(1) și (2) din lege; raportul de expertiză nu este concludent atât timp cât

situarea terenului s-a făcut confundându-se secția Giurgita cu atelierul

mecanic Giurgita; s-a restituit reclamantei o suprafață de teren mai mare decât

cea deținută pe raza localității Giurgita, având în vedere că, potrivit Legii

nr. 18/1991, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de

3800mp; partea a invocat preluarea abuzivă a imobilului în condițiile art. 2

lit. h) din Legea nr. 10/2001, în contradicție cu susținerea

făcută că imobilul a fost preluat de stat fără

nici un fel de

titlu

sau fără

titlu

valabil.

In scop

probatoriu, s-a efectuat un raport de expertiză tehnică, întocmit de expert A.D.M.,

s-au depus copii de pe filele din registrul agricol corespunzătoare

anilor 1951-1955, 1956-1958, 1959-1960, adrese

eliberate de Consiliul Local Giurgita, titlul de

proprietate eliberat în

condițiile Legii nr. 18/1991.

Prin decizia

civilă nr. 404 din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâta SC

A.B. SA prin lichidator judiciar A.M.T.S.I. S.P.R.L. împotriva sentinței civile

nr. 475 din 8 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, în

contradictoriu cu reclamanta G.M.

A schimbat

în tot hotărârea apelată.

A schimbat

în parte contestația formulată de reclamanta G.M. împotriva Dispoziției nr.

3154/2006 emisă de pârâta-apelantă, în sensul că a dispus anularea articolului

nr. 2 din dispoziție, cu obligarea pârâtei de a înainta notificarea reclamantei

către A.V.A.S., ca instituție abilitată să propună măsuri reparatorii în

echivalent.

A menținut

articolul nr. 1 din dispoziția contestată.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de apel a reținut că terenul aflat în litigiu a fost

preluat prin colectivizare, ulterior cooperativizare, ceea ce constituia o

preluare cu titlu valabil la momentul respectiv, astfel încât sunt aplicabile

dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora -

pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale

privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2),

persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de plată și despăgubire a imobilelor preluate abuziv,

corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

În situația

acestor imobile, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către

instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea,

fiind aplicabile în mod corespunzător dispozițiile art. 26 alin. (1) din lege,

pârâta SC A. SA Bârca fiind o societate comercială integral privatizată, aflată

în prezent în procedura reorganizării judiciare și a falimentului, așa cum rezultă

din sentința civilă nr. 306/2006 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de

contencios administrativ.

S-a mai

reținut că reclamanta nu a putut localiza suprafața prin vecinătăți, însă a

fost identificată de către expertul tehnic ținând cont de vecinătatea de la Nord cu G.C. (autorul reclamantei) și față de identificările rezultate din adresele consiliului

local și a planului topografic - rezultând că terenul este amplasat în tarlaua

5 pe care este amplasat Atelierul mecanic Giurgița, suprafața pe care se află

edificate mai multe construcții care nu au fost niciodată proprietatea

reclamantei.

S-a

concluzionat că terenul respectiv nu poate fi restituit în natură întrucât nu

este liber, fiind ocupat de construcții care vor face obiectul unei vânzări silite,

iar reclamanta nu și-a exprimat disponibilitatea de a achiziționa construcțiile

respective.

Împotriva

deciziei respective, la data de 12 februarie 2009, în termen legal, a declarat

recurs reclamanta G.M., criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea

acesteia în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă.

Prin

motivele de recurs s-a criticat decizia recurată sub următoarele aspecte:

greșit s-a reținut că terenul în litigiu a fost preluat cu titlu, ca efect al

cooperativizării agriculturii, și apoi cedat S.M.A.-ului local devenit după 1990

SC A. SA Bârca, întrucât suprafața respectivă de teren a fost preluată abuziv,

fără titlu, câtă vreme la dosarul cauzei nu există vreo cerere de intrare în C.A.P.-ul

local, în afară de cerere de intrare în întovărășire, însă numai pentru suprafața

de 7,60 ha teren, din totalul de 13,54 ha teren deținute de autorul G.T.

greșit s-a reținut regimul juridic actual al terenului aflat în litigiu,

concluzionându-se în mod eronat că nu poate fi restituit în natură.

