ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1757/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1757/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 664 din 04 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Călărași în

dosar nr. 1165/116/2010, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea

reclamantei SC S. SA Oltenița prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtei

Primăria Municipiului Oltenița la plata sumei de 191.143,74 lei, inclusiv TVA,

reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de către reclamantă în

beneficiul pârâtei, daune interese de 73.868,84 lei, precum și contravaloarea

lucrărilor suplimentare executate de către reclamantă în baza contractului nr.

4987 din 14 martie 2008 în sumă de 114.072,92 lei inclusiv TVA în perioada 13

octombrie 2008 - 31 ianuarie 2010, plus cheltuieli de judecată, obligând-o pe

reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei.

Pentru a

hotărî astfel prima instanță a reținut că prin contractul de lucrări servicii

nr. 4987 din 14 martie 2008, având ca obiect: „Amenajare parcări în municipiul

Oltenița" și prin actul adițional nr. 16778 din 20 august 2008 la acesta

și prin contractul de lucrări nr. 7047 din 08 aprilie 2008, având ca obiect:

„Reparații trotuare în municipiul Oltenița" și prin actul adițional nr.

16777/2008 la acesta, reclamanta SC S. SA Oltenița s-a angajat să execute

pentru autoritatea contractantă Primăria Municipiului Oltenița lucrările

cuprinse în dispozițiile de șantier, anexe la caietele de sarcini, durata de

realizare a lucrărilor contractate fiind de trei luni pentru primul contract și

de două luni pentru cel de-al doilea contract, prelungită cu acordul ambelor părți

prin acte adiționale, până la 10 august 2008, respectiv 29 august 2008.

Pentru

contractul nr. 4987/2008 valoarea inițială a lucrărilor contractate a fost de

420.201,41 lei, valoare suplimentată prin actul adițional nr. 16778/2008 cu

suma de 205.349,50 lei; pentru contractul nr. 7047/2008 valoarea inițială a

lucrărilor contractate a fost de 792.560,80 lei, valoare suplimentată cu suma

de 392.548,50 lei prin actul adițional nr. 16777/2008.

De asemenea,

instanța a reținut că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 992 C. civ.

și că reclamanta a pretins obligarea pârâtei la plata sumelor de: 26817,58 lei

(fără TVA), reprezentând diferența între lucrările efectiv executate și

valoarea totală a contractului nr. 4987/2008; 95859,6 lei (tară TVA), reprezentând

diferența între lucrările efectiv executate și valoarea totală a contractului

nr. 7047/2008; 8827,12 lei (inclusiv TVA), reprezentând contravaloarea

amenajării accesului din B-dul 22 Decembrie la locuința 2C, lucrări efectuate

la solicitarea verbală a reprezentanților pârâtei; 36330,76 lei (inclusiv TVA),

reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații locale ale îmbrăcăminții

asfaltice pe o serie de artere rutiere din municipiul Oltenița executate în

perioada mai 2008-iulie 2008, lucrări efectuate la solicitarea verbală a

reprezentanților pârâtei; daune interese egale cu valoarea penalităților de

întârziere prevăzute în cele două contracte în valoare totală de 121.898,17

lei.

A subliniat

instanța că, după cum a afirmat chiar reclamanta prin acțiune, între aceasta și

pârâtă au existat două contracte încheiate în formă scrisă încheiate în baza

O.U.G. nr. 34/2006 în care a fost stabilit un preț al lucrărilor contractate

(preț care a fost oricum suplimentat cu 50% prin actele adiționale ulterioare),

astfel încât în această ipoteză a stabilirii prin contract a tuturor

elementelor constitutive ale raporturilor dintre părți convenția respectivă are

putere de lege, deci invocarea îmbogățirii fără justă cauză - chiar dacă prețul

ar fi fost greșit stabilit - nu este posibilă, și nu poate conduce la admiterea

acțiunii reclamantei pe temeiul de drept invocat (art. 992 C. civ.).

Instanța a

subliniat că principiului îmbogățirii fără justă cauză invocat ca fundament al

pretențiilor formulate are întotdeauna caracter subsidiar și nu-și găsește

aplicarea în materie contractuală unde încheierea unui contract de natura celor

reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 presupune îndeplinirea cumulativă a

dispozițiilor cuprinse în acest act normativ.

