ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1600/2012

Asupra recursului

civil de față,

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 2900 din 28 octombrie 2010,

Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta

S.C. A.C. S.R.L. împotriva pârâtului Consiliul local al municipiului Oltenița,

prin primar.

A obligat pârâtul

către reclamant la plata sumei de 110.000 RON, reprezentând avans preț teren și

la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că societatea reclamantă a câștigat licitația prin

care a fost vândut o anumită suprafață de teren și, deși nu avea această obligație,

a achitat o parte din prețul terenului.

Pârâții erau obligați

ca în termen de 60 de zile de la finalizarea licitației să procedeze la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare sau să notifice reclamanta în

acest scop, obligație pe care nu au respectat-o. În plus, aceștia nu dețineau

documentația cadastrală, care a fost obținută abia la 2 ani de la finalizarea

licitației.

Prin urmare, refuzul

reclamantei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în aceste condiții nu

poate fi sancționat, iar pârâții trebuie să restituie suma încasată din prețul

terenului.

Prin Decizia nr. 35

din 7 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondat

apelul declarat de Consiliul local al municipiului Oltenița și Municipiul

Oltenița, prin primar.

Instanța de apel a

reținut că licitația organizată de apelanți la data de 4 iulie 2007 a fost

câștigată de reclamanta, care a achitat de bună voie o parte din prețul

terenului.

Apelanții sunt în

culpă pentru neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare, deoarece nu au

convocat reclamanta în vederea încheierii contractului în formă autentică.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs Consiliul local al municipiului

Oltenița și Municipiul Oltenița, prin primar.

Recurenții au invocat

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și au arătat, în esență, că

instanța de apel nu a motivat în drept decizia atacată, care este și nelegală,

pentru că, în mod nejustificat a reținut culpa recurenților pentru neîncheierea

contractului de vânzare-cumpărare.

Analizând recursul

declarat, se constată că acesta este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în

continuare.

Cererea de chemare în

judecată, formulată de reclamanta S.C. A.C. S.R.L., a avut ca obiect obligarea

pârâților la plata sumei de 110.000 RON, reprezentând avans preț pentru un

teren achiziționat de societatea reclamantă.

Fiind vorba despre o

acțiune de drept comun, competența materială în judecarea unei astfel de cereri

este dată de valoarea obiectului pricinii.

Or, potrivit

dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă

instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare

de peste 500.000 RON, iar, potrivit art. 1 pct. 1 din cod, judecătoriile judecă

în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege

în competența altor instanțe.

Se constată că, în

raport de suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată, 110.000 RON, competența

de judecată a pricinii în primă instanță nu aparține Tribunalului Călărași, ci

Judecătoriei Oltenița, instanța pe raza căreia se află sediul pârâților.

Cum dispozițiile

referitoare la competența materială sunt de ordine publică și ambele hotărâri au

fost pronunțate prin nesocotirea regulilor de competență, în cauză sunt

incidente prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

De aceea, se va

admite recursul declarat de pârâți, se va casa decizia instanței de apel și

sentința tribunalului, iar cauza va fi trimisă spre competentă soluționare în

primă instanță Judecătoriei Oltenița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâții Consiliul Local al municipiului Oltenița și Municipiul

Oltenița prin Primar împotriva Deciziei nr. 35 din 7 martie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Casează decizia

atacată și Sentința nr. 2900 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Călărași,

secția civilă.

Trimite cauza, spre

competentă soluționare în primă instanță, Judecătoriei Oltenița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC - AA