În această

privință s-a arătat că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 29 din Legea

nr. 10/2001, câtă vreme societatea comercială pârâtă este în faliment, astfel

încât nu mai are nevoie de construcțiile edificate pe terenul solicitat, care

din punct de vedere juridic, în sens larg, este liber și poate fi restituit în

natură.

greșit s-a reținut că reclamanta nu a fost în măsură să individualizeze terenul

solicitat prin indicarea vecinătăților, câtă vreme suprafața respectivă a fost

identificată de către expertul tehnic M.I. care a efectuat o expertiză

extrajudiciară, necontestată de către pârât, terenul fiind individualizat pe

baza adeverinței nr. 2720 din 10 iulie 2006 emisă de Primăria Giurgița.

Sub acest

aspect, s-a arătat că instanța de apel în mod nejustificat a respins

obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în cadrul Curții de Apel

Craiova, obiecțiuni ce aveau drept obiect identificarea terenului, conform

vecinătăților arătate de reclamantă, pentru a se verifica dacă corespunde cu

suprafața deținută de intimată.

La data de

23 septembrie 2009, intimata SC A.B. SA, prin lichidator judiciar A.M.T.S.I.

S.P.R.L. Craiova a formulat întâmpinare, solicitând respingerea , ca nefondat,

a recursului declarat de reclamantă.

Analizând

recursul declarat de reclamantă, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte

constată că este întemeiat și-l va admite, avându-se în vedere considerentele

următoare:

În primul

rând criticile formulate, deși nu au fost încadrate în drept de către

reclamantă prin cererea de recurs, acestea pot fi încadrate în prevederile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., conform dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc.

civ.

În al doilea

rând, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 314 C. proc. civ., potrivit

cărora „Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii

în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite”.

Ori, în

speță, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite.

Astfel, în

primul rând, nu a fost stabilită fără echivoc împrejurarea că imobilul

solicitat de către reclamantă a fost preluat abuziv, cu titlu sau fără titlu

și, în consecință, dacă sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea

nr. 10/2001, republicată și modificată, sau ale art. 2 lit. i) din aceeași

lege.

În această

privință, prima instanță a reținut în ceea ce privește preluarea abuzivă, că aceasta

trebuie calificată ca fiind fără temei legal, deci fără titlu, prin acte de

dispoziție ale organelor locale ale puterii de stat sau ale administrației de

stat, câtă vreme nu există vreun act formal de preluare din patrimoniul

autorului reclamantei.

În schimb,

instanța de apel a reținut aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr.

10/2001, concluzionând că terenul a fost preluat cu titlu valabil, pe baza

prezumțiilor legate de aplicarea procesului de colectivizare și apoi de

cooperativizare a agriculturii, fiind preluat ulterior de S.M.T. Bârca, devenit

după privatizare SC A. SA Bârca.

În cauză,

este cert însă că autorului reclamantei i s-a reconstituit dreptul de

proprietate, potrivit celor două titluri de proprietate emise în procedura

legilor fondului funciar, pentru suprafața de 13,16 ha teren din care suprafața de 3800 mp teren intravilan, în condițiile în care a figurat în

registrul agricol cu suprafața totală de 13,79 ha teren, din care 0,72 ha teren intravilan defalcat pe categorii, 0,42 ha în vatra satului, 0,15 curți-clădiri și 0,25 ha vie.

În același

timp, în cauză nu există niciun act de preluare de către C.A.P.- ul local sau

de către organele locale ale puterii sau administrației de stat, nicio cerere

de înscriere în C.A.P. de către autorul reclamantei, ci doar o cerere de

„întovărășire”, însă doar pentru suprafața de 7,60 ha teren.

Ori, în

condițiile în care ambele părți au susținut, teză îmbrățișată de ambele

instanțe, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr.

10/2001 (fostul articol 27 din Legea nr. 10/2001 nemodificată), devine esențial

faptul de a stabili modalitatea de preluare, cu sau fără titlu, în condițiile

pronunțării de către Curtea Constituțională a României a Deciziei nr. 830/2008

publicată în M.Of. nr. 559 din 24 iulie 2008 prin care s-a admis excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente.