De aceea,

faptul că ulterior semnării actelor adiționale și executării lucrărilor,

reclamanta a executat și alte lucrări (cum sunt cele a căror contravaloare este

solicitată în prezenta cauză și derivă din cele două contracte încheiate) dar

și alte lucrări fără o comandă scrisă a beneficiarului și fără a fi cuprinse

într-o dispoziție de șantier, cum este cazul plombării arterelor de circulație

și al efectuării drumului de acces menționat chiar în condițiile în care

executarea acestora este confirmată prin concluziile expertizei tehnice efectuate

în cauză nu îndreptățesc reclamanta să solicite o sporire de preț față de

valoarea contractului încheiat cu pârâta cu titlu de îmbogățire fără just temei

mai ales că modificările sau adăugirile la caietele de sarcini întocmite

inițial

nu au fost aprobate prealabil de

client fiind solicitate abia după efectuarea recepției lucrărilor sau - cum

este cazul celor din urmă - în condițiile în care nu s-a făcut dovada că ar fi

fost cerute (măcar printr-o comandă scrisă) de aceasta, situație în care

reclamanta nu le putea efectua în condiții de legalitate.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel SC S. SA, solicitând schimbarea hotărârii în

tot în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei

Primăria Municipiului Oltenița la plata sumelor solicitate prin acțiune, așa

cum acestea au fost majorate la 26 ianuarie 2011 în fața primei instanțe.

Prin decizia

civilă nr. 466 de Ia 25 octombrie 2011 - Curtea ce Apel București, secția a

VI

a civilă, a respins apelul formulat de apelanta SC S. SA -

societate în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar C.C.I.

S.P.R.L. Constanța, f

iliala

Călărași, și

a obligat apelanta la plata sumei de 3.300 lei în favoarea intimatei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Analizând

apelul prin prisma motivelor invocate de către apelantă, Curtea de apel a

confirmat raționamentul primei instanțe potrivit căruia principiului

îmbogățirii fără justă cauză invocat ca fundament al pretențiilor formulate are

întotdeauna caracter subsidiar și nu-și găsește aplicarea în materie

contractuală.

Curtea a mai

considerat insă și că acest lucru prezintă însemnătate doar pentru acuratețea

raționamentului juridic într-o astfel de acțiune, întrucât, indiferent de

fundamentul de drept al răspunderii angajate în speță, instanța are a analiza

aceleași elemente ale răspunderii civile, analiza pe care prima instanța a

realizat-o chiar dacă a considerat că în cauză nu poate fi incidența

răspunderea pârâtei pentru îmbogățire fără justă cauză.

Astfel, Curtea

a analizat, la rândul său, dacă răspunderea pârâtei poate fi angajată în

condițiile date, având în vedere dispozițiile speciale incidente în materia

contractelor de lucrări publice, pentru care procedura de încheiere este

reglementată prin dispoziții de ordine publică inderogabile, potrivit O.U.G. nr.

43/2006.

Astfel, în

măsura în care raportul de expertiză efectuat în cauză dar și depozițiile

martorilor confirmă existența lucrărilor suplimentare în baza voinței ambelor

părți, faptul că lucrările efectuate în cauză de către SC S. SA Oltenița

trebuiau să fie executate simultan cu celelalte lucrări, din punct de vedere

tehnologic și că erau lucrări necesare pentru finalizarea contractelor, Curtea

a apreciat că ele erau și previzibile la data depunerii ofertei de participare

la licitație depuse de către SC S. SA Oltenița, oferta prin care s-a făcut o

calculație de preț corespunzătoare unor lucrări complete și corecte.

Ca

profesionist în domeniul acestui gen de servicii, SC S. SA Oltenița trebuia sa

cunoască și să anticipeze că montarea de borduri sau asfaltarea unor alei la

standardul de calitate considerat în proiectul de execuție presupuneau

desfacerea bordurilor existente, recuperarea lor, așternerea de pământ vegetal

sau turnarea de balast, transportul de materiale cu roaba, folosirea utilajelor

adecvate, săpături manuale etc. (lucrări specificare în expertiză ca

suplimentarea contractelor), de aceea, necalcularea acestora la realizarea

ofertei de preț presupun o ofertă incorectă în procedura licitației și care nu

trebuie să legitimeze executantul la o cerere de suplimentare a prețului.

În acest sens,

Curtea a arătat că potrivit art. 97 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, prețul

contractului de achiziție publică poate fi ajustat, pentru restul rămas de

executat, numai în cazul apariției unor împrejurări care lezează interesele

comerciale legitime ale părților și care, în mod obiectiv, nu au putut fi

prevăzute la data încheierii contractului sau a acordului-cadru. Alineatul (3)

al aceluiași articol, arată și că pot fi asimilate situațiilor excepționale și

pot determina ajustarea prețului contractului, următoarele: modificări

legislative, modificări ale normelor tehnice sau emiterea, de către

autoritățile locale, a unor acte administrative, al căror efect se reflectă în

creșterea/diminuarea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat prețul

contractului; creșterea/diminuarea prețurilor elementelor constitutive ale

ofertei care influențează semnificativ costurile pe baza cărora s-a fundamentat

prețul contractului, or lucrările suplimentare descrise în expertiză nu pot

avea justificarea legitimă pentru suplimentarea de preț.

De asemenea,

lucrările extracontractuale, cum ar fi realizarea drumului de acces dinspre Bd.

22 Decembrie către locuința 2C sau plombarea asfaltică a rețelelor rutiere

acceptate de către SC S. SA Oltenița în afara contractelor legitim încheiate,

deci cu ocolirea procedurii legale de achiziție, nu pot fi cerute la plată în

baza contractului.

Astfel, în

materia lucrărilor publice modul de ajustare a prețului contractului de

achiziție publică nu trebuie să conducă, în nici un caz, la alterarea

rezultatului procedurii de atribuire prin anulare sau diminuarea avantajului

competitiv pe baza căruia contractantul respectiv a fost declarat câștigător în

urma finalizării respectivei proceduri.

Este asimilată

ajustării de preț orice plată care presupune lucrări excedentare față de

contract sau care nu au fost prevăzute în contract, de aceea, Curtea a arătat

că, indiferent de temeiul de drept folosit de către reclamant ca alternativă -

respectiv, art. 992 - nu poate fi eficient câtă vreme duce la ocolirea

procedurii legale și inderogabile de contractare a lucrărilor publice.

Orice ajustare

a prețului, indiferent cum este denumită - preț ori despăgubire - trebuie să

evidențieze influența corectă pe care o exercită situația care justifică

eventuala ajustare, iar faptul că părțile au consimțit mutual la efectuarea

lucrărilor excedentare nu întemeiază pretenția reclamantei.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a invocat dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a

susținut că decizia pronunțata de către Curtea de Apel București este nelegală

și netemeinică pentru următoarele considerente:

1.

În mod eronat instanța de apel

apreciază că „răspunderea solicitată este o răspundere contractuală" și că

speței de față îi sunt aplicabile dispozițiile răspunderii contractuale

întrucât pentru diferența de lucrări față de contractele inițiale și actele adiționale

încheiate la aceste contracte pentru care societatea a solicitat contravaloarea

lor de la intimata - pârâtă, nu au existat contracte între cele doua părți

De altfel,

aceste contracte nici nu mai puteau fi întocmite, avându-se în vedere că,

pentru prima parte a lucrărilor efectuate de către reclamantă în beneficiul

intimatei pârâte, s-a depășit cu 50% valoarea contractului inițial, alte

lucrări, potrivit O.U.G. 34/2006, nemaiputându-se efectua și, implicit plăți,

pe acest temei de lege.

Recurenta a subliniat

că pentru lucrările a căror contravaloare o solicită nu există un contract,

lucrările fiind efectuate la solicitarea reprezentanților primăriei, aflați în

plină campanie electorală; maniera legală în care aceștia urmau să efectueze

plata acestor lucrări nu a fost și nici nu trebuia să fie obiectivul nostru.

Totodată,

pentru a-și fundamenta hotărârea. Curtea de Apel București precizează că

..penalitățile, pentru a fi pretinse, presupun asumarea de părțile aportului

juridic obligațional împreună, a clauzei penale ca modalitate convenționala și

anticipată de evaluare a prejudiciului pentru ipoteza neexecutării

contractului".

In opinia

recurentei, instanța de apel putea cel mult să nu le aprecieze ca fiind

întemeiate sau să le admită doar în parte, dacă aprecia cuantumul acestora ca

fiind nedovedit în totalitate, nicidecum să le transforme într-o altă

argumentație a faptului că ne aflăm în prezența răspunderii contractuale. în

lipsa

unui contract.