Prin decizia

respectivă, s-a constatat că, prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu

titlu valabil” din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceasta

încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție.

Prin urmare,

a fost reactivată vechea dispoziție a Legii nr. 10/2001, fost art. 27 alin. (1),

devenit art. 29 alin. (1), putându-se face din nou distincția între imobilele

preluate cu titlu și cele preluate fără titlu, în sensul că acestea din urmă se

pot restitui în natură dacă fac parte din patrimoniul unor societăți comerciale

privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2) din

aceeași lege.

În al doilea

rând nu s-a individualizat cu precizie și fără echivoc, prin indicarea

vecinătăților, terenul aflat în litigiu, pentru a se putea stabili cu

certitudine că terenul indicat de reclamantă este cel preluat de la autorul

acesteia și dacă este ocupat s-au nu de „Atelierul Mecanic Giurgița” sau de

„Secția Giurgița”, ce aparține de SC A. SA Bârca.

În acest

sens se reține faptul că hotărârea primei instanțe, care a dispus restituirea

în natură a terenului solicitat, s-a bazat pe un raport de expertiză tehnică

extrajudiciar întocmit la cererea reclamantei, pe data de 13 aprilie 2006,

raport care însă a fost însușit de către reprezentantul legal al pârâtei

conform celor menționate în încheierea din 13 aprilie 2007.

În cadrul

instanței de apel, prin încheierea din 16.01.2008, s-a considerat necesar a se

efectua un raport de expertiză tehnică judiciar, dispunându-se completarea

probatoriului administrat în cauză prin efectuarea unei noi expertize având ca

obiectiv, printre altele, stabilirea faptului dacă suprafața de teren ce a

făcut obiectul reconstituirii este ocupată de SC A.B. SA și să se verifice și

să se identifice pe teren prin întocmirea unei schițe dacă terenul de 4200 mp

ce face obiectul notificării face parte din suprafața de 5.200 mp cu care

autorul reclamantei este evidențiat în registrul agricol și dacă pe terenul

respectiv este amplasata „Atelierul mecanic” Giurgița sau „Secția Giurgița” ce

aparțin de SC A. SA Bârca.

Raportul de

expertiză tehnică a fost întocmit la data de 2 iulie 2008 de către expertul

desemnat M.A.D., care însă nu a răspuns obiectivelor 2 și 4 ce i-au fost

stabilite prin încheierea din 16 ianuarie 2008, expertul menținându-și punctul

de vedere și în urma răspunsului la obiecțiunile formulate de reclamantă,

obiecțiuni încuviințate prin încheierea din 17 septembrie 2008.

În al

treilea rând, sunt neclarități în ceea ce privește întinderea suprafeței de

teren solicitată de către reclamantă.

Aceasta

întrucât prin contestația formulată la data de 5 ianuarie 2007, reclamanta G.M.

a solicitat suprafața de 0,42 ha teren intravilan, iar expertul tehnic M.I. a

arătat că suprafața terenului din evidențe este de 7512,47 mp; suprafața

calculată după planul comunal este de 6525 mp la limita intravilanului și cea

rezultată din măsurători și indicată prin vecinătățile menționate este de

4254,5 mp.

În același

timp, același expert arată că diferența de restituit, după aplicarea legilor

fondului funciar, este de 6300 mp, în condițiile în care autorul G.T. a figurat

în registrul agricol cu 13,79 ha teren și i s-a reconstituit dreptul de

proprietate pentru suprafața de 13,16 ha teren.

Pentru toate

aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (3) teza a II-a și

art. 314 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va casa

decizia recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de fond a apelului va administra orice probatoriu

considerat necesar în vederea clarificării aspectelor reținute de instanța de

casare.

Este

primordial însă a se dispune efectuarea unei noi expertize tehnice care să

individualizeze terenul aflat în litigiu, cu exactitate, avându-se în vedere

faptul că expertiza efectuată în apel nu a răspuns obiectivelor fixate de către

instanță, iar expertul tehnic extrajudiciar M.I. a precizat faptul că „se

susține că diferența de 6300 mp reprezintă terenul de sub „Secția Giurgița” a SC

A.B. SA Dolj”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

G.M. împotriva deciziei nr. 404 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai

2010.