2.

În mod eronat instanța de apel

apreciază că în cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile

referitoare la principiul îmbogățirii fără justă cauză și că primordiale ar fi

cele ale O.U.G. nr. 34/2006.

Recurenta a

susținut că în cauza au fost administrate mai multe probe (expertiza în

special, dar și martori și interogatoriu), care atestă temeinicia cererii

noastre și faptul că aceste lucrări, care nu au făcut nici obiectul

contractelor

inițiale

și nici al

actelor adiționale au fost în realitate executate de către societatea noastră.

Din acest

punct de vedere, direct sau implicit, atât instanța de fond, cât și instanța de

apel. au admis faptul că lucrările indicate de către reclamantă în acțiunea

introductivă, ce nu au făcut obiectul contractelor inițiale și nici actelor

adiționale ale acestora, și a căror contravaloare o solicită, au fost efectuate

de către societatea recurentă. Totuși, pentru a respinge pretențiile, instanța

de apel apreciază în mod eronat faptul că temeiul de drept invocat, ca și

fundament legal pentru pretențiile formulate. art. 992 C. civ., ..nu poate

II

eficient câtă vreme duce la ocolirea procedurii legale și

inderogabile de contractare a lucrărilor publice".

Recurenta a

susținut că în situația de fapt dată, un alt temei de drept nici nu exista; din

probele administrate în cauză a rezultat faptul că patrimoniul intimatei -

pârâte s-a mărit cu contravaloarea lucrărilor efectuate în beneficiul acesteia,

iar patrimoniul reclamantei a fost diminuat cu aceeași contravaloare;

nerespectarea procedurii de atribuire a lucrărilor publice poate face obiectul

unor cercetări disciplinare, contravenționale sau penale doar în ceea ce o

privește pe pârâtă, prin reprezentanții ei, însă nu poate fi opozabilă

reclamantei, și cu atât mai puțin un obstacol împotriva admiterii acțiunii

introductive.

Recurenta a

susținut că a fost de bună credință și a efectuat aceste lucrări suplimentare,

iar contravaloarea lor este solicitată la nivelul celor menționate în lucrările

pentru care a existat un contract, deci la cel mai mic preț oferit.

Contravaloarea acestor lucrări este atestată de concluziile raportului de

expertiză efectuată în cauză și este cea solicitată în acțiunea introductivă,

contravaloare independentă de cea stipulată în contractele inițiale și actele

adiționale ale acestora, aferentă altor lucrări, respectiv celor cuprinse în

aceste acte.

mai susținut că în mod eronat a fost obligată la plata cheltuielilor de

judecată. Primăria Oltenița are un contract de colaborare juridică lunar cu

avocatul care i-a reprezentat la fond și apel, contract ce a fost făcut prin

„atribuire directă" și care datează de peste un an și jumătate;

contravaloarea prestațiilor juridice lunare ale acestui avocat, pentru toate

aceste

litigii

în care este implicată

Primăria Oltenița, dar și pentru consultații, redactări, etc, este de 3.300 de

lei (exact suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată la faza apelului

și dublul sumei de la fond.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, analizând decizia atacată exclusiv prin prisma

criticilor de nelegalitate formulate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

reține că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele

considerente:

Instanța de

apel a făcut o corectă aplicare a legii atunci când a reținut că acțiunea se

judecă conform principiului disponibilității procesului civil, în limitele

fixate de reclamant, astfel cum au fost stabilite în petitul acțiunii,

solicitări care îmbracă forma răspunderii

civile

contractuale și nu răspunderea bazată pe principiul îmbogățirii fără justă

cauză.

Cu toate

acestea, instanța de apel analizează pretențiile reclamantului și în ipoteza în

care acesta și-ar fi întemeiat acțiunea pe principiul răspunderii contractuale,

raportat la dispozițiile O.U.G. 34/2006, care sunt imperative în materia

achizițiilor publice și a prestării de lucrări sau servicii.

Astfel,

instanța, raportat la întregul material probator reține că lucrările efectuate

în cauză de care S.C „S." S.A trebuiau executate simultan cu celelalte

lucrări din punct de vedere tehnologic, ele erau necesare pentru finalizarea

lucrărilor dar și previzibile la data depunerii ofertei de participare la

licitație, oferta prin care s-a făcut o calculație de preț corespunzătoare unor

lucrări complete și corecte.

Instanța de

apel reține corect că, reclamanta, ca profesionist în acest gen de lucrări

trebuia să cunoască și să anticipeze că montarea de borduri sau asfaltarea unor

alei la standardul de calitate din proiect presupunea desfacerea bordurilor

existente, recuperarea lor, așternerea de pământ vegetal sau turnarea de

balast, transportul de materiale cu roaba, săpături manuale. Necalcularea

acestora la realizarea ofertei de preț reprezintă o ofertă incorectă și nu

legitimează executantul la o cerere de suplimentare a prețului.

De asemenea,

instanța arată care sunt situațiile prevăzute de art. 97 alin. (2) din O.G. nr.

925/2006 în care prețul contractului poate fi ajustat, situații în care evident

nu se încadrează reclamanta.

Prin analiza

completă și complexă a speței de față, instanța a pronunțat o hotărâre legală,

apreciind în mod corect probele administrate în această cauză, față de care

critica recurentei raportată la dispozițiile art. 304, pct. 9 C. proc. civ. nu

este întemeiată.

În motivele de

recurs formulate se critică soluția pronunțată în apel apreciindu-se că în mod

eronat instanța consideră că speței îi sunt aplicabile dispozițiile răspunderii

contractuale și că de fapt sunt aplicabile dispozițiile referitoare la

principiul îmbogățirii fără justă cauză.

Raționamentul

recurentei-reclamante pleacă de la premisa că nu exista un contract în formă

scrisă încheiat între cele două părți.

Această

critică nu poate fi reținută întrucât lucrările executate au fost demarate în

baza celor două contracte inițiate potrivit procedurilor speciale prevăzute de

O.U.G. 34/2006, lucrări pe care instanța în mod corect le-a apreciat ca

necesare pentru finalizarea lucrărilor contractate. Faptul că executantul nu

și-a estimat în mod corect cheltuielile aferente lucrărilor scoase la

licitație, nu reprezintă culpa beneficiarului, mai cu seama că executantul a

prestat și lucrări de proiectare pentru tronsoanele de drum ce urmau a fi

asfaltate.

Cu privire la

lucrările de plombare solicitate de reclamantă, s-a făcut dovada ca pe

tronsoanele de drum menționate în acțiune s-au executat lucrări în perioada

2008-2010 atât de către Primăria Oltenița în baza Programului de gospodărire

comunală cât și de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România, care a efectuat lucrări de reparații, așa cum rezultă din adresa

D.R.D.P. - București nr. 2914 din 03 iunie 2010.

Concluzionând,

din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că Primăria a solicitat alte

lucrări decât cele contractate pentru care s-au emis facturi și s-au decontat

lucrări. Toate lucrările executate de reclamantă au fost efectuate în vederea realizării

amenajărilor pentru care s-au organizat cele două licitații, unde s-au acceptat

ofertele cele mai convenabile din punct de vedere financiar și în raport de

care ofertantul desemnat câștigător era obligat să execute lucrările fără să

mai solicite o diferență de preț.

Instanța de

apel a aplicat corect dispozițiile art. 274 C. proc. civ. privitoare la

acordarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care apelul reclamantei a

fost respins, iar aceasta, fiind în culpă procesuală, trebuia să o despăgubească

pe pârâta intimată nevoită să se apere într-o cale de atac pe care nu ea a

promovat-o.

Pentru toate

aceste considerente conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC S. SA prin lichidator judiciar C.C.I.

S.P.R.L. Constanța, filiala Călărași, împotriva deciziei civile nr. 466 din 25

octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Totodată, față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., având în vedere

solicitarea intimatei Primăria Municipiului Oltenița de obligare a recurentei

reclamante la plata cheltuielilor de judecată și faptul că recurenta „a căzut

în pretenții" în acest litigiu, Curtea o va admite și va dispune obligarea

SC S. SA Oltenița la plata sumei de 3300 lei, conform dovezilor din dosar.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta SC S. SA prin lichidator judiciar

C.C.I. S.P.R.L. Constanța, filiala Călărași, împotriva deciziei civile nr. 466

din 25 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă.

Obligă

recurenta reclamantă SC S. SA prin lichidator judiciar C.C.I. S.P.R.L. Constanța,

filiala Călărași, la plata sumei de 3300 lei reprezentând cheltuieli de

judecată către intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI OLTENIȚA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie

2012.